Aventuri în grădina de hârtie

Omul bun din Seciuan

27 martie 2019 at 11:59 noradamian 7 comentarii

IMPRESII DE SPECTATOR

Regăsirea binefăcătoare a speranței, odată cu refacerea relațiilor întemeiate pe încredere între semeni, ar trebui să fie leacul pentru oamenii care și-au pierdut bunătatea în comunitățile declasate de înșelătorie și corupție. Asta ne arată Bertolt Brecht în „Omul bun din Seciuan”, un spectacol-parabolă de mare complexitate, morală și artistică, privind destinul unei comunități nefericite care avea nevoie vitală de o infuzie de bunătate pentru a se salva. Scrisă în plină expansiune a răului nazist, între 1938 și 1943, piesa dramaturgului german provoacă spectatorul să caute la rândul lui o ieșire pentru a nu fi nevoit să-și ducă viața într-un mediu copleșit de răutate și nimicnicie ca în Seciuan, o așezare imaginară locuită de o comunitate căreia i se poate atribui orice identitate spațio-temporală.

E posibil să renască o comunitate degradată? Dacă se găsește un suflet bun, poate. Prostituata din Seciuan va fi singura care, în strâmtorarea ei, acceptase să găzduiască peste noapte trei(zei)călători plecați în lume ca s-o vindece. Asta dezvăluie publicului, de la bun început, exoticul sacagiu știutor al secretelor comunității, fără să spere însă că locul acela nefericit nefericit se poate schimba.

Miracolul schimbării nu vine de la sine ci prin oameni deosebiți. Inimoasa Shen Te, prostituata din Seciuan care le oferise un adăpost de o noapte zeilor călători, își investește banii primiți ca răsplată într-o mică afacere, își oferă cu generozitate ajutorul unor consăteni sărmani, salvează un șomer de la sinucidere, se îndrăgostește de el, îl finanțează din puținul ei ca să-și îndeplinească visul de a deveni aviator!… și gata! Oricât s-ar strădui ea, de una singură, să-și ajute consătenii, nu mai poate face față lăcomiei, grosolăniei, amenințărilor care vin din toate părțile. Fără veste, Shen Te părăsește satul nu înainte de a-și trimite vărul să-i salveze mica afacere. Un om complet diferit de delicata Shen Te, dur și eficient, care nu se lasă intimidat de adunătura rapace, dezumanizată din Seciuan.

Mai oferă un asemenea model motivația de care are nevoie o populație pentru a se pune în mișcare? Pentru a ieși din fundătură, pentru a evada din alienarea istorico-politică ca dintr-o boală îndelungată? …Pentru a deveni comunitate?

Deși nucleul dramei e un sâmbure amar, învelișul artistic îi conferă atractivitatea de care are nevoie pentru a cuceri spectatorul. Pentru a convinge! Epicul e țesut armonios cu elemente muzical-poetice și coregrafic-acrobatice, inserții colorate de teatru popular, ici colo cu accente grotești. Diversitate, densitate, ritm.

Momentele pasive în care personajele stau în avanscena închipuind cartierele lor mizere alternează cu cele active în care, asemenea unor valuri tumultoase, actorii năvălesc în prim plan, cântă, se lamentează, se adresează publicului, uneori punând întrebări, alteori venind cu explicații. Fiecare val de acest fel probează o evoluție în atitudine care se adaogă însuflețirii, metamorfozei pozitive a comunității.

Convenția teatrală nu e importantă, spre deosebire de alte tipuri de piese,  spectacolul curge natural, fără ambiția perfecțiunii detaliilor care i-ar fi scăzut, presupun, din realism, aducând un suflu înviorător de teatru naiv. Actorii mută singuri decorurile în timp ce joacă sugerând ideea de autonomie. O regie neîncorsetată de reguli pune în valoare abilitățile remarcabile ale echipei de actori sibieni. Scenografia metaforizează spectacolul, potențându-i inspirat, mesajul.

Spectacol solicitant care reclamă un mare consum de energie fizică și nervoasă, mai ales din partea actorilor care joacă dublu rol; trecerea de la un rol la altul contribuie la realismul reprezentației. Admirabilă Diana Fufezan în rolul dublu al generoasei Shen Te și al raționalului ei văr! Fetișcana delicată, vulnerabilă și incasabilul ei văr, un duo contrastant în jurul căruia gravitează acțiunea piesei.

Prins în atmosfera acelui spațiu,  tu, spectator anonim, te confrunți cu lumea condensată pe o scenă, observând că decăderea morală de acolo pare că s-a propagat fără opreliști până-n timpul și locurile în care trăim, după experimentul eșuat al tehnologiei comuniste de reformare ideologică a conștiinței.

Drumul binelui, propus de teatrul brechtian rămâne, mereu, problematic. Te întrebi: e posibilă metamorfoza naturii umane? Avem- eu, tu, noi-  un rol în piesa asta?

TEATRUL RADU STANCA, SIBIU

OMUL BUN DIN SECIUAN

REGIA: Anca Bradu
SCENOGRAFIA: Alin Gavrilă
COREGRAFIA: Fatma Mohamed
COORDONARE MUZICALĂ: Ovidiu Iloc
CONCEPT VIDEO: Ionuț Gavrilâ
ÎN DISTRIBUȚIE: Diana Fufezan, Adrian Neacșu, Cătălin Pătru, Oana Marin, Florin Coșuleț, Codruța
Vasiu, Iustinian Turcu, Ștefan Tunsoiu, Ali Deac, Vladimir Petre, Gabriela Pîrlițeanu, Vlad Robaș, Pali
Vecsei

Entry filed under: 7301634, Teatru- ce rămâne. Tags: Aventura binelui, Berthold Brecht -Omul bun din Seciuan, decădere morală, Metamorfoza naturii umane, Teatrul Radu Stanca -SIBIU.