Bancuri instituționalizate
31 ianuarie 2016 at 13:22 noradamian 15 comentarii
„Când doi se iubesc, nu contează sexul”. Până acum câțiva ani ăsta era un banc. Acum e oficial. O realitate susținută de statele civilizate care avansează încet dar sigur în zona celor care bâjbâie încă în obscurantism. E drept că rezistenta împotriva curentului oficializării degradării e încă mare, dar prin programe finanțate de state mai emancipate, prin politici educaționale ingenios proiectate și aplicate, prin impulsuri culturale politic correcte, lucrurile încep să se învioreze. Cum nu sunt totuși, semne că vom trece curând într-o specie superioară, homo errectus trebuie să fie ajutat să evolueze. Un punct tare al programului de trecere de la bancuri la politici oficiale ar fi că omul nou conceput în documentele PCR e setat pe înnoire. Standardizarea vieții, prelucrarea în laboratoarele comuniste a valorilor fundamentale, instituționalizarea virtuților nou-create și ambalarea lor în roșu au pregătit terenul. Totuși, aparatnicilor comuniști le-a scăpat esențialul: aruncarea în aer a temeliei familiei tradiționale.
Așadar, pentru a face din omul nou un om și mai nou, forțele progresiste au preluat ofensiva. Strategia fiind ca apărătorii familiei normale, inclusiv a celor dezmembrate, a celor monoparentale, etc. să pară troglodiți; sau, dacă nu-i destul, să fie stigmatizați ca iubitori de putin&ortodoxism rus, de papistași, de sectanți etc. Sinistrei persecuții a minorităților sexuale în regimurile totalitare, îi succede promovarea moravurilor lor, un flagel care produce efecte psiho-sociale nocive la scară globală. Amestecul de vechi sechele mentale totalitariste cu noile boleșnițe promovate politic corect e năucitor!
Nu știu dacă trezirea instituțiilor bisericești va rezolva mare lucru, dată fiind legătura lor ombilicală cu politica și banii statului; plus cocoloșirea păcatelor ante și post ’89. Declanșate de interese politice și financiare, revoluțiile au răsturnat lumea fără s-o facă mai fericită și mai bună. Niciuna n-a reușit însă, pân-acum, s-o întoarcă cu susu-n jos, ireversibil, ca revoluția sexuală globală. A alege ce vrei să fii, femeie sau bărbat, sau și una și alta, nu mai e glumă; nici diversificarea programată a familiilor! Acceptate de unii, politizate de alții, acțiunile tip Barnevernet întregesc tabloul acestei lumi declasate în care instituționalizarea bancurilor depășește totalitarismul clasic.
Câteva considerente pe același subiect, ale sociologului german Gabriele Kuby, aici.
Entry filed under: 7301634. Tags: bancuri, Barnevernet, Gabriele Kuby, homo errectus, obscurantism, persecuții, programe educaționale, revoluție globală, sex.
A fost nevoie? Vacanță experimentală Actul 1 Scena 1
15 comentarii Add your own
Lasă un răspuns
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
Trackback this post | Subscribe to the comments via RSS Feed
Aventuri în grădina de hârtie 
1.
neax | 31 ianuarie 2016 la 18:02
Formarea și deformarea omului nou. Acum, sincer să fiu, cred că ar trebui încurajate căsătoriile între ei, pentru a reduce prozelitismul. Cu două condiții: fără adopții și fără ca ei să impună alte pretenții, în plus față de heterosexuali.
ApreciazăApreciază
2.
noradamian | 31 ianuarie 2016 la 18:34
Așa ar fi fost acceptabil dar, din nefericire, nu se mulțumesc doar cu mariajul. nici ei nici cei care-i încurajează. Există deja o generație de adulți crescuți de familii de homo sau de unele extinse (cu mai mulți tați și mai multe mame, așa zisele familii curcubeu) Unii dintre ei (din SUA, Canada) și-au publicat și memoriile protestând postfactum (în van) Sociologul Gabriele Kuby analizează fenomenul și efectele lui, în „Gender – o ideologie nouă distruge familia”.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
3.
noradamian | 31 ianuarie 2016 la 20:52
„Everybody can be a foster parent in Norway! They require only: clean record, concern and background. And about 30 hours or PRIDE course. Even lesbian/homosexual couple or different nationality are OK.
= children are often exposured to much worse harm than by parents. See very reliable study in Aftenposten with stories of ruined children”.
vieți de copii ruinate. analiza e dintr-o publicație norvegiană din 2011.
http://www.aftenposten.no/nyheter/iriks/52-barnevernsbarn-utsatt-for-grove-overgrep-6716101.html
ApreciazăApreciază
4.
racoltapetru6 | 1 februarie 2016 la 08:11
Ce ușor se lipesc de noi toate viciile occidentale, dar e atât de greu să preluăm calitățile și legile cu adevărat necesare!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
5.
noradamian | 1 februarie 2016 la 13:07
Declasarea, după mine, se petrece concomitent pe două planuri: unul inferior, prin programe teve (de divertisment subcultural&pierdut timpul&manipulare) ale canalelor unor patroni de presă afiliați mafiei politice și celălalt, mai „elevat”, prin implicarea unei părți din societatea civilă, a unor oengeuri așa zis progresiste care promovează proiecte de tip politicall correctness. desigur bine sponsorizate.
