„A fost sau n-a fost?”
16 august 2016 at 06:37 noradamian 12 comentarii
Devenită nesigură de identitatea sa, o societate „curățată” sistematic de repere valorice poate fi lesne dusă cu cârligul în nas; altfel spus, întrunește toate datele unei ținte perfecte pentru a fi împinsă în capcana idolatrizării. De pildă, deși nimeni nu se mai îndoiește că în 89 s-a petrecut o preluare cu tragică vărsare de sânge a statului dictatorului cizmar de către slugile sale, prin crime și minciuni, evenimentul a rămas, oficial, „revoluție” cu toate beneficiile incluse pentru impostorii respectivi. Fără un electorat debusolat sistematic, cu mijloace „științifice”, fără a-și achiziționa și șantaja noi cadre de nădejde, uriașa armată de impostori n-ar fi reușit să-și păstreze puterea. Așa s-au cronicizat falsurile, corupția și manipularea la temelia vieții publice.
Directiva cheie a unei asemenea politici de alienare națională e utilizarea, cu profit politic, a bagajului spiritual național (odată cu transformarea bunurilor publice în bunurile lor private prin orice mijloace „legale”): biserică, istorie, cultură. Dacă religia și monarhia, cum se știe, erau proscrise în comunismul ceaușist, postcomunismul a descoperit, inspirat, că, pentru ca puterea și averea dobândite cu greu să rămână în aceleași mâini e mai profitabil să le revalorifice în spiritul „democratic” al regimului lor…
Falsificările și manipulările generează alienare și extremism; adesea, și vid civic. În cine să ai încredere? Pentru mulți slugăritul celor tari rămâne la ordinea zilei; alții, destui, stau pe margine: nu-i interesează. Chiar faptul că unii au devenit promotorii unei ideologii pseudo-patriotice ca dacomania pare a fi un efect al acestui vid.
A fost sau n-a fost soția fostului monarh, regină a României? Riguroase, regulile regale nu jonglează cu titlurile! Monarhiile europene n-au accesat la fals și au reacționat, fără echivoc, prin nivelul de onorare a evenimentului: n-a fost! În schimb, destui compatrioți care și-au luat dorința drept realitate au legitimat transformarea bine regizată a tristului eveniment al morții principesei într-unul politic propagandistic de prost gust și de o sinistră ipocrizie sărind, ca la un referendum postmortem, să ștampileze debusolata noastră istorie cu încă o mică, ridicolă, impostură…
Entry filed under: 7301634.
12 comentarii Add your own
Lasă un răspuns
Trackback this post | Subscribe to the comments via RSS Feed
Aventuri în grădina de hârtie 
1.
dictaturajustitiei | 16 august 2016 la 09:02
Bună, Nora!
A fost o avalanșă de minciuni încât cu greu se putea face față. Dacă îndrăznea cineva să spună altceva decât a fost „ordinul pe garnizoană”, bazându-se pe o logică de bun simț, risca să se trezească plin de zoaie. Trăim niște vremuri mult mai schizofrenice chiar decât cele comuniste. Mă bucur mult să văd că ai rămas verticală. Felicitări!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
2.
noradamian | 16 august 2016 la 12:05
Salut, Carmen!
Mulțumesc frumos! partizanul adevărului, ăsta e singurul rol în care mă văd, ca simplu comentator al scenei publice
ApreciazăApreciat de 1 persoană
3.
dorian65 | 16 august 2016 la 13:47
Buna seara!
Nu sunt regalist dar pot spune, ce este cert, ca a fost sotia regelui si s-a maritat cu regele dupa ce a abdicat.
Acum fiecare interpreteaza cam ce doreste.
Eu spun ca a fost doar sotie.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
4.
noradamian | 16 august 2016 la 14:40
Bună, Dorian!
E limpede ca bună ziua, sunt de aceeași părere. 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
5.
racoltapetru6 | 17 august 2016 la 03:18
Chiar dacă nu a avut regatul ei, regina Ana a domnit peste multe inimi românești, după cum s-a văzut zilele trecute. Oamenii au iubit-o pentru felul ei de-a fi, pentru modestia și tăria ei.
ApreciazăApreciază
6.
vasilegogea | 17 august 2016 la 03:54
Detest, și am detestat totdeauna, acest comportament de… viermi de cadavre celebre! Sau hiene de… notorietate! Et ejusdem farinae…
Personal, o consider pe Ana Principesă de Bourbon-Parma o ”regină a loialității”, așa cum multe femei pot fi, încoronate sau nu.
ApreciazăApreciază
7.
noradamian | 17 august 2016 la 10:38
Petru, despre defuncta soție și, fără îndoială, „regină a multor inimi”, numai de bine. Problema e felul cinic, nedemn, în care a fost organizat, mediatizat și exploatat politic, evenimentul.
ApreciazăApreciază
8.
noradamian | 17 august 2016 la 10:39
Vasile Gogea, exact despre asta e vorba! De altfel, nu cred că spectacolul, politizat grotesc, la care am asistat, i s-a potrivit.
ApreciazăApreciază
9.
neax | 19 august 2016 la 04:50
Nu vorbesc de circul funerar, care probabil ar fi dezgustat-o și pe ea. Din câte am auzit, cred că a fost mai regină decât a fost Mihai rege. Nu că asta ar fi fost prea greu.
ApreciazăApreciază
10.
noradamian | 19 august 2016 la 15:31
Nu stiu ce-a fost în mintea „regizorilor”, dar au reușit să transforme un eveniment tragic într-o comedie. Una proastă. Și, cum spui, nu cred că ea ar fi dorit asa ceva.
ApreciazăApreciază
11.
Georgeta R. M. | 8 septembrie 2016 la 15:14
Ca membră a Casei Regale, și a atașamentului față de neamul românesc prin propria opțiune, regina Ana face parte cu cinste din istoria României și este un simbol al Coroanei Regale Române.
Toate cele bune !
ApreciazăApreciază
12.
noradamian | 9 septembrie 2016 la 12:46
De aceeași părere, Georgeta R.M: soția fostului monarh al României poate fi considerată model de noblețe și loialitate regală! Recunoasterea meritelor ei nu echivalează însă, cu inducerea ideii că ar fi funcționat vreun moment ca regină încoronată, legitimă, a României și nici cu încoronarea ei arbitrară post-mortem.
Mai trist e că evenimentul morții ei a ajuns să slujească ca material de propagandă pentru structuri politice legate de fostul PCR si de securitate care au folosit prilejul pentru o panaramă penibilă, culmea, chiar cu concursul fiicei și ginerelui defunctei.
ApreciazăApreciază