Martie în Israel (11)

4 august 2014 at 16:18 11 comentarii

Întâlnire surpriză

Însfîrşit, o zi fără ştiri, fără televizor, fără radio… “Să nici nu-ţi închipui aşa ceva”, îmi spune Miriam, calmă, scoţând un aparat cât o cărticică din geanta ei mare şi plină cu de toate. “Fără ăsta n-aş rezista”. E-n regulă, îi zic, niţel dezamăgită, vorbitul monoton, muzica în surdină nu mă deranjează, ba dimpotrivă. Cu atât mai mult în seara asta când suntem frânte de oboseală. Camera era plăcută, aerisită şi răcoroasă, protejată de zgomotul oraşului. Perfectă pentru odihnă. N-apucăm s-adormim, că sună telefonul.
– Ken, răspunde Miriam (zâmbeşte larg) da, da, suntem aici, amândouă, vă aşteptăm…Betzalel, hotel Rina, etajul unu…
Are un aer misterios, abia se stăpâneşte să nu-mi spună despre ce e vorba.
– Cine vine? …Chiar acum? …Aici?…
Miriam nu-mi răspunde. Ce-o fi pus la cale? Înviorată, strânge prin cameră, se-mbracă, aşează una, alta, prin jur. Mă îmbrac şi eu, aşteptând surpriza.
– E vorba de nişte oameni pe care i-ai cunoscut, las că vezi… Miriam nu mai are răbdare şi coboară-n stradă. Voci cunoscute se apropie şi odată cu ele timpul se întoarce brusc în cancelaria liceului unde, în pauze, stăteam la taclale. Asta da, surpriză:  Eva şi Shani Kramer!! El, de matematică, ea, de fizică. El, uriaş şi copilăros, ea, micuţă şi blândă. Ne măsurăm din priviri… Puţin schimbaţi, foarte puţin! Doar că acuma, în afară de faptul că purta o chipa cu albă cu modele albastre, Shani era emoţionat cum nu-l văzusem nicicând. Atentă, Eva îi întinde o batistă dintr-o geantă mare ca şi a lui Miriam din care m-aştept să scoată şi un sandviş, două. Ca la şcoală când îl aştepta în pauză, îmi vine să zic, când în  timp ce Shani îşi mânca sandvişul, ea corecta extemporale, mai schimba o vorbă cu noi şi din când în când îl ironiza zâmbind delicat. Nici gând să se sature Shani doar cu unul!…
– Eva, nu mai ai un sandviş? Zic tare, deodată. Eva izbucneşte-n râs, Shani îşi şterge ochii. “Nu mă pot abţine”. De când plecaseră din ţară nu se mai văzuseră cu niciunul dintre colegi. Eva terminase cu învăţământul, devenise statisticiană. Shani, în schimb, ţinea cursuri de matematică la universitatea din Beer Sheba. “Un oraş dinamic, plin de viaţă, ridicat în deşert”. Miriam pune pe o farfurie nişte dulciuri. Avem şi vin de Carmel şi suc de fructe… “La Haim” spun ridicand un pahar plin. “Pentru viaţă”, da, se bucură Eva. Pentru viaţă, ridică paharul şi Shani, vesel, şi-l goleşte. Bun vin!… Ce mai face Leon? Sunt prieteni dar nu s-au întâlnit de multă vreme. “Aşa-i pe aici, ne întâlnim rar, doar cu cu ocazii speciale, oftează Miriam. Ne-am dezmorţit. Vorbim toţi deodată. Shani n-ar vrea să moară până nu va ajunge să mai bea cu băieţii o bere la „Bulevard”… Ori la „Împăratul Romanilor”. Şi asta după o partidă de fotbal… ”Bine-ar fi,  desigur dacă te lasă Eva”, îl tachinez iar. Shani râde şi el, dar nu pare prea vesel. Heeei, ce vremuri!
– Da, da, mi-amintesc, n-am uitat nimic. Acolo a rămas o parte fundamentală din viaţa noastră. Era tare frumos… Şi aici  e frumos, neasemuit de frumos, dar, adăugă Shani cu tristeţe, e şi atâta ură…

din volumul “Martie în Israel”
Nora Damian, 2009

Entry filed under: 7301634, Grădina de Hârtie. Tags: , .

Martie în Israel (10) Martie în Israel (12)

11 comentarii Add your own

  • 1. theo  |  4 august 2014 la 22:02

    ce frumos,
    si cum poate ura sä intunece cele mai frumoase clipe, iar altzii se sträduiesc sä o cultive.
    este cel mai urat sentiment din lume- URA

    Apreciază

  • 2. noradamian  |  4 august 2014 la 23:12

    theo, multzam! Da, toate suferinţele lumii vin din ură şi din lăcomie.

