Martie în Israel (7)

30 iulie 2014 at 12:12 6 comentarii

Ne-am rătăcit

Am întârziat cam mult acolo sus, pe terasa din micul promontoriu al falezei de pe povârniş ascultând canţonete. Parcă nimerisem aievea într-un pliant turistic! Undeva jos se vedea portul, apoi micile orăşele, “kiria”, care tivesc Golful Haifei. Şi, mai departe, Akko, unde fusesem în urmă cu două zile. Acolo avusese loc şi o bătălie navală a lui Napoleon, ne relatase Leon pe drumul prin ploaia “cu filtre” de zilele trecute. O colină de pe parcurs (“Piramida lui Napoleon”- precizase Yael)  amintea de bătăliile de la sfârşitul secolului XVIII. Privirile ne fug dincolo de linia Golfului. În lumina limpede a după-amiezii siluetele albăstrui ale Munţilor Libanului par acum paşnice şi protectoare. După Campania din Egipt, îşi aminteşte şi Miriam, Napoleon a luat-o spre nord, a intrat in Eretz Israel şi a cucerit portul Iaffo si Haifa. N-a reuşit, însă, să cucerească şi Akko. Cu zidurile lui ciclopice, micul port a rezistat asediului. Atacurile napoleoniene au trezit, însă, interesul europenilor pentru aceste locuri aflate atunci sub ocupaţia turcilor. Peste o sută de ani, ţara va trece de sub stăpânirea lor sub cea a britanicilor. Stella-Maris-Monastery-Mount-Carmel
…Incinta Mânăstirii Carmelitelor, de alături, e plină de turişti de diferite naţii şi seminţii. Blitzurile fulgeră tot timpul. Într-adevăr biserica catolică Stella Maris e de o frumuseţe neobişnuită, ca să nu mai vorbim şi de farmecul neasemuit al locului. Din centrul cupolei pictate în manieră ortodoxă izvorăşte o lumină suavă albastră. Altarul, la înălţime, e plin de vase cu trandafiri la picioarele sculpturii reprezentând Fecioara cu Pruncul înveşmântată în alb şi auriu. Dar interesul vizitatorilor e stârnit mai ales de Eljiah’s Cave unde, în peretele muntos se află sculptura de culoare neagră a profetului Ilie, aplecat deasupra unei cruci cu Hristos răstignit. O văd pe Miriam cu ochii aţintiţi cu mirare asupra unui personaj în redingotă neagră, cu pălărie neagră şi perciuni lungi şi răsuciţi: un ultraortodox evreu asculta atent explicaţiile unui ghid.
…Nu ştiu dacă îndrumările au fost proaste sau noi am înţeles greşit, dar n-am nimerit drumul spre peştera adevărată a profetului aflată pe undeva la baza povârnişului. N-am mai pierdut vremea şi am luat-o pe un drum pustiu tăiat în piatră, mărginit în dreapta de zidul stâncos al muntelui pe care se revărsau tufele verzi ale grădinilor de sus, iar în stânga, spre mare, un parapet de protecţie, deasemeni stâncos acoperit de familiarele sălcioare cu flori roşii, roşcove şi foioase cu globuri mărunte aurii. Mergem de vreo oră fără să ştim unde şi când o să ajungem la un mijloc de transport în comun şi fără să-ntâlnim ţipenie de om. Un gând mă duce la Yael, am fi avut nevoie de un asemenea ghid acuma! Îmi vine să râd, dar nu-i spun nimic lui Miriam. Oricum n-aş înveseli-o. Din faţă apare o maşină, o limuzină, de fapt. Opreşte în dreptul nostru şi femeia de la volan ne întreabă unde vrem să mergem. Miriam tace. La o staţie de autobuz, vrem să ajungem, îi răspund. Ne-am rătăcit… E arăboaică, îmi şopteşte Miriam. Prea târziu! La invitaţia elegantei doamne, am şi intrat în maşină. Cu Miriam după mine.
– Am scăpat, îmi permit să mă amuz niţel de suspiciunile Miriam. Îmi plăcuse arăboaica, serviabilă, ne-ar fi dus oriunde i-am fi cerut.
– Da, sunt mulţi oameni prietenoşi şi buni printre ei, dar pot fi şi din ăilalţi. E mai bine să fii prudent.
…Ne învârtim o vreme printr-o piaţă animată şi plină de culoare. Un tinerel ne aude vorbind româneşte şi nu ne lasă până nu târguim ceva de la masa lui. Are fructe de toate soiurile, zarzavaturi, verdeţuri. Vreau tarhon, îi spun serioasă, pentru ciorba de fasole. Face ochii mari, e disperat, nu ştie ce-i ăla, ne oferă leuştean, mărar, pătrunjel, ni le dă pe mai nimic… Bune şi astea şi nici nu-s greu de cărat. Aha, se luminează tinerelul când să plecăm, vreţi taragon! Mâine aduc şi tarragon!
– Esenţa mahomedanismului e cât se poate de etică, continuă ceva mai târziu Miriam să-şi explice atitudinea. Termenul de “Coran” vine de la “Mikra”, care în ebraică înseamnă Tora.
– Da, am mai auzit lucrul ăsta, chiar vreau să citesc Coranul, îi spun lui Miriam. Privim în stânga şi-n dreapta. Habar n-am pe unde mergem, dar “excursia cu autobuzul” îmi place.
– În Coran sunt o mulţime de referiri la profeţii evrei, mai ales Avraam. Mahomed e trimisul lui Dumnezeu, Allah, cum îi spun ei, pentru a-i învăţa să respecte legea, mai adaugă Miriam. Exact asta nu fac aceia dintre ei care distorsionează învăţăturile Profetului în folosul politicii urii.
…Autobuzul urcă pe o pantă, coboară pe alta, trece prin alte pieţe, pe lîngă alte grădini, alei, porţiuni împădurite, aceeaşi Mediterană, de culoarea cernelii acuma, în după amiaza târzie. O poliţistă ne controlează, discret, în bagaje. Încep să mă obişnuiesc. Autobuzul frânează brusc la o intersecţie şi o bătrânică îşi pierde echilibrul, gata să cadă peste mine. Îi pare rău, îşi cere scuze în ivrit, îi răspund în româneşte. Surprinsă, bătrâna ia loc în faţa noastră şi, fără să o întrebăm ceva, povesteşte într-o moldovenească molcomă despre copilăria ei din Dorohoi, despre trenul în care fuseseră încărcaţi, avea vreo şapte ani, era cu maică-sa şi cu doi fraţi mai mici. Fuseseră duşi în Transnistria de unde scăpase doar ea şi un frate. Răbdaseră chinuri pe care nu le poate povesti… Se opreşte, îşi şterge ochii. Mărunţică, îmbrăcată îngrijit respiră calm şi blândeţe. Oftează şi reia povestitul. Maică-sa fusese farmacistă, ea însă n-avusese unde şi când să mai facă şcoală. Trecuse staţia unde ar fi trebuit să coboare. “Nu-i nimic, o să mă întorc pe jos”, ne spune. Copiii ei au învăţat la Tehnion, adaugă şi faţa i se luminează. Acum nu-i mai e frică, are pensie, are ce mânca, nu trebuie să cerşească, are atâţia bani cât să le cumpere şi la nepoţi câte ceva.
…În living, Leon, singur, cu ochii, bineînţeles la televizor. Reporteri, figuri plânse, vociferări, ambulanţe. „Pigua„, disting din spusele reporterului termenul cel mai des repetat în mas media, în discuţiile obişnuite, pe stradă, acasă, pretutindeni. „Pigua„, adică atac terorist, îmi traduce Leon. Arată obosit. Miriam tace. Nici să mâncăm nu prea avem chef. Mâine o să facem o ciorbă de fasole, spune Miriam.

