Vacanță experimentală ACTUL 2 scena 2
20 martie 2016 at 12:29 noradamian 14 comentarii
ACTUL 2
Scena 2
Scările unei tribune în amfiteatru pe o latură a terenului, ocupate de câțiva spectatori. Suporterii delenilor se așează, pe măsură ce vin, pe rândul de sus, cei ai belețienilor, pe rândul de jos. Atmosferă tensionată de așteptare. Pe peretele din dreapta tribunei, un afiș mare cu anunțul meciului și jucătorii celor două echipe. Voci amestecate, foială. În plan secund, pe teren, se văd siluetele jucătorilor care-și fac încălzirea și a d-lui Beleț, antrenorul gazdelor. Spectatorii belețienilor își pregătesc recuzita.
Sandu (puțin îngrijorat): În locul lui Mișu n-aș fi răspuns la provocarea asta, după tot ce s-a întâmplat…
Trili (calmă): De ce? E plăcut pentru toți! Și-i face și lui bine să joace după atâta activitate clinică… Să se destindă, măcar la final de vacanță
Vali (nerăbdătoare): Da’ nu-ncepe odată?
Sebi (sarcastic): Nu-ncepe până nu vine Lizi! Cine știe ce-și mai pune pe ea…
Lică (mirat): Nici Robin nu-i aici…
Muti (veselă): Vin și ele, aveți răbdare…
Eva (curioasă): Ăla care a intrat acum pe teren e arbitrul?…E de-al lor?
Sandu (sumbru): Bineînțeles că e de-al lor, e din gașcă! Când v-am spus că nu e bine să ne încurcăm cu ăștia…
Ami (neliniștită) Pentru mine e o imprudență c-am venit… S-ar putea să mă coste…
Arbitrul dă semnalul de începere a jocului. În rândul de jos suporterii-și susțin echipa cu strigături ritmate, fluierături, bătăi în tobă. În rândul de sus, încurajări anemice.
Muti (uimită) : Ia te uită ce dribling derutant are Mișu!
Sandu (încântat): Băi, ce recital le dă Marius, se zgârie pe ochi ăștia de jos…
Vali: Ha, ha, ați văzut cum le ascunde Radu, mingea?
Lică: Bravo Toni, le-ai servit-o!
Eva (nedumerită): Cam greoi belețienii, nu vi se pare?
Sandu (cunoscător): Ăla de pe extrema stângă se mișcă bine, uite c-a înscris!
Lică (înfierbântat): Hai, Adi, dă-le coș de la semicerc!
Sebi (admirativ): Wow, ce coș! Cred că te-a auzit…
Lică: Așa, Toni, încă unul!…
Ami (entuziasmată): Joacă grozav, n-aș fi crezut…
Sandu (acru): Ce măgar arbitrul, nici vorbă să fie fault…
Arbitrul fluieră sfârșitul reprizei. Se aude muzică. Pe teren își fac apariția Lizi și Robin, în rochițe de majorete din voal roz și bleu într-un inspirat și energic număr de dans
Belețienii se ridică în picioare. Aplauze unanime și fluierături admirative.
Eva (bucuroasă): Bravo, fata mea!
Sebi (entuziasmat): Hai Lizi!
Sandu (nedumerit): Da’ unde au găsit costumația asta?
Muti (încântată): Păi nu deduci? Le-am făcut eu, din triplu voal rămas de la ferestre…
Arbitrul fluieră, se reia jocul. În ținute sport, Robin și Lizi vin și ele în tribună.
Vali (alarmată): Ce se-ntâmplă? Arbitrul ăsta fluieră invers? Îi sancționează pe ai noștri pentru greșelile lor?
Sandu (dând din mâini a lehamite): N-o să-i lase să câștige pe ai noștri, pun pariu…
Ami (furioasă): Dobitocule, nu vezi ce fac derbedeii voștri? Așa vreți să câștigați meciul? Cu piedici și lovituri în stomac?
Eva (indignată): Mi se pare mie sau Toni șchioapătă?
Sandu (sec): Pe Radu l-au lovit în umăr, nu știu dacă poate să mai joace așa…
Trili: Nici Marius nu cred că poate continua, se ține de stomac!
