Despre compasiune, empatie și alte nimicuri
15 ianuarie 2016 at 15:09 noradamian 22 comentarii
O persoană care a suferit din cauza bătăilor încasate în familie mărturisește că aceeași educație a aplicat-o și copiilor ei; o anomalie care se transmite genetic sau ereditar, idee aprobată de likerii dumneaei. Aici e buba: probabil și copiii la rândul lor fac același lucru cu copiii lor. Convenabilă teorie: dintr-o familie de bețivi se nasc generații de bețivi, una de perverși devine fabrică de perverși, altele, de hoți, produc hoți (sau politicieni, cum vreți să le spuneți) Mai rămân destule categorii de tarați care combinându-se între ele dau noi hibrizi productivi și rezistenți. E și un dram de adevăr aici, nu putem nega. Ca un corolar, populațiile care au suferit din pricina nazismului, comunismului, islamului, războaielor, lagărelor de orice fel sunt conserve de bestialități prin care se perpetuează apucăturile samavolnice, dictatorial-totalitare. Asta dacă nu intervine statul să le refolosească. pozitiv! Studiu de caz, pe proiectul pilot Barnevern.
O căutare pe Google cu 2 sau 3 termeni („Barnevernet, Thiemann, Lebensborn, the child abuse and family destruction industry”) oferă suficiente informații despre un mecanism monstruos specializat în acțiuni samavolnice legale care practică un terorism legal într-o țară europeană. Orice subiect însă, în buna tradiție românească, e înșfăcat ca pretext pentru reproșuri și răfuieli intergrupuri. Chiar și o tragedie.
Unei familii mixte româno-norvegiene i se confiscă toți cei cinci copii. I se iau pur și simplu de la școală, de-acasă, ca mărfurile de pe o tarabă necorespunzătoare. fără proces verbal, fără explicații, fără judecată. O samavolnicie care nu pare posibilă decât în întunecatele regimuri totalitare. Reacțiile internaționale întrec previziunile, mai ales că multe familii de diverse naționalități au avut parte de experiențe similare.
Nu toată lumea are însă dreptul la revoltă și compasiune. Revolta instantanee legată de caz i-a scos din sărite pe mulți români a căror empatie nu trece de granițe, nu funcționează, s-ar zice, decât în cadru național, cu restricții sănătoase legate de apartenența religioasă a victimelor. Solidarizarea cu victimele i-a enervat în așa hal, încât au catalogat-o, instantaneu, ca pledoarie pentru bătaie și abuzuri. iar pe cei solidari cu familia, ipocriți și lipsiți de respect pentru legile unei țări civilizate.
Păi cum să pretindă returnarea copiilor răpiți, oameni din Cehia, Slovacia, India, Turcia? și mai ales, din România? Au comparat ei situația copiilor din țările lor cu cele din Norvegia? pe cifre? Au făcut ei ceva pentru copiii abuzați din țară? pentru cei sfâșiați de câini? pentru cei flămânzi? pentru cei care se sinucid? Familia aia și-o merită! Numai niște brute care-și terorizează copiii se pot solidariza cu ei.
„De ce n-au stat acasă”? Dovedită de cifre, de indicatori și statistici, calitatea superioară a vieții în Norvegia a atras multe familii acolo, cu gândul că le oferă un viitor fericit copiilor. Cu tot PIB-ul magnetic din țara nordică, din nefericire, Big Brother fiind acolo și arbitru și executor, cifrele fericirii sunt standardizate, planificate și depășite ca-n documentele PCR. Punea cineva cifrele fericirii naționale la-ndoială, înainte de 89? Păi nu se dădeau examene la fericire? Copiii erau ai statului încă din burta mamei. Cu arbitrariul legalizat, orice bestialitate s-ar petrece într-un stat e binefăcătoare.
Ps. Încă ceva care, poate, o să-i facă mai proactivi pe apărătorii ocazionali ai drepturilor copiilor români: Ruth și Marius Bodnariu s-au cunoscut în România, cu vreo zece ani în urmă, cu ocazia unei acțiuni umanitare de ajutorare a copiilor străzii.
