Obedienţa- o problemă social-culturală
12 ianuarie 2016 at 19:15 noradamian 11 comentarii
Supunerea faţă de putere, oricare, parte din gena vieţuitoarelor cu o viaţă socială, face posibilă ierarhizarea în familii, grupuri, populaţii. În ce priveşte obedienţa umană ca supunere necondiţionată faţă de autoritate îşi are originea în relaţia de subordonare faţă de divinitate. Adică un nivel mult mai înalt care implică nu numai instincte ci şi resursele psihice. Altfel spus, conştiinţa. Natura divinităţii imprimă şi natura obedienţei. E suficient să ne amintim de distrugerea civilizaţiei maya ca efect al supunerii populaţiei la ritualurile sângeroase impuse de casta sacerdotală. Ierarhiile din mediul social uman oglindesc deci, prin această relaţie (numită religie) starea socială şi tendinţele ei de evoluţie sau de involuţie. Derivate istoric din relaţia bazată pe obedienţă faţă de o putere divină, relaţiile interumane care se stabilesc la nivel familial, organizaţional, social, de când e lumea lume, n-ar funcţiona fără autoritatea unor oameni asupra altora. Creştinismul fiind religia care integrează, fundamental, iubirea de…
Vezi articolul original 481 de cuvinte mai mult
Entry filed under: 7301634.
11 comentarii Add your own
Lasă un răspuns
Trackback this post | Subscribe to the comments via RSS Feed
Aventuri în grădina de hârtie 
1.
theo | 12 ianuarie 2016 la 20:22
EU CRED INTR-O O EDUCATZIE SÄNÄTOASÄ
nu indoctrinare strict religioasä si nici inchistare in caste.
sigur trebuiesc respectate legile unei tzäri unde träiesti.
sä-tzi spun cat de greu mi-a fost mie sä mä integrez, la
inceput am plans mult, totul era prea rigid pt. mine, cu timpul
mi-am dat seama cä educatzia noasträ in Romania a fost
mai delicatä, chiar dacä nu asa punctualä. sper cä am reusit sä inbin amandouä.
nu regret acum nimic, nu as fi putut da educatzia pe care m-am sträduit sä o dau copiilor. ii cunosc de atatea ani pe nemtzi in Germania, sunt cu totul altfel decat ii vedeam noi de acasä, chiar dacä eram de origine.
sunt minunatzi, crede- mä, pot fi prieteni buni, darnici si f.f.corectzi, cu cei pe care ajung sä-i cunoascä.
cu problema familiei din Norvegia nu cred totul, adevärul
trebuie sä fie la mijloc. au fäcut ei mai multe.
poate trebuie o altfel de abordare, mai rafinatä, nu cu
penticostalii in stradä- eu respect fiecare religie, dar
victimizarea nu aduce intodeauna reusita.
ApreciazăApreciază
2.
noradamian | 12 ianuarie 2016 la 20:53
Theo, înțeleg bine prin ce-ai trecut și ce a avut importanță în viața ta.
Câțiva din prietenii mei buni au fost colegi sași. Între reperele cu un rol esențial în formarea mea, au fost și profesori sași.
ApreciazăApreciază
3.
noradamian | 12 ianuarie 2016 la 21:05
Din păcate, situația în care a fost pusă familia din Norvegia e un coșmar înfricoșător. Iar accentul derizoriu pus, în discuții, pe cultul lor religios nu ajută adevărului. Prin aceeași tragedie au trecut și trec mii de familii de origini etnice și cu religii diferite: polonezi, americani, turci, indieni, lituanieni, slovaci etc.
ApreciazăApreciază
4.
noradamian | 12 ianuarie 2016 la 21:55
O listă din 2012, cu motivele invocate de CPS Barnevernet pentru a lua copiii de la părinți ca să-i plaseze la familii surogat, dată publicității de profesoara Marianne Haslev Skånland din Bergen,
Profesoara întreabă dacă ne putem baza pe judecata asistenților sociali, care au dat aceste motive.
Tatăl nu are un loc de muncă, deci nu poate întreține familia.
Tatăl este bolnav, iar mama muncește. Deci familia nu are bani pentru jucării, școală sau activități extra – școlare pentru cei mici.
Hainele curate nu sunt împachetate și așezate cum trebuie în șifonier.
