Aventuri în grădina de hârtie

Recrudescențe

8 ianuarie 2016 at 18:35 noradamian 8 comentarii

Mai, 2000, Suedia. Știre bulversantă pentru opinia publică exact în săptămâna pe care o petrecusem acolo:  un muslim îşi ucisese fiica fiindcă nefericita se-ncurcase cu un localnic.  Subiectul monopolizase media și societatea suedeză. Seară de seară în toate dezbaterile televizate,  în discuțiile din instituţii și din crâșme de prin orașele mari și satele izolate, de peste tot pe unde umblasem, se simțea preocupare și îngrijorare.

Iulie, 2010, Franța. Film despre extremismul european, „Resurrection du nazisme”, prezentat pe un canal TV francez. Nisa, Suedia (Goteborg), Verona, Bologna, Roma, Alemagne (castel Schwerin), Hongrie (record oficial, cu 47 parlamentari neofascişti în 2010 în parlamentul de la Budapesta), sunt doar câteva locuri de pe o hartă a nazismului european despre care habar n-aveam. M-a minunat prezenţa Suediei, Suedia pe care o știam eu, cu oameni blânzi, prietenoşi, morali, păduri netulburate de drujbe, lacuri albastre, curate ca cerul, într-o asemenea ambianţă!

Discursurile ţepene despre „determinismul rasial natural” păreau ieşite direct din groapa cu fantome ale istoriei. Mulţi de acolo păreau nişte mumii, dar erau şi destui tineri. Dacă în adunarea de la Nisa, de pildă, dominau personaje vârstnice, în gărzile de la Budapesta și în nucleele extremismului nordic predominau tinerii. Împănate cu scursuri ideologice şi fantasme ale gloriei morbide de altă dată, agitând steagul purităţii rasiale, ideile lor nu păreau mai umane decât ale muslimului defect din Suedia din urmă cu zece ani.

Un deceniu de iresponsabilitate politico-culturală, destul ca germenii urii să prolifereze și boala să avanseze galopant în Europa. Nazismul nu e nici etnic, nici religios, nici patriotic. Indiferent ce „apără”, ce revendicări declară și sub ce steag mărșăluiește, e drumul direct spre neant. În orice formă și oriunde găsește condiții favorabile, aduce nenorociri. Cu justificare sau fără, cu lege sau fără lege, distruge. Când rostul protector al statului față de cetățeni, familii, societate e trădat de imoralitatea, ipocrizia și iresponsabilitatea decidenților, stihiile urii au cale liberă. Istoria nu dă imunitate. Nici o civilizație nu e asigurată împotriva forţelor oarbe.

Entry filed under: 7301634. Tags: crime, decidenți, forțe oarbe, islam, nazism.