Entry filed under: 7301634. Tags: acțiuni umanitare, arbitrariu legalizat, Barnevernet, Bodnariu, informații publice, mecanism monstruos, răfuieli intergrupuri.
Obedienţa- o problemă social-culturală Revalorizări&devalorizări
22 comentarii Add your own
Lasă un răspuns
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
Trackback this post | Subscribe to the comments via RSS Feed
Aventuri în grădina de hârtie 
1.
neax | 16 ianuarie 2016 la 08:22
„o anomalie care se transmite genetic sau ereditar, idee aprobată de likerii dumneaei.”
Nu am fost bătut niciodată de părinți și nu mi-am bătut niciodată copilul. Dar nu știu dacă e vorba de o anomalie. Desmond Morris, după multe observațiii, a ajuns la concluzia că puii și femelele de primate au uneori comportamente prin care „cer” să primească o palmă de la maimuțoiul șef și, dacă acela continuă se le ignore, riică stacheta provocărilor, până o primesc. Apoi, cel bătut vine la tată, care îl strânge afectuos la piept. Apoi, toți reiau relațiile normale, mai afectuoși ca înainte de incident. Pare a fi un mecanism de reglare.
Am văzut și eu la oameni asemenea scene.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
2.
racoltapetru6 | 16 ianuarie 2016 la 08:39
Ca om care a văzut multe, pot să spun că nu-i chiar o regulă să moștenești viciile părinților. Cunosc cazuri în care, dimpotrivă, văzând cât rău a provocat băutura și bătaia în familiile lor, s-au jurat că ei nu-și vor lovi niciodată copiii, și nici nu vor suporta consumul de alcool în preajmă. Iată o învățătură din experiență, mult mai trainică decât teoria.
Weekend frumos și liniștit, Nora! 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
3.
noradamian | 16 ianuarie 2016 la 10:30
Ziua bună!
Neax, nu știam de cât sunt de evoluate primatele în relațiile din grup. asta s-ar putea traduce ca fiind un soi de conștientizare 🙂
Am văzut și eu odrasle care întind coarda ca să vadă cât rezistă un om
ApreciazăApreciază
4.
noradamian | 16 ianuarie 2016 la 10:30
Petru, nu e regulă, bineînțeles. Dimpotrivă. Așa cum spui, mulți copii, umiliți de abuzurile adulților, devin exact opusul lor. Weekend plăcut și ție!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
5.
noradamian | 16 ianuarie 2016 la 10:58
Povestea Fridei de la ABBA:
” Ei bine, ceea ce a urmat depăseste orice poate imagina o minte omenească. Toate aceste tinere femei, cu exceptia celor care au reusit să fugă si să se ascundă, au fost declarate nebune, fiind arestate si închise în ospicii; casele, cresele, grădinitele si scolile fiind confiscate de către statul norvegian. Practic, desi aceste femei nu aveau nici o vină si nu încălcaseră nici o lege, s-a considerat că propriul corp, în ultimă instantă, propria sexualitate, ar fi fost “abandonate fără luptă“ în ghearele “dusmanului nazist“.
Ceea ce s-a întâmplat cu copiii acestor femei însă, chiar depăseste orice imaginatie. Copiii au fost luati de la mamele lor si internati în institutii “speciale” de reeducare. Educatoarele, fată de care Ilse Koch (căteaua de la Buchenwald) pare să fi fost Maica Tereza, torturau zi de zi si ceas cu ceas acesti copii, a căror singură vină era că aveau un tată german. Supravietuitorii acestui experiment povestesc cum copii de 3-5 ani ajunsi la capătul răbdării erau încuiati în camere cu un lat atârnat de tavan, fiind îndemnati să se spânzure. Apoi despre abuzurile sexuale inimaginabile ale “educatorilor”, la care erau supusi băietii si fetele de câtiva anisori. În fine, o parte dintre copii au fost supusi unor experienţe psihiatrice, fiind folositi drept cobai în cadrul unor experimente cu LSD.(programul MKULTRA)
Multi au fost internati în ospicii si azile pentru alienati mintali. Foarte multi au fost împiedicati să aibă acces la o educatie corespunzătoare. Trebuie subliniat faptul că toate acestea nu au fost efectul unei furii populare de moment, asa cum au decurs lucrurile în alte tări, acesti copii nefericiti au făcut obiectul unei serii de legi speciale promulgate între 1946-58. Astăzi, putinii supravietuitori ai acestui “experiment”, cca. 150 de persoane, s-au organizat, au angajat avocati şi au chemat în judecată statul norvegian, având totodată curajul incredibil de a dezvălui întregii lumi aceste atrocităti de neimaginat. Trebuie spus că toate demersurile lor au fost respinse de către guvernul norvegian, care a refuzat categoric orice discutie pe această temă, bazându-se pe faptul că în prag de secol 21, toate aceste fapte sunt mult prea greu de crezut de către opinia publică.