din volumul  “Martie în Israel”
Nora Damian, 2009

Entry filed under: 7301634. Tags: , , , , , , , .

Martie în Israel(6) Martie în Israel (8)

6 comentarii Add your own

  • 1. dorian65  |  30 iulie 2014 la 12:27

    Gata ! Mai vreau o linguriță.

    Apreciază

  • 2. noradamian  |  30 iulie 2014 la 12:30

    Ziua bună!

    mâine, dorian, episodul 8 🙂

    Apreciază

  • 3. noradamian  |  30 iulie 2014 la 12:32

    observ o problemă de redactare, nu-nţeleg de unde… sper s-o rezolv.

    Apreciază

  • 4. dorian65  |  30 iulie 2014 la 12:34

    Mulțumesc. Aștept ziua de mâine. 😊

    Apreciază

  • 5. theo  |  30 iulie 2014 la 20:15

    si eu, imi place f. mult, totusi imi doresc cartea,
    dacä o reeditezi.

    Apreciază

  • 6. noradamian  |  31 iulie 2014 la 12:12

    Ziua bună, dragilor! să sperăm că vor veni şi zile mai bune 🙂

    Apreciază

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Trackback this post  |  Subscribe to the comments via RSS Feed


noradamian

noradamian

Nora Damian, scriitor Sibiu, Romania

Vezi profil complet →

Arhive

Categorii

Protected by Copyscape Originality Checker

Blog Stats

  • 935.124 hits

Introdu adresa ta de email pentru a urmări acest blog și vei primi notificări despre noile articole pe email.

Alătură-te altor 1.453 de urmăritori
Follow Aventuri în grădina de hârtie on WordPress.com

Add to Google

all blogs

Urmărește-mă pe Twitter Follow @noradamian1

Statistici blog

  • 935.124 hits
Follow Aventuri în grădina de hârtie on WordPress.com

Fluxuri


%d blogeri au apreciat: