Aventuri în grădina de hârtie

Israel sub Netanyahu

14 mai 2021 at 13:53 noradamian Lasă un comentariu

Netanyahu, cel mai longeviv premier israelian, e socotit de mare parte a evreilor un scut de neînlocuit în fața organizațiilor teroriste islamiste. Motivată până la un punct, în atmosfera tulburată de războiul perpetuu din zonă, percepția, întreținută de frecventele atentate, îl readuce periodic în funcția de prim-diriguitor.
În ciuda acuzelor de corupție care-l fac indezirabil pentru o parte a electoratului israelian, „super-scutul” Trump i-a întărit poziția când cu jocul politic de-a mutarea ambasadei; și a lăsat și ceva rezerve de „gaz” la o adică.

Odată cu căderea protectorului de peste ocean, aura lui Netanyahu a pălit, protestele civice ale israelienilor provocate de învinuirile nerezolvate de corupție la adresa sa au reizbucnit.

Situația lui politică e pe muche de cuțit, nereușind nici până acum să-și legitimeze un guvern.
Iar ultima speranță de supraviețuire politică vine, cum se vede, tot pe fondul faimei sale de scut în momente de acutizare a amenințării islamice.

Dar situația explozivă în extindere de acum e mult mai periculoasă decât în alte momente critice din istoria recentă. Mult diferită de pildă, de conflictul sângeros între localnici arabi și armată de pe muntele Har Homa din Ierusalimul de Est, provocat de demararea construcției unei colonii evreiești ca urmare a deciziei din februarie 1997 a lui Ariel Sharon, ministru construcțiilor în primul guvern Netanyahu.

Au urmat multe alte conflicte de-atunci, însă acela a însemnat prima mea luare la cunoștință cu realitatea cotidiană din Israel, într-o lună martie încărcată de ciocniri și atentate pe fondul veselei sărbători de Purim.

Haifa, început de martie 1997. Eram la prima ceașcă de cafea a zilei planificând ieșirile în peisaj, când, pe postul în limba română al radioului din bucătăria gazdelor mele, știrea despre ciocnirea unor localnici arabi cu comandoul israelian al ministrului Ariel Sharon întrerupsese programul matinal.

Generalul-buldozer, cum era alintat, altfel un erou incontestabil, emblematic, al Israelului, odată ajuns ministru, a adăugat memorabilelor sale acte de curaj în războaiele pentru apărarea tânărului stat Israel atacat de vecini, măsuri ofensive ale căror efecte au generat mari controverse. Nu toți evreii le socoteau bine venite.
„Ierusalimul a fost și trebuie să rămână capitala sacră a Israelului și a lumii”, izbucnise, într-un acces de revoltă, soțul prietenei mele din liceu, un om deosebit de blând, cultivat și credincios, descendent al unei familii rabinice din vestul României.

Atunci fusese un conflict local, acum e un conflict cu un uriaș potențial de amplificare, greu de controlat.
Pericolul vine nu doar din partea teroriștilor Hammas și Hesbollah, ci și de la revolta arabilor pașnici din marile orașe israeliene, în proporție de 20 procente raportată la totalul populației.

Asocierea premierului cu fundamentaliștii ortodocși face situația și mai inflamabilă.

În plus, parcă nu era destul, evenimentul toarnă gaz peste antisemitismul deja activat, pe ici pe colo, mai în toată lumea.

Situație extrem de critică în care, Netanyahu, asemenea unui pompier amenințat că-și pierde postul, apreciază pericolul prin perspectiva interesului său de a supraviețui politic. 

Problema e că în situația de acum, sunt nevoiți să-l susțină sperând că va reuși. Nu există altă soluție.

Entry filed under: 7301634, Politico-culturale. Tags: anti-semitism, Ariel Sharon, fundamentaliști ortodocși, Netanyahu, situație explozivă, super-scutul Trump, supraviețuire politică.