Psihologii au constatat că mama nu face o omletă bună și nu taie pâine în felii suficient de subțiri.
Copilul le zâmbește străinilor pe stradă, iar asta înseamnă că nu este atașat de mamă.
Copilul întoarce fața în mod ciudat atunci când este spălat de tată.
Mama a folosit prea mult săpun.
Tatăl este prea activ, iar mama pasivă.
Tatăl s-a rănit la picior și nu poate urca pe scară, deci nu este capabil să șteargă geamurile.
Casa nu are toaletă în interior, ci doar afară.
Mama s-a înfuriat pentru că pisica a urinat pe parchet.
Copilul a dat dovadă de dezinteres, la grădiniță.
Mama i-a permis bunicii să îi ducă/aducă pe copii la ședintele de psihoterapie sau alte tratamente medicale, de care au nevoie cei mici, iar asta demonstrează că a pus interesele ei mai presus de cele ale copiilor.
Copilul s-a jucat la școală, deci mama este vinovată pentru dezinteresul celui mic.
Părinții le-au solicitat ajutor celor de la CPS pentru că copilul nu se descurca la școală, deci în multe cazuri ei au fost catalogați ca incapabili să aibă grijă de cel mic.
Mama este foarte mică de înălțime, iar când fiica crește nu va putea avea grijă de ea.
Mama are 54 de ani. Este prea bătrână. Sora ei are 28 de ani, deci este prea tânără.
Bunica a vrut să își îmbrățișeze nepoții, iar CPS a condamnat asta pentru că ar fi vorba de un atașament deplasat.
Mama suferă de depresie și de abia poate avea grijă de un singur copil (Avea gemeni, iar cei la CPS l-au luat pe unul dintre ei).
Mama suferă un handicap fizic și nu poate folosi unul dintre picioare, deci nu se poate juca cu copiii, iar iarna nu poate merge cu ei la schi.
Mama a abuzat de medicamente (care aparent erau recomandate de un medic pentru o durere fizică).
Părinții vor să țină copiii, ca să nu ajungă în familii surogat, iar asta arată că nu cooperează cu CPS pentru interesul copilului.
Tatăl a avut o atitudine negativă față de CPS.
Părinții s-au plâns că cel mic este agresat la școală, iar conducerea instituției nu a făcut nimic pentru a împiedica aceste incidente. Din acest punct s-a considerat că părinții nu sunt capabili să coopereze cu conducerea școlii.
Părinții au făcut publică povestea lor, în mass media, în încercarea de a-și recâștiga fetița. CPS a decis că este prea greu pentru cea mică să revină în comunitate, dat fiind faptul că a fost mediatizat cazul ei.
Fiicei nu îi plac chiftelele de pește.
Copilul mănâncă prea repede/sau prea încet.
Acasă se consumă alcool. (Bunicul a consumat o bere în timp ce se uita la meci).
Copilul este selectiv cu cine sau ce se joacă, la grădiniță, iar asta a provocat îngrijorare.
Dezvoltarea lingvistică a celui mic este întârziată, deci nu este suficient stimulat de părinți.
Mama pune propriile interese în defavoarea fiicei – (A ieșit afară să fumeze o țigară, iar fetița a rămas pentru câteva minute singură în casă).
Părinții au cerut ajutor de la politicieni pentru a recupera copilul, deci nu sunt în stare să aibă grijă de el.
A luat pașapoartele copiilor și le-a pus în loc sigur.
Mama nu a fost de acord să îi fie analizată viața privată, deci are ceva de ascuns.
Părinții au refuzat terapia propusă de CPS, deci nu vor binele copilului.
Mama nu reușește să stabilească relații interpersonale.
Mama vrea să stea mai mult în pat dimineața.
Părinții nu au fost capabili să își îndeplinească rolul pentru că l-au anunțat pe copil că urmează să se mute, în scurt timp.
Băiatului îi este sete și bea prea multă apă, deci este vina mamei pentru că acasă promovează obiceiuri alimentare nesănătoase.
Mama a fost în grija CPS.
Când cel mic s-a simțit rău, mama l-a luat în brațe, dar nu l-a alinat și verbal.
Părinții nu au destule relații sociale.
Faptul că mama, de 38 de ani, s-a mutat în casa părinților după ce i-a murit soțul dovedește că nu poate avea grijă de copil.