Totul ar fi rămas în “coadă de peste”, dacă una din supravietuitoare, acum celebră, nu s-ar fi hotărât să rupă tăcerea. Este vorba despre Anni-Frid Lyngstad, „Frida”, „bruneta” de la ABBA.
Retrasă în Elvetia, acum printesă, la adăpost de persecutii si calomnii, în urma întâlnirii cu tatăl ei natural, s-a hotărât să dea totul în vileag, confirmând punct cu punct toate atrocitătile descrise de către supravietuitorii acelui “experiment” monstruos.
Ea însăsi fusese răpită din institutia de “re-educare“ de către mama sa, cu care a fugit ulterior în Suedia, unde au trăit câtiva ani ascunse. Până la urmă, procesul celor 150 de supravietuitori a ajuns la Curtea Internatională de Justitie, care le-a dat dreptate, obligând guvernul norvegian la plata unor despăgubiri. De ce am mentionat toate acestea? Ei bine, pentru a arăta că nimic nu este întâmplător si că totul se leagă de politica actuală a guvernului norvegian în ceea ce priveste cresterea si educatia copiilor. […]”
https://rodiagnusdei.wordpress.com/2016/01/14/povestea-fridei-de-la-abba-ororile-norvegiei-asupra-copiilor-dupa-ww2-documentar/
ApreciazăApreciază
6.
theo | 17 ianuarie 2016 la 20:32
bunä,
din päcate FRIDA nu a gäsit în familia ei liniștea, a avut numai lovituri de la viatzä.
ApreciazăApreciază
7.
noradamian | 17 ianuarie 2016 la 22:14
Seara bună!
trist! probabil că traumele din primii ei ani și-au pus amprenta pe viața ei chiar dacă a avut parte de iubire, glorie și stare materială.
ApreciazăApreciază
8.
theo | 17 ianuarie 2016 la 23:30
la ce itzi folosesc banii, faima, cand itzi moare copilul;
divortzatä cu traumele din capul ei și cu durerea din sufletul ei. cate crime fac unii oameni in numele viziunii bolnave- a educatziei”, sau „rasei”, infiorätor.
ApreciazăApreciază
9.
Nautilus | 18 ianuarie 2016 la 02:03
Marea majoritate a comentacilor români de bloguri și forumuri au între 25-45 de ani.
În general, românii din generaţiile care au acum 25-45 de ani “au avut parte de metode educative care să-i transforme în nişte repere de civilizaţie”.
Asta e traducerea în limbajul politically-correct pentru “spălarea creierului”. Nu doar prin bătaie. Printr-o presiune continuă, din partea tuturor, condimentată cu câte o palmă sau curea: dacă ai notă proastă, de ce ai notă proastă. Dacă ai 10, nu meriţi 10, înseamnă că ai copiat. Dacă ai găsit ceva de lucru şi ai făcut bani de buzunar, de ce ai bani. Dacă nu ai bani, de ce stai şi nu produci nimic. Dacă citeşti, de ce citeşti. Dacă eşti prea bine îmbrăcat, de unde ai bani, nu cumva i-ai furat, dacă eşti prost îmbrăcat, de ce eşti golan şi nu te îngrijeşti, dacă ai bicicletă ţi-o fur ş.a.m.d.
Cea mai rea perioadă din punctul ăsta de vedere nu a fost 1980-1990, în acea epocă a foamei agresivitatea se aprindea repede şi se potolea repede după câțiva pumni, ci 1993-1998.