Robin: Lui Adi îi curge sânge din nas…
Lizi (făcând un gest nesportiv cu degetul mijlociu): Asasinilor, ăsta-i sport?
Muti: Leșin, n-aș fi crezut s-aud de-astea…
Ami (arătându-și degetele, ca niște pernuțe): mi-au înțepenit deodată, n-au circulație
Un suporter belețian: Ia-ți un polițai cucoană
Râsete, miștocăreli, fluierături. Mișu înjură tare pe teren. Beleț cere time-out.
Meciul se reia. Arbitrul pare nemulțumit. Suporterii belețienilor reiau programul.
Eva: Uite, dacă joacă regulamentar, nici nu mai ajunge mingea la ei…
Robin: Cred c-o să le dăm o lecție…
Sandu: Ăsta da, meci: conducem cu 3 coșuri și mai sunt două minute de joc…
Furioși, cei de pe rândul de jos fluieră și vociferează, bat din tobă.
Lică (sare brusc în picioare și arată cu degetul spre unul de jos): Hoțule, te-am prins! Ți-am văzut cicatricea, nenorocitule, când ai ridicat mâna!
Individul o rupe la fugă cu toți după el, în timp ce arbitrul fluieră sfârșitul meciului. Pe teren intră Ami care încearcă s-arunce o minge la coș.
Entry filed under: 7301634, Grădina de Hârtie. Tags: arbitru, echipa belețienilor, echipa delenilor, Eva, Lică, Lizi, Muti, Robin, Sandu, Sebi, suporteri, Trili, Vali.
14 comentarii Add your own
Lasă un răspuns
Trackback this post | Subscribe to the comments via RSS Feed
1.
ion adrian | 22 martie 2016 la 13:37
Nora stii ca faptul ca aici nu-mi apare comentariul de nici-o culoare pana nu-i dai tu drumul personal adica nici in moderare macar unde doar eu l vad ca dovada ca a intrat in dupapul blogului tau, mi-a dat ideea ca as putea sa-ti comunic ceva numai pentru tine. As dori sa-ti impartasesc o sițuatie si sa-ti cer opinia ca poate esti mai avizata. Nu as dori sa o fac in public pentruca se refera la platforma contributors.ro pe unde mai contribui si eu, si nu stiu daca nu as fi sanctionat caci nu inteleg daca si in ce viespar fara voia mea am calcat. Esti de acord sa-ti trimit intrebarea?
ApreciazăApreciază
2.
noradamian | 22 martie 2016 la 15:37
OK! nu prea știu însă ce e pe acolo, pentru mine e doar un site de informații; nu contribui și nu comentez deloc (nici acolo și nici pe alte site-uri politice)
ApreciazăApreciază
3.
ion adrian | 22 martie 2016 la 18:38
Ce mai Nora, desi poate o sa-mi cauzeze cele ce-ti scriu, iti povestesc foarte pe scurt faptul intamplat: a fost retras, in sensul ca a disparut de pe forum un articol cu foarte mult succes, cu mii de vizionari si peste, cred 60-70 de comentarii, deci toate acestea fiind sterse ca in 1984 al lui Orwell de catre acel ingrozitor minister al Adevarului.
Aveam si eu publicat un scurt comentariu dar cu trimitere spre ceva consider eu si important si original publicat pe blogul meu unde doar asemenea subiecte am abordat, si ma simt umilit.
