Aventuri în grădina de hârtie

Ringhișpil

17 decembrie 2015 at 16:21 noradamian 7 comentarii

Într-o postare din 2009 dedicată încâlcelii limbajelor în postdecembrism și efectelor lor, pornisem de la experimentul de la Harvard Business School, în care unor studenţi li se ceruse să identifice figura ascunsă într-un desen. Surpriză: în timp ce unii dintre ei erau convinși că au văzut o tânără graţioasă, ceilalţi erau siguri că desenul reprezintă o babă. În țara noastră, după 89, odată cu convenirea cadrului politic pluripartinic așa zis democratic, într-o parte stă hoașca- adică stânga și în cealaltă, fetișcana nurlie, adică dreapta. Asta spun ăia de pe dreapta. Cei de la stânga zic exact invers. Fiecare parte încercând să convingă că reprezintă făptura grațioasă din desen, strigă huo la băbăciunea reprezentată de extrema opusă. Cum hârca&prospătura învârt ringhispilul politic de 26 de ani, la fiecare învârteală mai șutesc ceva din ceea ce e numit încă, din inerție, patrimoniu național protejat. Și, fiindcă mintea politizată se divide frățește la cei alipiți, de o parte sau de alta, cu cât cohortele cresc numeric cu atât, în vârtejul forței centrifuge, inteligența per cap de fan se reduce. Ca urmare, deși procentul de huo-uri crește cu fiecare rundă de alegeri, progamele politice devin tot mai devastatoare.

Pentru refacerea statului mutilat de totalitarism era nevoie ca de aer, de solidarizare socială și, deopotrivă, de competiție doctrinară reală. Ți-ai găsit! Vanitățile unor veleitari obtuzi au transformat din start, competiția, în război. Complexați probabil, resentimentari și dornici de parvenire, poftele lor civice rezonând perfect, conștient sau nu, cu ale unor forțe politice, au făcut din solidarizare o himeră odată cu dizolvarea credințelor, idealurilor, preferințelor artistice, culturale, trăirilor, într-o ciorbă politico-doctrinară. Ce oroare! ceva amintind de rechiziționarea bunurilor familiale, impusă sau voluntară, în condiții de război; sau, mai curând, de un transfer al tabuurilor comuniste: n-ai voie să citești, de pildă (să-ți mai și placă, ce delict!) decât lecturile ștampilate de doctrinologi. O sminteală de ținut societatea într-un mediu corupt și controlat politic.

Nu mă refer aici la virtuțile dreptei vs defectele stângii sau invers, ci, exclusiv, la războiul ficțional în care-și duc existența niște circari extremiști grupați de-o parte și de alta a unei linii de front imaginare, cea reală fiind dispărută de mult- dacă, cumva, a existat. util doar impostorilor politici pe care-i ajută să conducă netulburați statul, să-l prăduiască prin legi auto-dedicate. Păi jaful e muncă grea, nene, nu merge fără solidaritate adevărată, de clan! noroc însă că și-o pot răsplăti, regește, tot ei, după doctrina lor de gang. Până una alta, n-au de ce să se teamă că prăpastia tot mai adâncă între discursurile seci și lanțul tâlhăriilor se vede ca în vitrină, atâta timp  cât societatea se războiește cu ea însăși într-o bulă ficțională vopsită democratic.

Entry filed under: 7301634, Grădina de Hârtie. Tags: bulă ficțională, ciorbă politico-doctrinară, circari autohtoni, doctrina de gang, doctrinologi, hârca, pofte civice, prospătura, război.