Etajul cinci
3 ianuarie 2016 at 14:33 noradamian 15 comentarii
Ciudată întâmplarea pe care mi-o relata Luiza. O născocire, evident. O ascultasem fără s-o întrerup. Fără să comentez. Uşor amuzată. Aha, nici tu nu mă crezi, zice.
… A, nu, nu zic asta, totuși, pare ceva cam suprarealist. Luiza e niţel dezamăgită deşi era aproape sigură că n-o să mă facă s-o cred. Ah, şi ce neplăcut e să nu poți să-i convingi măcar pe cei care au încredere-n tine şi să nu… Tăcu mohorâtă. Se vede treaba că se petrecuse totuşi, ceva; poate un vis luat drept realitate, am mai auzit de asemenea chestii care ţin de psihiatrie. Dar Luiza era de un echilibru perfect în tot ce spunea şi ce făcea; până acum. Probabil că întâmplarea continuă să aibă un efect straniu asupra ei, de vreme ce o reia cu fiecare ocazie. Zilele trecute însă, povestindu-i-o lui Dio, îmi spune, fusese sigură că el știe, fiindcă nu părea…
Vezi articolul original 801 cuvinte mai mult
Entry filed under: 7301634.
15 comentarii Add your own
Lasă un răspuns
Trackback this post | Subscribe to the comments via RSS Feed
Aventuri în grădina de hârtie 
1.
dora | 4 ianuarie 2016 la 10:20
Si la noi a fost frumos.
ApreciazăApreciază
2.
noradamian | 4 ianuarie 2016 la 13:16
Salut, Dora! 🙂
Frumos mesaj, live, dovedind respectul unui primar deosebit de apreciat, pentru concetățeni.
ApreciazăApreciază
3.
theo | 4 ianuarie 2016 la 18:45
Dragä Nora,
am observat asemenea comportament la oameni odatä copilandri sau tineri si mai tarziu la varstnici.
este f. interesant sä observi, sä compari si sä asociezi,
micul täu fragment este asa real, de parcä l-as fi intalnit.
ApreciazăApreciază
4.
noradamian | 5 ianuarie 2016 la 14:35
Mulțumesc, Theo! E și un sâmbure de realitate istoria asta, ceva care a devenit pretext pentru o șaradă. 🙂
ApreciazăApreciază
5.
noradamian | 5 ianuarie 2016 la 14:36
ApreciazăApreciat de 1 persoană
6.
theo | 6 ianuarie 2016 la 19:02
Lui Klausi cred cä-i plac prea mult breakfasturile americane. are o liniste in el ce poate aduce nenorociri.
omul este nebun? sau special prost sfätuit dar cand tzara fierbe, trebuie sä fii nebun sä stai acolo. eu nu pricep.
ApreciazăApreciază
7.
dora | 7 ianuarie 2016 la 22:21
Buna seara ,nora,theo! Sa va entuziasmeze aceasta interpretare,crossover.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
8.
noradamian | 7 ianuarie 2016 la 23:20
Dora, salut, admirabilă, energizantă, interpretare! ceva de ascultat și reascultat 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
9.
dora | 8 ianuarie 2016 la 10:59
O zi plina de dragoste ca in vis.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
10.
noradamian | 8 ianuarie 2016 la 11:09
Multzam, Dora, la tine binele nu se dă bătut, funcționează. posibil și la mine. sper. și cine stie, poate se mai îmblânzește lumea!… ca-n vis
ApreciazăApreciat de 1 persoană
11.
dora | 8 ianuarie 2016 la 12:45
Mi-ai citit inima,nora draga. 🙂 Binele si frumosul mereu rabufneste ca o nestinsa flacara si atunci ,cum sa nu caut spatii,locuri,TIMPI ,oameni care sa ma inteleaga.
De ieri,odata cu zapada asternuta in urbea mea,m-a cuprins o nostalgie …….cu mintea si inima am resimtit clipele frumoase din adolescenta si tineretea mea.Asa mi l-am adus mai aproape pe unul din favoritii mei, Andy Williams ,interpretul melodiei love story din filmul cu acelasi nume si cu doi actori frumosi si irezistibil de autentici.
ApreciazăApreciază
12.
dora | 8 ianuarie 2016 la 12:45
ApreciazăApreciază
13.
dora | 8 ianuarie 2016 la 12:56
Cine crede ca iarna e anotip rece? Da,poate aduce tristete
ApreciazăApreciază
14.
noradamian | 8 ianuarie 2016 la 14:41
Dora, esti de leac! plăcute daruri pentru suflet într-o zi de iarnă rece! si cum mă lupt cu o răceală de două zile, ai venit la țanc! Tnx 🙂
ApreciazăApreciază
15.
dora | 8 ianuarie 2016 la 20:18
Draga nora,sufletele simt dincolo de perceptiile comune….ma bucur ca ti-am alinat un pic suferinta.Insanatosire grabnica! 🙂 🙂 🙂
ApreciazăApreciază