Am reclamat asta autorului firului disparut si pe un fir mai vechi al acestuia unde aveam deci acces dar a fost sters fara raspuns cat si printr-o intrebre catre adminul forumuli(nu stiu cine este) deasemeni fara raspuns desi probabil ca ambii au participat de comun acord sau oricum cunosc acest eveniment. Sunt sigur ca daca vor citi ce am scris aici este posibil sa fiu exclus din acea comunitate de comentatori fara nicio explicatie, dar atunci cred ca voi publica aici la tine orice as fi dorit sa public acolo, intrucat am mai publicat si la tine si uneori in premiera la tine texte publicate si acolo si chiar unul a fost apreciat aici pentruca acolo sa fie considerat o mostra de infatuare si egoism, sau asa ceva. Nu stiu daca sunt singurul care m-am sesizat, nu cred ca o dna Adela Toplean ar accepta sa pateasca asa ceva un articol al dsale (a publicat cateva remarcabile acolo) si eu am comentat cu mare placere si se pare si cu efect la respectvele teme propuse de Dsa dar nu am cum sa o intreb (o sa vad daca are un feisbuc)
By the way, tot la aceasta platforma la firul dedicat trecerii in nefiinta a profesorului Solomon Marcus pe langa critica inamicala si cred eu ca si invidioasa facuta unui comentariu, este drept publicat de admin(e vorba de cel bine primit aici de tine), mi-a mai fost sters din moderare un text scris in urma citrii pe feisbucul tau a celor spuse de dl profesor Solomon Marcus referitor la cele 10 nevoi umane publicate de http://www.tedxcluj.com/cele-zece-nevoi-umane-prezentate-de-domnul-solomon-marcus/#comment-27 si semnalate de tine, dupa ce la tine am publicat atunci in premiera respectivul comentariu, azi insa acceptat si de tedxcluj.
Repet, oare ce semnfcatie au astea pe un forum unde publica nume de vaza ale stintei si culturii noastre.
Ce ar spune acestia daca ar deveni constienti despre asemenea intamplari sau aici fiind la portile orientului totul poate fi luat si chiar se ia in bascalie?
Multumesc pentru ascultare .
ApreciazăApreciază
4.
Maria | 23 martie 2016 la 00:57
Domnule Ion Adrian, îmi permit să vă răspund eu, deoarece v-am mai întâlnit de câteva ori pe aleile Grădinii cu comentarii pertinente și de mult bun simț. Părerea mea este că acordați prea mare importanță acelei platforme și puneți la suflet răutățile mari ale unor oameni mici. Eu m-am lămurit de mult cum stau lucrurile pe acolo, de când adminii au permis unor indivizi de un grobianism înfiorător să mă insulte. Și știți pentru ce? De exemplu, pentru că am apreciat eseul unui confrate scriitor orădean. Sau pentru că m-am apărat civilizat împotriva unor cercopiteci ce mă asediaseră inclusiv pe blog cu insinuări malițioase, fără acoperire în realitate, dar cu intenția de a murdări texte excelent documentate. Atât. A, sau pentru simplul fapt că exist și scriu ori pentru că sunt femeie ori… ori… Sunt oameni care nu primesc, probabil, în viața de toate zilele atenția pe care consideră că o merită și se răzbună astfel pe oricine le iese în cale cu texte, inclusiv comentarii, ce aduc într-adevăr valoare adăugată. Mai mult chiar – dacă aveți răbdare să vă mai povestesc ceva – îmi aduc aminte că, în loc să le modereze lor insultele și atacurile ad hominem, adminii au moderat… comentariul meu în care mă apăram. Repet, în mod civilizat, fără jigniri. Acela a fost punctul final. Am scos platforma de peste tot, inclusiv din blogroll, și am mai citit doar 3-4 autori ale căror texte mă interesează. Tot acolo și comentez. Fără teamă. Nu vă fie teamă. Hienele simt frica. Probabil că unii vor întreba ironic: ,,Ei, și, pe cine interesează părerea doamnei H?” Vă spun eu: pe mulți oameni îi interesează părerile mele. Mai ales acum…
P.S. Nu știu despre ce articol e vorba, dar și în trecut s-au mai retras texte.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
5.