    Apreciază

  • 3. noradamian  |  4 august 2014 la 23:21

    noapte bună!
    🙂

    Apreciază

  • 4. theo  |  5 august 2014 la 11:07

    nora,
    mä gandesc de multe ori, cum intunecä ura mintzile, cum se educä copii cu urä, cate motive si generatzii pot atinge.
    religiile au fost dintodeauna un subiect,e drept si triburile se räzboiau pt. nimicuri,apoi,cine pierdea ura pe viatzä alt trib.dar este cumplit, parcä nu am evoluat prea mult.ura in fam-cä
    unul a primt mai mult ca altul, ura in politicä, dat pt. acelas lucru….a avea, un loc, o pozitzie, o avere.
    iar altzii ca si felix si ponta, inprästie minciuni, cultivä ura
    sä inspire milä,conpasiune, sä victimizeze, s-au sä se inaltze.

    ce mijoc meschin.pt. a starnii urä, se folosesc de minciuni,
    alt mizerabil mijloc de manipulare.asta e civilizatzie??

    Apreciază

  • 5. theo  |  5 august 2014 la 11:09

    sunt curioasä cum se terminä aventura turnätorului.

    Palada, matrafoscatul sustinea asearä la A3, cä presedintele
    este inplicat in acest proces, cred cä ar trebuii sä rspundä
    pt. aceste afirmatzii grave:

    Apreciază

  • 6. noradamian  |  5 august 2014 la 11:43

    ziua bună! theo, din toate grozăviile care au loc în zonele măcinate de terorism cea mai cumplită e instruirea copiilor în spiritul urii si al crimei. Asta fac organizaţiile teroriste în orientul mijlociu, în unele republici africane, mai nou si în estul Ukrainei.

    Apreciază

  • 7. noradamian  |  5 august 2014 la 13:11

    De disperaţi ce sunt, slugoii varanului îşi imaginează că hărţuind completul de judecată, încercând să-l intimideze, îşi ajută patronul!

    Apreciază

  • 8. theo  |  5 august 2014 la 13:17

    sotzul meu avea 2 turci in sectzia care o conducea la MAN
    unul era mai lejer cu religia lor, dar unul f. habotnic, dar isi
    fäceau treaba. unul din ei mi-a inprumutat, un coran si
    diferite cärticele ce predau la scoalä.am fost curioasä sä väd
    ce scrie in coran. e f. departe de ce propagä teroristii.
    nu ai voie sä omori, cred in maria, au 4 ingeri, etc.respectul
    fatzä de sotzie si aläturi de ea in fatza tuturor, etc.
    am fost f. miratä, in cärticelele de scoalä erau baliverne.
    am mai discutat dupä aia cu cineva. ei au succes special la incultzi,säraci, etc. acolo imamul terorist inpuie capul cu prostii,
    interpreteazä cum vrea el,
    cam asa s-a intamplat si se intamplä si la noi crestinii.

    Apreciază

  • 9. theo  |  5 august 2014 la 13:19

    badea,gadea si altzii, au primit sute de mii de euro dela
    turnätor, se simt obligatzi.

    Apreciază

  • 10. noradamian  |  5 august 2014 la 16:30

    theo, terorismul se foloseşte de populaţia de aceeasi etnie nenorocind-o şi, de fapt, distruge tot ce atinge. Inclusiv religia în baza căruia spune că acţionează.

    Apreciază

  • 11. noradamian  |  5 august 2014 la 16:32

    gâdea& badea şi alţii de-acolo au primit bani murdari, au produs mizerii, au tâmpit o mulţime de lume, acum au ajuns la finish. Normal.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Trackback this post  |  Subscribe to the comments via RSS Feed


noradamian

noradamian

Nora Damian, scriitor Sibiu, Romania

Vezi profil complet →

Arhive

Categorii

Protected by Copyscape Originality Checker

Blog Stats

  • 936.319 hits

Introdu adresa ta de email pentru a urmări acest blog și vei primi notificări despre noile articole pe email.

Alătură-te celorlalți 1.456 de abonați.
Follow Aventuri în grădina de hârtie on WordPress.com

Add to Google

all blogs

Urmărește-mă pe Twitter Follow @noradamian1

Statistici blog

  • 936.319 hits
Follow Aventuri în grădina de hârtie on WordPress.com

Fluxuri


%d blogeri au apreciat: