Aventuri în grădina de hârtie

Arini fest cinema, 2015 : „The Grand Budapest Hotel”

8 august 2015 at 15:56 noradamian 2 comentarii

Vineri 7 august, seara. Primul din cele trei filme programate aici în acest weekend. Locul, cunoscut iarna ca pârtie de săniuș din parcul Subarini, acum e un uriaș amfiteatru natural. Plin de lume! Unii stau pe baloți de paie, alții tolăniți pe pături ori direct pe iarbă. Prin fața noastră trece un puști pe bicicletă. Alături, doarme un cățel. Țârâit de greieri. Întuneric, cer înstelat. Muzica veche și imaginile derulate pe ecranul instalat mai la vale ne introduc în epocă. Vizibilitate perfectă.

Grandiosul hotel plasat în Zubrovka, o republică fictivă, cu o atmosferă de poveste încărcată de suspens și mister îmi amintește într-un fel, de Once upon the time. Ambele se ocupă de lumi apuse și locuri pline de farmec atinse de rugina timpului. Altfel, cele două filme sunt total diferite. Cu nouă nominalizări la Oscar și cinci premii Bafta, filmul regizorului Wes Anderson rulează cu mare succes de mai bine de un an de la premieră având toate ingredientele unui produs cinematografic de top. Surprinde și încântă. Coloana sonoră și imaginea întregesc viziunea artistului întors în timp, mânuitor sensibil de nuanțe și stări.

Într-o notă plăcut ironică, ne transportă într-un spațiu de viață burghez specific din Mitteleuropa europa interbelică. Stilul, pus în evidență cu o eleganță exersată tipică mediului, contrastează puternic cu atmosfera brutală adusă de război. Pe lângă bătrânele doamne bogate și blonde, neapărat blonde, un loc special le revine prăjiturilor fine și parfumului de epocă (la concret nu la figurat) asociate bunelor maniere indispensabile unei vieți viața dulci și liniștite. Dinamic și plin de neprevăzut nu-ți lasă răgaz să anticipezi ce va urma. Pe parcurs, secvențe savuroase de parodie și gaguri inspirate unele amintind de curse pe calculator. Detalii de o acuratețe rară, imaginație debordantă. Hedonism și tandrețe. Rafinament și decadență. Toate țesute cu finețe și tratate într-o notă de umor suprearealist care nu exclude tragismul. Înclin să cred că actorii, intrați perfect în roluri, s-au distrat strașnic. Admirabile scenele din închisoare în care portarul de hotel își servește cu respect și eleganță profesionistă colegii de zdup. Filmul nu-ți dă răgaz să te sperii, la tot pasul ai parte de răsturnări spectaculoase  Și n-apuci să respiri ușurat că urmează altă întorsătură. Tragismul se estompează, devine istorie…

Entry filed under: 7301634, Grădina de Hârtie. Tags: atmosferă de poveste, întoarcere-n timp, gaguri, parodie, tristețe, umor., Wes Anderson.