Maria | 23 martie 2016 la 01:34
Și dacă tot mi-am amintit, iar memoria rareori îmi joacă feste, vă invit la un exercițiu de imaginație, ca să înțelegeți, de fapt, cum au stat lucrurile în cazul meu. Așadar, imaginați-vă o doamnă elegantă, surprinsă într-o ipostază admirativă. O operă de artă, un peisaj primăvăratic cu muguri plesnind în soare, un asfințit robust pictat în depărtare sau orice altceva de un frumos sublim. Aparent, e un cartier select, bine îngrijit, cu oameni calzi și primitori. Dintr-odată, apărut din cine știe ce grotă citadină, un monstru, un individ grobian se năpustește asupra ei și începe să lovească. Cu bocancii, cu pumnii, peste trup, peste față, până tâșnește sângele și pătează veșmintele elegante. Din fericire, de după colț se ivește un echipaj de poliție. Ce binecuvântare! Cei doi polițiști coboară cu… zâmbete largi pe chip. Îi strâng mâna bătăușului, îl bat complice și amical peste umăr, îi urează o zi bună, iar apoi se urcă în mașină și-și continuă aiurea raidul prin cartier. În urma lor, bestia se aruncă cu și mai mare îndârjire asupra victimei sale neputincioase…
Nu mai am nimic de adăugat. Nimic nu mai spală o platformă cu pretenții de asemenea rușine. Într-o altă lume, indivizii ar fi fost moderați rapid. La noi, nu. Vulgului îi place mizeria.
Dar atunci… despre ce vorbim?!
ApreciazăApreciază
6.
noradamian | 23 martie 2016 la 09:52
Deși, cum spuneam, nu comentez pe site-uri politice ori pe forum-uri, iar în ultimul timp mi-am cam pierdut interesul și pentru opiniile unor scribi trimiși, parcă în „misiune”, nu puteam să nu observ „dirijismul”! Fiecare site ori ziar are, pe lângă jurnalisti care-și respectă rostul și câțiva lucrători, mai mult sau mai puțin acoperiți, susținuți desigur de trolli și postaci. Exact ce se-ntâmplă, și mai evident la televizii, unele fiind în totalitate sub comanda patronului și a dorințelor sale.
Prin urmare, Adrian, așa cum explică limpede Maria, singura soluție, în aceste situații, este ignorarea. Lipsa moderării, în cazurile de troglodiți care se oploșesc pe-acolo denotă fie indiferența autorului, fie, mai curând, folosirea lor pentru a intimida pe cei care nu-s „pe linie”
ApreciazăApreciat de 1 persoană
7.
Maria | 23 martie 2016 la 11:47
Da, și ne amintim ce însemna expresia ,,a fi pe linie” înainte de 1989: politica pumnului în gură, ședințe de înfierare patriotică, limitarea libertății de expresie a ideilor bine argumentate, obediență maximă, ipocrizie, cultul personalității superiorului, inversarea valorilor (nu că astăzi am fi prea departe de această practică…), într-un cuvânt, totalitarism.
Într-un dialog cu o mare doamnă, care a avut mult de suferit din pricina apartenenței sale la familia unui fost deținut politic, mi-a destăinuit că în decembrie ”89 și-a jurat că niciodată nu va mai tăcea, că niciodată nu va mai da dovadă de lipsă de curaj, că niciodată nu va mai acționa conform unei linii trasate de alții. N-am uitat cuvintele ei…
Nu noi trebuie să ne supunem la lume ori să ne adaptăm acesteia, ci lumea, fie ea și comunitatea de pe o platformă virtuală, trebuie să învețe să ne respecte. Altfel se ajunge la situații de genul celor prezentate de mine mai sus, cu transpuneri de groază în realitatea concretă.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
8.
noradamian | 23 martie 2016 la 13:04
Absolut de acord, Maria! Nu mă aliniez, nu pot și nu vreau să gândesc prin procură, nu suport spiritul nivelator de gașcă cu toate pierderile inevitabile („unele benefice” :)) de pe orice linie de funcționare a unei tabere de soldăței…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
9.
ion adrian | 23 martie 2016 la 16:34
1)Doamna Maria, fiecare lucru rau are si o fata buna. Deh foaia dialectica cum ii spun eu.Binele si Raul indestructibil legate dar nedecurgand unul din celalat astfel incat disparitia raului nu inseamna si dispariatia binelui ci intoarcerea la o conditie in care se spune ca am fi fost odata inainte de sarpe si de mar condtie unara cum ii spun eu . de aceea spuneam odata cuiva ca si daca as reusi sa nu sporesc cantitatea de rau din lume si tot ar fi o realizare. )
Asadar fata cea frumoasa este ca v-am descoperit blogul.O sa intru de acum pe el si poate voi si posta cu acordul stapanei.
