Profesionişti şi artizani
27 februarie 2017 at 12:35 noradamian 4 comentarii
„„Mă gândesc câteodată”, spune Noica „la soluţia pe care ne-o oferă ataşarea de marile probleme. Prezenţa lor nu te consumă niciodată. Sunt atât de vaste, încât te uiţi pe tine în ele. Febra ta dureroasă de până atunci, ca şi febra ta plăcută, dureroasă încă, cedează. Marile probleme se discută cu patimile înăbuşite. Nimic nu te angajează-n ele. Moartea vecinului tău te doare. Moartea cosmică are ceva grandios, în faţa căruia fiinţa ta încetează a mai avea orice veleitate. Iată atunci, că pot să mă păstrez. Iată un mijloc de a mă cantona în virtualitate.(…) Dacă suflă vântul mai cu putere, te mişcă din loc. Dar mişcarea grandioasă a pământului te lasă-n pace (…) Dacă vrei ca viaţa să nu te obosească (…) dacă vrei s-o ocoleşti ca să fii liber, ca să fii tu- pierde-te în marile probleme sau cheltuieşte-te în micile aventuri.(…) Micile aventuri sunt mai ales actele gratuite. Gratuitatea e printre singurele valori de viaţă suportabile, realizabile fără durere, practicabile fără consumaţie efectivă… ”
Din când în când profesionişti ai scrisului pun în discuţie rostul blogosferei. Cei mai mulţi o văd ca o formă underground de socializare şi de relaţionare, uneori şi culturală (în sens general) alţii o văd ca pe un mod de subminare al statutului şi poziţiei scriiturii consfinţite prin criteriile de breaslă şi cele de marketing. De pe poziţiile lor de consacraţi au, fără îndoială, dreptate. Numai că profesionismul în blogosferă, deşi foarte important, are „un stand limitat”. iar adevăraţii profesionişti ai scriiturii simt ei înşişi nevoie de ieşirea din rutină. de dezgheţ. de reîncărcarea cu energie creativă de la izvoarele gratuităţii. prin care îşi pot regăsi mereu înnoit, spiritul. De aceea, mă gândesc, artizanul, cel care aduce prospeţimea şi aventura în locul rutinei, are indiscutabil un rost anume. Când spun asta mă refer la cei ce se bucură de binecuvântarea nevăzută, neştiută, poate, a spiritului gratuităţii de care vorbeşte Noica…
Vezi articolul original 262 de cuvinte mai mult
Entry filed under: 7301634, Literare, Politico-culturale.
4 comentarii Add your own
Lasă un răspuns
Trackback this post | Subscribe to the comments via RSS Feed
Aventuri în grădina de hârtie 
1.
anuska | 1 martie 2017 la 13:37
ApreciazăApreciat de 1 persoană
2.
noradamian | 1 martie 2017 la 17:28
Încântător, mărțișor! Mulțumesc, Anuska, o primăvară minunată îți doresc! ❤
ApreciazăApreciază
3.
neax | 3 martie 2017 la 08:38
„la soluţia pe care ne-o oferă ataşarea de marile probleme.” Una dintre marile probleme de care s-a atașat Noica a fost promovarea lui Ceaușescu în Occident, ca stavilă împotriva rușilor și altor lifte și venetici, de nu mai știau Monica Lovinescu și ceilalți exilați din Paris, adunați să-l asculte, dacă să râdă sau să plângă. Au ales râsul.
ApreciazăApreciază
4.
noradamian | 3 martie 2017 la 13:04
Habar n-am avut! (am impresia că nici prea fidelii Pleșu&Liiceanu nu stiu 🙂 ) nu e prima dată când fac referire la opiniile lui, mai ales la cele din „Mathesis”, scrierea lui timpurie, îndrăzneață, când nu era cunoscut și nici nu bănuia că va cunoaste pe deplin „fericirea” de a trăi în vremea lui ceaușescu.
…Un argument în plus că nu există niciun om fără defecte, slăbiciuni și scăderi. chiar dacă s-ar găsi destule aspecte demne de admirat ori de lăudat în opera și viața lui, ca și a altora, nimeni nu trebuie urcat pe piedestal și idolatrizat.
ApreciazăApreciază