Aventuri în grădina de hârtie

Într-o țară ca a noastră

19 februarie 2017 at 13:46 noradamian 6 comentarii

Imaginați-vă că ați fi în subordinea unui primar, inspector, director, șef PSD-ist, că jobul vostru, cariera, salariul, resursele familiei, depind de partidul care vă cere să contra-manifestați. Câți or fi în stare să treacă peste ordinul șefului? Dacă mâine oamenii ăia s-ar trezi cu Ceaușescu, probabil mulți din ei și-ar căuta locul marcat pe stadion în adunările de slăvire a demiurgului și ar scanda cu înflăcărare lozincile de pe bilețelele împărțite de tovarășul secretar. Ca și încercările de inducere a fricii, de intimidare, contra-manifestațiile de partid nu-s decât un răspuns politic anti-democratic la civismul autentic, liber de obligații partinice, al sutelor de mii de protestatari. Trecut și viitor; două lumi între care nici măcar nu mai poate fi confruntare. În 27 de ani n-a existat un partid care s-o fi cotit decisiv spre democrație autentică prin excluderea pecerizării. Au funcționat, singure sau în alianțe, tot pe calapodul PCR, punându-și pilele, cunoștințele și relațiile, nevestele, fiicele, amantele etc. în funcții. de sus până jos, cu un teribil tupeu fals doctrinar. prin consolidarea rețelelor transpartinice, corupția devenind o fortăreață cât țara.

Un sfert de secol de prăduială a alterat în măsură considerabilă metabolismul social. O spoliere de asemenea dimensiuni ar fi fost imposibilă fără a întreține un permanent climat de confuzie și dezbinare. fără ca prăduitorii să-și asigure o rețea uriașă de dependenți. În timp ce în țară, se țineau lanț mineriadele, manifestațiile, urmate de contra-manifestații în ceață, băieții se puseseră deja pe împărțeală. În 1997, când au scos ordonanța 88 de privatizare a societăților comerciale, primii milionari în dolari turnau beton la temelia capitalismului de pradă. Instalat prin crimă și minciună, noul regim ex-comunist dovedea o lăcomie mai cumplită decât invaziile de pradă din stepele Asiei, mai distrugătoare decât cele două războaie mondiale, mai monstruoasă decât sovromurile sovietice și megalomania lui Ceaușescu. Hârjoneala stânga-dreapta a politrucimii prin blocul uselisto-multipartinic, colaboraționismul șmecher între ex-comuniști, partidele istorice și monarhie, o politică mai ipocrită nu știu unde s-a mai pomenit în lume.

Unii, cu înstrăinarea cu clauze ascunse a resurselor strategice sau cu distrugerea patrimoniului economic, alții, cu retrocedările, și-au adjudecat până și proprietăți vechi de secole, din feudalism, patronând sau beneficiind de mafiile financiar-imobiliare, bașca comerțul abject cu drepturi litigioase. plus greblatul de fonduri europene în ogrăzile lor… ce companie prosperă de devalizatori! De-aia, în 2014, sub atenta coordonare a premierului Ponta, au șurubărit Codul penal și au eliminat infracțiuni grave, mai întâi cea cu subminarea economiei naționale, apoi sintagma „consecințe deosebit de grave”, și au redus masiv pedepsele pentru altele (vezi aici). Și pentru că, la cât au furat, nu era destul, reveniți la putere, au decis să facă mai mult pentru a-și ajuta frații întru infracțiuni, nu în sensul stopării fărădelegilor, ci al continuării lor fără opreliști… După ce și-au făcut averi fabuloase pe care riscă să le piardă, e de înțeles de ce au făcut din UE vampirul care suge sângele României, de ce arată acuzator spre multinaționale, de ce ar face orice să scape de MCV-ul care le dă coșmaruri, chiar să rupă țara de UE…

Priviți cu atenție la ce se întâmplă în acest timp al rezistenței! Un crez al binelui insuflă forță gândului prietenos, gestul frumos devine contagios, umorul și creativitatea par să curgă de pretutindeni, solidaritatea e la ea acasă. Într-o țară blândă ca a noastră, un moment de grație colectivă e un dar prin care schimbarea dinăuntru readuce lumina speranței.

Entry filed under: 7301634, Literare, Politico-culturale. Tags: calapod pcr, coduri, crez al binelui, devalizatori, manifestații, rezistenţă, transpartitism.