Aventuri în grădina de hârtie

Cum ne-am obișnuit de zeci de ani, 1 decembrie e ziua națională e discursurilor patriotarde, a tancurilor, a tunurilor și mașinăriilor de război, a împăunării uniformelor cu steluțe de tinichea, a mega festivismului tradițional, a ciolanului cu fasole, a demonstrației ostentative de patriotism. 

Dincolo de astea există o țară adevărată care merită iubită.

O să iubesc parada de ziua națională când nu va fi o desfășurare militară în onoarea deținătorilor vremelnici ai puterii, când va fi o sărbătoare a bucuriei, când va cerebra dăruirea și sacrificiul fondatorilor României în deplinătatea adevărului istoric, când va fi dedicată viitorului țării, adică copiilor, împlinirii năzuințelor tinerilor, a celor ce o onorează prin responsabilitate, prin creații, ingeniozitate, efort și lucrări pentru binele public când va câștiga respectul lumii civilizate prin calitatea instituțiilor, a politicienilor și cetățenilor ei, a politicii ei interne mai presus de avantajele geostrategice și a împrejurărilor favorabile.