Aventuri în grădina de hârtie

De ce plâng crocodilii, mamă?

24 februarie 2018 at 10:23 noradamian 5 comentarii

mirosul de supă umple bucătăria, umple casa
oho, ajunge și afară
ce bine miroase,
zice Mitruț dând buzna în bucătăria caldă
împiedicându-se de scăunelul meu de lângă sobă

când râde ochiul umflat i se face cât o dungă

îmi pune la ureche cutiuța cu cărăbuși
– mai am una și cu albine
mă trec frisoane
– ha, ha, nu te speria,
astea nu-s pentru tine, îs pentru frai-tu,
îl scol eu din boală

bine că nu-i maică-ta acasă, îi zic

mama îi oblojește ochiul vânăt
nu mai e milă în lume, oftează

albinele dau să iasă din cutia lui Mitruț
– mâine o să plângă, buburosu’
o să-l cotonogesc de-o să-i sară mucii

stau pe scăunel și citesc „Aventuri în Africa”
…mamă, de ce plâng crocodilii?

hai, toată lumea la masă
și tu,  jos din pat,
supa asta o să te înzdrăvenească,
spune mama
nu-i leac mai bun ca supa de pasăre

mâncăm supă cu găluște
Mitruț golește repede farfuria și pleacă
azi mai are de făcut o morișcă cu cărăbuși
și mâine o să-l cotonogească pe buburos de-o să-i sară mucii

 Nora Damian- Poeme
Revista Cenaclul de la Păltiniș nr. 60, noiembrie 2017

Entry filed under: 7301634, Literare. Tags: buburos, leac, mama, Mitruț, ochi umflat.