ApreciazăApreciat de 2 persoane
6.
neax | 1 februarie 2016 la 21:44
Nora 3: Țin minte ce traume au fost pentru mine plecările în cele 2 tabere școlare de 5-6 zile. Deși condițiile materiale erau foarte bune (vile în pădure, etc.) mai bine ca acasă. Abia prin clasa a 8-a am început să le savurez.
ApreciazăApreciază
7.
noradamian | 1 februarie 2016 la 22:09
În primii 10 ani, cu deosebire, copiii sunt foarte legați de părinți, sensibili și vulnerabili. E bine însă, să fie obisnuiți să se descurce și în alte condiții, să devină independenți, să-și facă prieteni, treptat și controlat.
În tabere n-am fost, doar în excursii școlare, începând din clasa a cincea în fiecare vară. Într-a sasea era să mă înec la Eforie Nord. Cele mai frumoase au fost în clasa noua și a zecea 🙂
ApreciazăApreciază
8.
noradamian | 1 februarie 2016 la 22:26
Noapte bună!
ApreciazăApreciază
9.
neax | 2 februarie 2016 la 10:14
Nora 5: foarte bine punctat, cred că manipularea politică are drept component foarte importantă declasarea culturală prin acele sub-producții, care nu sunt deloc inocente. Sunt o etapă necesară a manipulării mafiote.
Așa cum political correctness este arma de bază acum a manipulării de stânga, oengiste.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
10.
Nicolae R. Daramus | 2 februarie 2016 la 11:20
Au disparut „cei 7 ani de acasa”.
Strategia sistemului a fost simpla, bazata pe elogierea paradigmei lui ” a avea”.
Parintii asadar sunt ocupati cu „a avea”. Mult, cat mai mult. Mai cu seama bani.
Gradinita (sistemul) le rapeste pruncul devreme si ei se bucura ca au timp spre a castiga bani.
Scoala (sistemul) – prin „anul pregatitor” si orarul zilnic si aglomerat, continua „opera”. Parintii se bucura iar, caci au timp sa castige bani.
Mai apoi, diverse oferte „after school” ( ale sistemului) asigura iarasi pe bucurosii parinti ca nu trebuie sa se ocupe de copiii lor pana seara. Ei avand timp sa castige bani.
Asadar , singura datorie a parintilor este de a da nastere viitorilor sclavi/soldati ai sistemului si de a castiga banii spre a-i hrani si mentine in sistem (uneori cu costuri mari).
E destul ca procesul sa dureze cat de cat si pruncii astfel formati de catre sistem ( in cultul libertatilor anapoda) sa devina ei insisi parinti.
In aceasta situatie , chiar daca sistemul le-ar lasa acasa copiii, „cei 7 ani de acasa” vor fi asemenea stagiilor din sistem, parintii fiind ei insisi „odraselele sistemului”.
Raul numit slabeste. Trebuie numit cu orice prilej. Si cu orice risc. Caci risca raul, nu noi.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
11.
noradamian | 2 februarie 2016 la 13:26
Neax, iar astea duc la pierderea, din ce în ce mai timpurie și mai dramtică, a inocenței la copii.
ApreciazăApreciază
12.
noradamian | 2 februarie 2016 la 13:27
NRD, supremația lui „a avea” e pe cale să-l îngroape pe „a fi”. Efectele rele se văd pretutindeni și, așa cum spui, la vârste din ce în ce mai mici.
ApreciazăApreciază
13.
Nicolae R. Daramus | 2 februarie 2016 la 13:53
Numarul tot mai mare de adanc nefericiti cu frigiderul plin, cu „mertanu’ si gipanu’ ” la scara, cu vila-n Pipera si la Monte Carlo, cu familie onorabila, amante si loc fruntas in „Top 300 ” (nu stiu daca nu e alt top miliardarofil in voga), imi da totusi speranta in descoperirea lui ” a fi”. E numai o chestiune de rabdare si iertare.
ApreciazăApreciază
14.
noradamian | 2 februarie 2016 la 14:13
La unii va funcționa, fără-ndoială. Redescoperirea lui „a fi”, retrezirea conștiinței, e mereu posibilă și totdeauna plăcut surprinzătoare.
ApreciazăApreciază
15.
noradamian | 4 februarie 2016 la 13:09
pippidi în alertă: http://www.romanialibera.ro/opinii/comentarii/sie–trezeste-te–rusii-sunt-in-spatele-campaniilor-antioccidentale-sub-pretextul-protectiei-copiilor-406300
SAR-ul, oengeul prea dospitei AMP (academiciană de renume mondial, ce credeați?) e alimentat generos, din fonduri de ONG-uri europene la care Norvegia contribuie masiv- pentru proiecte cu titluri de referate politic-propagandistic- bombastice (de pildă „Creșterea implicării ONG-urilor în politică și în procesul decizional local și național”)
New York Times consideră că e vorba de un troc prin care „țări străine cumpără influență”, coverul anchetei publicate de NYT fiind fotografia a ministrului de externe al Norvegiei. Beneficiarii devin astfel „agenți de influență” ai unei alte țări, cum era ARLUS-ul sovieticilor care a funcționat 20 de ani după război.
http://www.flux24.ro/dezvaluiri-exclusive-alina-mungiu-a-primit-bani-norvegieni-sa-ii-acuze-pe-romani-ca-fac-jocul-rusilor-in-scandalul-bodnariu-acuzatiile-explozive-ale-unui-fost-colaborator/:
http://dilemaveche.ro/sectiune/editoriale-opinii/articol/ce-patit-alina-mungiu-pippidi
ApreciazăApreciază