Am facut acum o cecetare in spte la contributors pentruca si eu imi amintesc de nicul dvs dar nu am gasit decat o singura postare .
Ma intereseaza ce ati patit caci nu cred ca lucrurile sunt asa limpezi cum credeti.Ar fi bine sa fie asa. Si ca sa inteleg mai bine si nu e vorba nici de frica, nici de parasirea terenului prin ignorare ci tocmai de a actiona in modul cel mai potrivit dupa ce voi intelege ce se intampla, exemplul celor patite si de altcineva inafara mea ar fi binevenit, Asadar poate imi indicati linkurile firelor unde ati suferit asemenea intamplari.
2) Firul pe care il semnalam ca aneantizat intr-o clipita fara vreun respect pentru ciontributori (cateva zeci) este ultimul fir deschis de un cercetator, geolog roman stabilit in SUA, dl Constantin Cranganu promotor al exploatarii gazelor de sist si al altot lucruri care impart omenirea in tabere destul de distincte si a fost ultimul postat de acest domn, unul mai de natura unui eseu stiintifico- filozofic intitulat http://www.contributors.ro/cultura/despre-singularitatea-universului-realitatea-timpului-%C8%99i-car%C8%9Bile-topor/?cfcc si la care daa incerci sa intri de alaltaieri primesti raspunsul automat:
Sorry, but you are looking for something that isn’t here.
Site Admin
3) Azi mi s-a mai sters o postare dupa ce a stat un timp la moderare, pe care oricum doream sa o postez si aici in care ii dadeam o replica dlui Sorin Ionita care are un fir de mare implicare in vizitare si comentarii adica sa zicem de succes, unde am postt si ce am pus pe feisbucul Norei dar care inca este in moderare si probabil ca va fi sters si acela.
Pe respetivul fir domnul Ionita este de-a drrepul acuzat ca ar fi in serviciu comandat si asa ceva este lasat in schimb ce comentaiul meu politcos si cred eu ca si destul de echidistant este banat.
Asadar firul cu pricina este: http://www.contributors.ro/cultura/coran-tiermondism/ si replica mea atat la ce a scris dl Ionita cat si la comentarile de pana atunci a fost asa cum era la moderare:
ion adrian spune:
Comentariul tău e în așteptare.
23/03/2016 la 12:38
Stimate dle Sorin Ionita,
Articolul dvs este scris dintr-o perspectiva teoretica care se ridica deasupra individului desi se stie ca pana la urma, intr-o societate democratica decizia este o suma vectorizata a unei majoritati, care fara indoiala este bine sa fie cat mai informata iar in dictatura este invers vine de undeva de la Big Brother si este impusa cu forta sau prin lavaj cerebral acelor multimi transformate in turme.
De aceea citind si toate aceste reactii, multe, deja peste 40 la peste 2000 de vizualizari de ieri pana azi , reactii justificate cu argumentatii interesante pro si contra si care au ajuns pana la acuza ca unii dintre noi vin si scriu dupa biletelul primit langa o suma corespunzatoare, ceea ce in limbaj internautic inseamna ca sunt postaci , adica cei platiti pentru diversiune si manipulare internautica, specia asta fiind mai bine reprezentata pe siturile politice sau ale politicienilor si mai ales in perioada campaniilor electorale, referire la ei si la sumele de bani cheltuite cu acestia aparand si in dosare ale DNA, desigur ca ei putand apare si pe forumuri de succes , care fiind de succes contribuie la formarea de opinii in randul cititorilor care sunt cu miile.
Personal sunt printre primii care am exprimat convingerea ca nici acest forum nu este ferit de prezenta acestora si chiar am rugat ca fiecare dintre noi. de buna credinta indiferent de opinia pe care si-o prezinta aici, sa incerce sa identifice si chiar sa-i numeasca pe acesti postaci dar cred ca am gresit cu acest indemn caci nu ma simt prea bine citind astfel de acuze cum sunt cele despre biletelul din buzunar.
