Martie în Israel (10)
2 august 2014 at 14:34 noradamian 12 comentarii
Palatul având drept tavan, cerul
Mâncăm falafel la o măsuţă direct în stradă, pe Ben Yehuda, în Ierusalimul de Vest, undeva, nu departe de Hotel Rina unde Miriam reţinuse o cameră pentru trei nopţi. Cele câteva măsuţe ale terasei localului sunt delimitate de jardiniere cu tufe înflorite. Florile, viu colorate, mănunchiuri roşii, galbene, violete. După două, trei ore de călătorit cu autobuzul (cu două autobuze, de fapt, cu legătură la Haifa) flămânzisem, nu glumă. Ne umplem pitta cu sosuri iuţi, salate, chiftele vegetale, a doua oară. La masa de lângă noi, tineri militari, veseli, fete şi băieţi, cam de vârsta lui Yael. Pe lângă nelipsitul “pigua”, adică atentat, încep să disting şi alte cuvinte, expresii uzuale, de salut, de pildă (”beseder, toda”) din ivrit. O limbă neobişnuit de dificilă pentru că nu pot să fac asocieri de termeni care să mă ajute să memorez. “Ken”, spune Miriam, adică da, aşa e. O limbă cacofonică, mai completează. E pe-nserate, luminaţia caldă a vitrinelor, florile de la balcoane şi de pe terasele stradale, animaţia din jurul nostru, sunt tare plăcute, chiar dacă din când în când auzim sirenele unor maşini de poliţie. E adevărat, Miriam absolvise facultatea de ebraică, da’ asta chiar n-o mai cred! E tot atât de criticabilă limba asta, pe cât e Yael de “pirpirie şi amărâtă”, îi spun, amintindu-i vorbele. Adică impetuoasă, solară!… Iar Ben Yehuda, părintele limbii ebraice moderne, cu siguranţă a fost un om special. Lingvist, scriitor, poet? Nici toate astea n-ar fi fost suficient, cred, ca să recreeze un limbaj în care să se regăsească, ca într-o patrie a cuvântului, oameni, culturi, civilizaţii şi care să exprime căldura, muzicalitatea şi asprimea acestor locuri! Nu cacofonică, ci monotonă, voiam să spun, se corectează Miriam fără să mă contrazică. E construită pe grupuri de consoane, îmi explică, de obicei câte trei, ceea ce face ca o mulţime de termeni să rimeze şi o mulţime de lucruri să se exprime prin acelaşi cuvânt. De pildă, spune Miriam, “kadur” înseamnă sferă, minge, glob, glonţ, mă rog, tot ce-i rotund. Aha! Asta e, prin urmare, un secret al muzicalităţii. Înseamnă că ivritul se pretează foarte bine la vorbit în versuri!… Da, adaogă Miriam, şi, pe de altă parte, e bogată-n expresii şi ziceri biblice.
… Există şi o literatură specifică la noi, „aggada”, creată de felul în care diferiţi autori au făcut înţeleasă legea iudaică prin povestiri, parabole şi legende. Filozofie şi teologie. Asta pe lângă scrierile din Legea iudaică. Aggada include şi multe influenţe din culturile limitrofe, greacă în special.
Spusele lui Miriam îmi stârnesc curiozitatea. Iudaismul îmi pare un teritoriu vast şi complex de cultură şi religie. Nu-i de mirare că la Ierusalim sunt o mulţime de lăcaşuri de studiu, pentru evrei (poporul cărţii, cum fusese numit) ca şi pentru neevrei.
Ne simţim tare bine, deşi un pic obosite. În lumina roşietică a amurgului, strada, fără trotuare, pavată cu bucăţi mari de calcar roz-crem ca şi clădirile elegante, nu prea înalte şi cu balcoane încărcate de flori, de pe ambele laturi, arată splendid! Aş asemui-o cu un hol larg plin de lumină, cu pereţii din piatră albă cu reflexe roz ca şi pardoseala, într-un palat având drept tavan cerul. Pe drept i se cuvine numele de Ben Yehuda!… Pe măsură ce se întunecă, vitrinele-şi etalează bijuteriile strălucitoare, manechinele în mătăsuri orientale, măştile vesele destinate apropiatei sărbători de Purim. Peste tot, soldaţi. Ieşim în strada King George şi de acolo spre Betzalel (o stradă cu numele unui artist din antichitatea ebraică, purtat şi de Facultatea de arte) unde se află hotel Rina. Miriam dă telefon după telefon. Yael nu răspunde. Leon răspunde, dar nu reuşeşte nici el să dea de Yael. La intrarea în hotel, militari amabili ne preiau bagajul, de altfel nu prea greu. Asta ne dă un plăcut sentiment de siguranţă. Mai ales că, însfârşit, sună Yael.