Copilul nu are suficiente jucării, deși acestea erau ținute de părinți în locuri speciale de depozitare în casă. După care cei de la CPS au spus că mama este prea preocupată de haine și jucării.
Nu putem ști ce fel de viață are copilul cu părinții. (Motiv invocat de CPS după ce o familie a încercat să își recupereze copilul).
Mama nu i-a dat voie fiicei, de 14 ani, să meargă la o petrecere.
Părinții mamei au murit prea devreme.
Mama nu stimulează verbal copiii când e vorba de situații legate de mâncare.
Copilul nu are program fix de masă.
Părinți sunt prea îngrijorați și au devenit prea protectori cu copilul.
Marianne Haslev Skånland este profesor de lingvistică la Bergen, Norvegia, și e una din puținele persoane publice care are curajul să considere inacceptabile motiveleși acțiunile Barnevernet.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
5.
theo | 12 ianuarie 2016 la 22:25
motivatziile sunt dementziale, dar nu intzeleg cine apreciazä
si are drept de actziune?, sunt mäsuri radicale care se pot lua dupä multe actziuni. de partea cealaltä eu am citit despre tatä ; cä este f. brutal
a dat si cu piciorul in copii, cä mama e depäsitä de treburile
zilnice si urla; tzipa. cine stie care este adevärul sper sä sä rezolve ; cum este bine pt. copii. eu sunt o familistä inräitä, dar teroarea copiilor nu o admit: sä fi mintzit copiii ?
ApreciazăApreciază
6.
noradamian | 12 ianuarie 2016 la 22:53
Indivizii care folosesc asemenea pretexte aberante ca să poată răpi copiii din atâtea familii, n-au nici o morală, pot fabrica orice acuzații. Barnevernet e ceva demonic. Copiii au fost despărțiți și de părinți și între ei. Sinistru! Au fost duși în locații secrete. Nu s-a făcut nicio anchetă socială, n-a avut loc niciun proces. Părinții au fost intimidați, umiliți, copiii lor, li s-a spus, vor fi dați în adopție.
dacă ai timp, urmăreste discuția de aici (am văzut clipul astă seară)
ApreciazăApreciază
7.
noradamian | 12 ianuarie 2016 la 23:07
”Să separi copiii de părinți în urma unor mărturisiri făcute chiar de ei, de copii, are un efect devastator asupra tuturor, în primul rând asupra copiilor denunțători. Aceștia vor trăi cu un copleșitor sentiment de vinovăție. Vinovăția că și-au trădat fatal părinții generează cu ușurință un nucleu nevrotic, poate chiar psihotic. La trauma inițială se vor adăuga în curând altele, mult mai grave și mai greu de reparat.”
de aici:
http://www.hotnews.ro/stiri-opinii-20721152-mircea-toplean-
ApreciazăApreciază
8.
theo | 13 ianuarie 2016 la 13:32
vor pune, sper, totul pe masä. dupä inceputul scandalului au fäcut acte pt. copii, ei aveau cetätzenia norvegianä. aici a fost un inpediment. norvegia nu recunoaste si nu admite dubla cetätzenie, numai in anumite cazuri. aici se pare a fost impotentza interventziei autoritätzilor romane. acum sä vedem dacä copiii au pasapoarte romanesti ce poate aduce.
ApreciazăApreciază
9.
theo | 13 ianuarie 2016 la 14:18
cat priveste copiii, sunt prea mini sä aibä remuscäri,
depinde unde vor träi in continuare si cu ce educatzie.
ApreciazăApreciază
10.
noradamian | 13 ianuarie 2016 la 16:23
Theo, fetițele sunt destul de mari si de inteligente ca să simtă din plin, încă de-acum, ce rău și-au făcut, involuntar, lor, părinților și fraților lor. Eu sper ca situația să se-ntoarcă în favoarea familiei și scandalul ăsta să ajute si alte familii aflate în situații disperate. poate va schimba în bine și politicile inumane ale CPS.
ApreciazăApreciază
11.
noradamian | 13 ianuarie 2016 la 16:25
Un articol excelent semnat de Petre Iancu:
http://www.dw.com/ro/statul-mesianic-copiii-%C5%9Fi-co%C5%9Fmarul-lumii-%C3%AEntoarse-pe-dos/a-18975589
ApreciazăApreciază