Aventuri în grădina de hârtie

Se întorc sașii

5 august 2017 at 12:54 noradamian 4 comentarii

Nu știu dacă s-ar întoarce definitiv, știu însă, că și-au păstrat dragostea pentru locurile natale; că mulți localnici s-ar bucura. Asemenea păsărilor călătoare, sașii revin și în acest august, ca-n fiecare vară să-și vadă vechile cuiburi, locurile în care au copilărit, în care au fost la școală, și-au durat familii, au întemeiat comunități durabile în jurul bisericilor-cetăți fortificate, gospodării bine rostuite, unde au lăsat în urmă prietenii și regrete. Îi aduc cu ei și pe cei mai tineri din familiile lor. Nu știu dacă se întorc, știu însă, că ar fi un uriaș câștig valoric pentru societatea noastră; și nu mai puțin, pentru ei, cred. „Se întorc sașii?” întrebarea recurentă la fiecare revenire anuală –  devenită tradițională- ar putea avea un răspuns afirmativ cu condiția asigurării unui mediu dinamic&primitor de muncă și de dezvoltare comunitară pentru noile generații.

Au reușit, de altfel, să-și reconstruiască tradiția seculară și pe teritoriul Germaniei, întemeind o insulă săsească cu elemente autentice transilvane. În „Povești săsești”, Mihaela Kloss-Ilea povestește admirabil despre așezarea Drabenderhöhe din vestul Germaniei, o translatare de rost săsesc transilvan, cu toate reușitele și umbrele ei.

În memoria afectivă a copilăriei&adolescenței mele (din vremea minunată a idilelor școlărești, trebuie să mărturisesc) locuiesc peren și prietenii mei sași. Cei cu care făceam drumeții locale și excursii în țară, cu care băteam mingea vara pe terenul de baschet de la „Castel” și la ștrand, ne întreceam în competițiile sportive, de dans, jocuri de societate și bune maniere; cei cu care descopeream fenomene la cercul de fizică al severului profesor Tonch, sau observam stelele la telescopul din turnulețul școlii (clădire majestuoasă construită de francmasoni) călăuziți de profesorul Tershak; după care, vara, ne distram în taberele de muncă voluntară la CAP-urile de la Bazna și Agârbici, pe Visa, unde lucram toată ziulica (aveam normă) dormeam în cămine insalubre și mâncam zilnic la cantină tocană de oaie cu zgârciuri (nu-i uit gustul).

În fine, pentru mine și pentru cei (prea puțini, din păcate) care-i cunosc viața dedicată semenilor și implicarea în lupta pentru dreptate socială, Ștefan Ludwig Roth, preotul luteran din Moșna al cărui nume îl poartă liceul din Mediaș va fi mereu un reper de excepție care ne onorează poporul. Erudiția, noblețea și integritatea sa, moartea de martir îl situează între personalitățile de neprețuită valoare de la mijlocul veacului XIX, care au deschis calea spre Unirea din 1918 a Transilvaniei cu Principatele Române.

Entry filed under: 7301634, Literare. Tags: comunități durabile, Drabenderhöhe, Ștefan Ludwig Roth, Mihaela Kloss-Ilea, Prieteni sași.