Revenind la tema, dle Sorin Ionita, cred ca rezum ideile dvs despre la ce ar trebui sa ne asteptam in viitor prin citatul pe care-l dau din finalul articolului dvs si asta este lucrul cel mai important in orice incercare de analiza a prezentului pornind si de la trecut asa cum ati facut dvs:
“Vestea proastă este că tiermondismul şi practicanţii săi nu vor dispărea, nici psihologia de loser ranchiunos dornic să schimbe lumea din temelii, sau măcar să-i dea foc dacă planul A nu merge. Ce culoare va avea flamura sub care ne vor pune toţi ăştia bombe, ca occidentali vinovaţi ce suntem de orice, nici nu mai e aşa important.”
Sunt intrutotul de acord cu acest pronostic al dvs mai ales cand ma gandesc ca nu numai varful aisbergului exista ci si corpul acestuia care asa cum spune comentatorul euNuke la pct 3 din textul dsale este mai greu vizibil dar partea cu solutiile pare mai dificila de extras tinand cont si de latura dilematica a textului dvs, latura pe marginea careia au fost si cele mai multe discutii pe aici si atunci ca sa nteleg mai bne pozitia dvs nu numai de cercetator ci si de cetatean, de om traitor azi si nu in trecutul nu mereu foarte bine cunoscut(Ministerul Adevarului a lucrat si lucreaza mereu si mereu, asta fiind ceva inexorabil actualului stadiu a omenirii si nu nuai in romanul 1984) sau in viitorul incert, va rog sa incercati sa raspundeti (raspunsul poate avea ramuri si ramificatii) ce ati face daca peste dvs si familie, prin efractie ar intra un individ inarmat (aveti si dvs arma, ca altfel discutia inceteaza fie intr-un act de eroism posibil si probabil inutil, fie in presul la picioarele intrusului in care va puteti transforma si nimeni nu v-ar putea acuza caci eroismul nu este o obligatie a fiintei vii). Asadar ce ati face in aceste conditii?
Răspunde
PS Nora sper sa nu te superi ca am abuzat de spatiul tau, dar cum spune profesiunea de credinta a platformei contributors poate ca nu scad din valoarea adaugata(ei se refera direct la adaugare dar eu mi-s modest 🙂 )
ApreciazăApreciază
10.
ion adrian | 23 martie 2016 la 16:56
UPDATE: Comentariul meu de mai sus, a fost scos din bezna neantului si a fost readus pe sit dupa o intrebare de-a mea referitoare la care ar fi incalcarile de etica sau de civilitate facute de comentariu. Sa vad ce se intampla si cu celelalte? 🙂
Pai s-a intamplat ca s-au publicat. Doar la prima asta transcrisa mai sus dupa ora 12:38 si aparitia ei dupa altele postate ulterior poti intelege ca s-a intamplat ceva pe acolo prin „redactie” 🙂
ApreciazăApreciază
11.
Maria | 23 martie 2016 la 17:50
Domnule Ion Adrian, sunteți binevenit de câte ori veți dori să vizitați blogul meu ori să interveniți pe temele deschise prin articole. Mărturisesc că aș dori să fac mai mult pentru acel spațiu virtual, să scriu mai des, să atac subiecte mai apropiate de concretul existenței, însă planurile editoriale în curs mă acaparează. Probabil că va veni o vreme când mă voi adânci exclusiv în finalizarea cărții la care lucrez acum și va trebui să mă retrag, din nou, o perioadă din lumea virtuală.
Mi-e foarte greu să readuc firele despre care vorbeam mai sus… Orice căutare, actualizare a evenimentelor, readuce în prezent trăirile de atunci, consternarea, revolta, dezgustul resimțite. Nu m-ați regăsit mergând în spate pentru că s-au întâmplat cu ceva ani în urmă. Vă aduc totuși un link: http://www.contributors.ro/cultura/limba-care-ne-vorbeste/ O spun din capul locului că unul dintre comentariile mele, în care mă apăram în același stil pe care-l observați acolo, nu a apărut. Adminii au considerat că eu sunt agresorul, trolul, iar nu personajul respectiv, prin urmare nu l-au publicat. Tocmai comentariul meu, al unei doamne care are multe lucruri prețioase de spus… Mai multe decât un lung șir din autorii pe care-i descopăr acum acolo… O lume sucită, întoarsă pe dos, nu-i așa? Acela a fost momentul în care s-a produs declicul, iar platforma și-a pierdut, în ochii mei, ultima dâră de considerație. A devenit asemenea unui forum oarecare. Părerea mea nu e singulară, să știți, sunt mult mai mulți oameni care gândesc la fel. Locul unde mă aflu în prezent dovedește gafa lor inimaginabilă. Viața mea nu gravitează în jurul acelui site. Sunt multe alte locuri de unde te poți informa, poți comenta într-un mediu civilizat. Continui totuși să intervin și pe contributors acolo unde am ceva greu de afirmat. Nu mi-e frică, dimpotrivă. 🙂 Însă adevăratele mele contribuții se duc exclusiv spre cărțile publicate. Punct.
