„Cum e cu putinţă ceva nou ?”
8 noiembrie 2015 at 18:39 noradamian 3 comentarii
„M-am gândit într-o zi la o vijelioasă revoluţie populară împotriva legii gravitaţiei.” scria Constantin Noica în „Mathesis sau bucuriile simple” prima lui carte, publicată în 1934. Cuvinte care după aproape un secol au o semnificație tulburătoare.
Și mai departe: „N-ar fi frumos?„Jos mecanica lui Newton!” „Nu mai vrem să atârnăm. Lumea ar ieşi la balcoane. S-ar vărsa poate şi sânge () „Cu puţină strategie, viaţa poate fi transfigurată. Am putea să o trăim pe un plan mai vast.() Dar lucrurile acestea le pierdem atât de uşor din vedere. Ne aruncăm în viaţă, ne adâncim până-n gât în fapte particulare şi uităm, în schimbul unui destin provizoriu, destinul nostru cel vast”.
„Atunci când nu găseşti eternitatea în tine () n-o mai găseşti nicăieri. Cum îţi poate da gustul eternităţii un lucru care se sfârşeşte? Şi în genere: orice act se sfârşeşte, non-actul nu sfârşeşte niciodată.” () Nu spun să stăm întru totul” citesc mai departe „deşi susţin că nu trebuie să activăm în mod deosebit. Între a sta şi a activa există un termen mediu: a trăi lucrurile ca şi cum le-ai practica ()
„Aţi observat” întreabă Noica, „că bolnavii, oamenii săraci () şi posibilităţi puţine de viaţă în ei, ştiu ce vor? Ei au un sens al lor, un idealism al lor şi ştiu în ce Dumnezeu să creadă. Pe când oamenii bogaţi în viaţă, oamenii sănătoşi, oamenii puternici, întârzie în bunurile lor şi nu mai dau nimic. Creaţia, sensul, ideea sunt ale omului sărac”.
„Cum e cu putinţă ceva nou?” Întrebarea leit-motiv care transcende opera filozofului.
„Să nu te pierzi în faţa bogăţiilor vieţii. Să nu te laşi făcut () Ar trebui să încercăm, odată, o rezistenţă împotriva istoriei, împotriva curgerii, împotriva vieţii joase. Poate că nu e atât vorba de ales între istorie şi adevăr, dar trebuie ales, în orice caz, între istorie şi ordine, între istorie şi geometrie” () …”Să instaurăm bucuriile generale, mai simple şi mai vaste. În locul spiritului istoric, în care primează destinul, durata specifică şi moartea, să aducem spiritul matematic, în care primează creaţia liberă şi veşnicia”.
***
„Goodbye to Gravity – The Day We Die
Nu suntem numere, suntem liberi, suntem atat de vii,
Pentru ca ziua in care cedam este ziua in care vom muri!”
Entry filed under: 7301634, Grădina de Hârtie. Tags: bucuriile simple, Constantin Noica, creația liberă, Mathesis, revoluție populară.
3 comentarii Add your own
Lasă un răspuns
Trackback this post | Subscribe to the comments via RSS Feed
1.
vasilegogea | 8 noiembrie 2015 la 19:07
Aş adăuga (fără comentarii) şi finalul din Prefaţa la prima ediţie: „…cineva spunea odată: <>. E o invitaţie la exces. Căci nu e vorba de drumuri noui, poate. Dar e vorba de treceri, de vieţuiri, de drumuri, pur şi simplu, – într’o lume în care de sigur nimeni nu ştie prea mare lucru.”
ApreciazăApreciază
2.
noradamian | 8 noiembrie 2015 la 19:45
…Și tot în Prefață, autorul spune că „n-a pierdut din vedere faptul că nu totdeauna are dreptate. A căzut în exces, a căutat excesul, ca o ușurare”.
ApreciazăApreciază
3.
noradamian | 8 noiembrie 2015 la 19:53
E frapantă însă, așa am găsit-o eu, întâlnirea prin cuvinte a unor treceri referitoare la excese nefirești în vremuri nefirești…
ApreciazăApreciază