din volumul “Martie în Israel”
Nora Damian, 2009
Entry filed under: 7301634, Grădina de Hârtie. Tags: agadda, Ben Yehuda, Betzalel, falafel, ivrit, pitta, Str. King George.
12 comentarii Add your own
Lasă un răspuns
Trackback this post | Subscribe to the comments via RSS Feed
1.
Erwin Lucian Bureriu | 2 august 2014 la 16:05
Foarte bine scrise însemnările de călătorie. Ați face bine să scoateți o carte. Spre disperarea antisemitismului din România.
ApreciazăApreciază
2.
Erwin Lucian Bureriu | 2 august 2014 la 16:10
Cartea mea recentă, HOTEL CALIFORNIA a scos la atac regimente de antiamericani și antisemiți.
ApreciazăApreciază
3.
noradamian | 2 august 2014 la 18:09
Ziua bună! Erwin, mulţumesc! Cartea a apărut în 2009, acum o voi reedita cu ceva adăugiri. Din păcate, „politicaly corectness” (un fel de progenitură politică a ideologiei comuniste) merge bine cu post-comunismul lui putin, fiind un pervers generator de antisemitism şi de porniri războinice de tot felul. Spre răul tuturor.
http://www.evz.ro/editorialul-evz-dupa-70-de-ani-in-europa-se-striga-din-nou-moarte-evreilor.html
ApreciazăApreciază
4.
noradamian | 2 august 2014 la 18:12
Felicitări pentru „Hotel California”, am citit fragmentele apărute pe blog! mi-ar face mare plăcere să o cumpăr, e de găsit şi în România?
ApreciazăApreciază
5.
noradamian | 2 august 2014 la 19:20
în timp ce siriana Wafa Sultan ( http://en.wikipedia.org/wiki/Wafa_Sultan)denunţă terorismul islamic, Bucureştiul se înscrie şi el între capitalele europene care nu ia aminte la „incorectitudinea politică” a unei asemenea îngăduinţe:
ApreciazăApreciază
6.
racoltapetru6 | 3 august 2014 la 11:11
Toată admirația pentru volumul tău și felicitările mele pentru stilul atrăgător în care redai subiectul! 🙂
ApreciazăApreciază
7.
noradamian | 3 august 2014 la 12:26
Mulţumesc, Petru, o zi minunată-ţi doresc! 🙂
ApreciazăApreciază
8.
neax | 3 august 2014 la 16:59
Se pare că Maia Morgenstern a refuzat scârboşeniile lui Mazăre:
http://www.kmkz.ro/recomandari-2/bordel-recomandari-2/si-unde-tragea-stefan-cel-mare-cu-sageata-se-mai-ctitorea-un-club-de-noapte/
ApreciazăApreciază
9.
noradamian | 3 august 2014 la 22:08
neax, da, altfel ori şi-ar fi încheiat cariera ori ar fi continuat dar nu la nivelul care a consacrat-o.
Fain link, Tnx! 🙂
ApreciazăApreciază
10.
noradamian | 3 august 2014 la 22:23
Noapte bună! 🙂
ApreciazăApreciază
11.
theo | 4 august 2014 la 13:40
bunä,
din cate spun colegii, Maia M, este de un rosu inchis,
dar si o mare oportunistä.
ApreciazăApreciază
12.
noradamian | 4 august 2014 la 16:38
ziua bună! 🙂 theo, demonstraţia de făţărnicie a lui Mircea Diaconu, altfel un actor bun, nu e o excepţie. De-aia cred, e bine să nu vedem în talentul actorilor o garanţie a caracterului şi integrităţii lor.
ApreciazăApreciază