În privința articolului retras, dacă aș fi în locul Dvs., eu aș lua legătura direct cu autorul. Poate l-a retras personal. Dacă nu, atunci e rost de disecat. Îmi pare rău că nu l-am urmărit. Timpul meu e atât de parcimonios, încât mă restrâng la cei 3-4 autori pe care-i urmăresc constant și din ale căror texte îmi culeg informațiile necesare studiului.
ApreciazăApreciază
12.
ion adrian | 23 martie 2016 la 23:04
Doamna Maria Hulber am mers la articolul respectiv pe care cred ca la veremea respectiva l-am vazut si mi-a placut chiar si citit in diagonala caci problematica respectiva nu este foarte aproape de varful de lance al preocuparilor mele. Este desigur un eseu reusit si in final mi-a placut oin mod deosebit fraza: „Cuvintele trebuie lăsate să zboare, nu trebuie obligate să se tîrască, chiar dacă acest fapt poate stîrni curiozitatea unor gură-cască. De multe ori, am senzaţia că le-a venit rîndul să vorbească şi celor care nu citesc, celor certaţi cu limba. Cuvîntul a făcut lumea, vorbăria o va distruge. La noi, cuvintele nu provoacă faptele, ci o incontinentă logoree.”
Preobinentul dvs acel V pe care dvs il stiti dupa nume, se pare ca nu este obiectiv si probabil ca atat cu dvs cat si cu autorul articolului are ceva de impartit, dar este evident un neam prost. In zona in care combat cenzurarea mea putea semnifica niste aspecte de corectitudne politica, nu stiu daca de stanga sau de dreapta caci am fost lovit din ambele parti, eu incercand sa tin drumul drept si sa nu decad in vreo extrema . Oricum ce am patit azi a fost intersant si ma intreb ce a schimbat atat de radical cel putin pentru ai comportsarea fata de mine. In fine mergem inainte.
Mult succes dvs in ceea ce faceti
ApreciazăApreciat de 1 persoană
13.
Maria | 24 martie 2016 la 01:15
Tocmai în asta constă, din păcate, barbaria actului săvârșit. Fără să ne cunoască pe vreunul dintre noi, a venit acolo și a început să lovească. Cu ură. Iar dacă are ceva de împărțit cu noi, atunci… ține de sfera patologicului.
Vă mulțumesc și la fel vă doresc și Dvs.!
P.S. Autorul articolului este unul dintre cei mai fini, delicați și eleganți oameni pe care-i cunosc. N-ar jigni, n-ar atinge pe cineva nici cu un sunet. Pe la începuturile sale virtuale, cum era atunci, nici măcar nu intra să vadă ce se întâmplă pe forum. Era, este încă, sceptic. Despre grobianismul interlocutorului nostru eu i-am povestit…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
14.
noradamian | 24 martie 2016 la 14:46
Dragii mei, unu de ăsta, un provocator cu state vechi care a bântuit și pe aici într-o perioadă, încă mai încearcă să arunce căcăreze peste gard… 🙂 Acum nici măcar nu se mai ascunde sub nick (oricum , îi depistasem IP-ul) Păcat că, deși a dat în patima trollingului ca orice ratat, individul a sedus ireversibil niste doamne sensibile, amatoare, se vede, nu doar de cultură ci și de subcultură.
ApreciazăApreciat de 1 persoană