Din pricina asta au căpătat o aversiune primară faţă de manifestările de autoritate punctate de violenţă. (Nu faţă de violenţa în sine, dacă e vorba de un schimb de pumni în spatele blocului sunt foarte activi.) Părinţii care bat copiii sunt “ţărani proşti şi beţivi”, poliţiştii care dau cu bulanul sunt “Garcea proşti şi şpăgari”, profesorii care dau câte o palmă sunt “proşti la ora cărora nu înveţi nimic”, umflatul de la BGS care te ia de guler “e un analfabet fără creier”, comandantul de pluton care îţi dădea bocanci peste fund “e un ţăran parvenit cu 4 clase”.
Oricâte palme ar da ei pe ascuns, în public e greu să îi faci să ţină cu unul care dă el însuşi cu palma sau cu alte instrumente. Au devenit alergici la asta.
Faptul că norvegienii sunt acuzați de măgării mult mai mari nu îi impresionează, fiindcă e ceva străin, îndepărtat, ca și cum ar fi pe altă planetă. E foarte ușor să ți se pară caraghios cum se împușcă ISIS cu alții, fiindcă nu ai experiența împușcăturilor, decât, cel mult, la vânătoare sau la tir. Pumnul umflatului de la BGS pare mult mai monstruos, fiindcă l-ai simțit cândva și știi cum e.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
10.
noradamian | 18 ianuarie 2016 la 09:41
Categoric există un segment consistent la categoria de vârstă menționată, desensibilizat din motivele pe care le expui, dar n-aș generaliza. Sunt familii în care copiii, deși disciplinați fizic, își iubesc părinții și altele, unde copiii, deși lăsați să facă ce vor și răsfățați, nu-i iubesc și adesea nu se iubesc nici între ei. Între „extremele” astea există o infinitate de situații, relații, sentimente. Nu orice corecție fizică generează o traumă și nu orice traumă psihică este consecința unei disciplinări fizice. Relațiile dintre copii și părinți sunt infinit mai complexe decât se vehiculează prin prisma unor criterii politically correctness. Absența părinților, relațiile proaste între ei, indiferența, permisivitatea excesivă, tolerarea minciunilor, promiscuitatea etc. sunt tot atâtea forme de abuz care pot genera deviații și traume mult mai serioase decât o palmă la fund sau un tras de urechi.
ApreciazăApreciază
11.
noradamian | 18 ianuarie 2016 la 12:17
Despre exhibiționismul dizgrațios al multor concetățeni -cu care mi-e imposibil să empatizez- cum spune și cea de la care am preluat opinia:
„Chiar nu putem susţine un punct de vedere fără să dezvăluim intimităţi/ infirmităţi educaţionale şi, mai mult decât atât, să le scoatem pe tarabă, la vânzare?! Doar din nevoia de a explica unor străini cvasiindiferenţi unele ciudăţenii de comportament trebuie să ne vindem familia( părinţi abuzivi, soţ violent şamd)?! Ori de câte ori dau peste un articol de acest fel am aceeaşi senzaţie ca şi cea oferită în plină stradă de un cerşetor care îşi exhibă bubele pentru un firfiric, acolo; ba chiar mai rău, acela se expune numai pe sine, nu vine cu toată familia să o ciopârtească sub ochii trecătorilor. Dacă eşti o fiinţă raţională, poţi argumenta orice, fără a exemplifica excesiv, prin propriile viscere traumatizate, şi încă şi asta destul de interpretabil.” (CMP, medic)
ApreciazăApreciază
12.
theo | 18 ianuarie 2016 la 12:21
Dragä Nora,
bunä,
din lunga mea viatzä si experientä, potzi avea perioade cand copiii se depärteazä, nu acceptä sfaturile pärintzilor, mai repede pe a unei prietene, copiii sunt f. diferitzi, in aceiasi familie. surprinzätor este cum se intorc cu dragoste, cum recunosc cumva, derapajele. totul e sä nu fie primitzi cu reprosuri. sä fii pärinte nu este usor, esti preocupat tot timpul cum sä-l ajutzi färä sä se simtä prost, sau dirijat, sä-l preocupi, sä-l ajuți sä socializeze si, in acelasi timp, f. subtil, cu cine, cat sä oferi sä nu fie prea mult. cand mä gandesc inapoi, a fost frumos dar f. greu. poate mi-a fost mai greu, uneori cred si util, cu viatza si experientza intre 2 lumi. bätaia o exclud la orice varstä. ce päcat,la nastere nu primesti si retzeta cum sä te portzi, dar nici nu ar fi frumos, unde ar rämane spontaneitatea? stii, cunosc persoane destul de amärate in copilärie care au devenit oameni responsabili, sensibili, altzii se pierd și pun totul pe seama copiläriei. ce bine cä oamenii sunt unicate.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
13.
noradamian | 18 ianuarie 2016 la 12:44
Frumos comentariu, mă regăsesc în ce spui, Theo!
ApreciazăApreciază
14.
theo | 18 ianuarie 2016 la 17:00
färä räutate, cine nu are copii, nu a crescut copii, a pierdut multe. cred cu tärie cä nici nu poate pricepe unele lucruri f. delicate. copiii te invatzä multe, f. multe.
ApreciazăApreciază
15.
theo | 21 ianuarie 2016 la 20:50
bunä,
mä ingrozesc de nesimtzirea lui Johannis, iese din cand în cand, face niste declaratzii tip lozinci, iar tzara este in rahat. nu respectä nimic, a promis alegeri…pt.diaspora, a promis respectarea referendumului… ministrii lui Ciolos- categoric-seriosi, dar nu väd nimic, numai vorbe, nu vor sä deranjeze uniunea sub acoperire USL.
ApreciazăApreciază
16.
theo | 21 ianuarie 2016 la 22:36
Azi am väzut ceva ce m-a oripilat: multzi au dus haine si le-au pus in pomi pt. säraci.
Spre rusinea lor, oameni cu stare, bine imbräcatzi, au luat hainele färä jenä.
ApreciazăApreciază
17.
noradamian | 22 ianuarie 2016 la 12:49
ziua bună! 🙂
Theo, da, declarațiile presedintelui, goale și formale, nu spun nimic, nu conțin niciun angajament, niciun atașament față de țară și nu-și asumă prin ele, concret, nicio responsabilitate.
ApreciazăApreciază
18.
noradamian | 22 ianuarie 2016 la 12:52
E greu să faci gesturi generoase și omenoase într-o societate în care, aproape ca o regulă, sunt anihilate prin furt.
ApreciazăApreciază
19.
theo | 22 ianuarie 2016 la 15:22
de ce este nevoie de un ” trantor” care in primul an de mandat a vizitat 12 tzäri, iar anul asta are tot atatea in vizor? de ce fabricatzie este acest tip- de se lasä plimbat
dar „sperä să fie mai bine”, sä fie liniste? eu tot la o intzelegere ascunsä uslinoasä,mä gandesc.
ApreciazăApreciază
20.
noradamian | 22 ianuarie 2016 la 19:42
Seara bună!
Theo, da, ca produs politic al pnl-lui ( sub umbrela usl) le respectă „valorile” și aprobă tot ce-i cer să facă amicii lui useliști
ApreciazăApreciază
21.
theo | 22 ianuarie 2016 la 20:52
o altä nenorocire se infiripä sub ochii lor. organizatzia lui Ponta este o mare escrocherie, este locul unde vor veni banii, „tainul ” pt. serviciile fäcute in afara UE: Turciei, Moscovei, Chinei, arabilor, etc. unde poate face o politicä mascatä; ceva f. grav. väd cä totzi par incantatzi, ca de un joc, de o mare escrocherie; vor späla miliarde färä sä räspundä.
ApreciazăApreciază
22.
theo | 22 ianuarie 2016 la 21:04
Am o mare fricä de plimbärile lui Ponta cu satra lui, nu au adus nimic bun Romaniei. Sigur cä ei si-au aranjat treburile si afacerile in afara UE. cat or fi trädat cu astea, Romania?
ApreciazăApreciază