Aventuri în grădina de hârtie

Corupția ucide în România. Corupția ucide România. Pas cu pas.

Planul lor pentru 2024 e făcut. Nu doar planul ci și mijloacele de realizare.

Anemicele proteste la adresa manevrelor vizibile de capturat complet statul nu-i impresionează. Cu derbedeii d-lui Simion lăsați să ducă în derizoriu temele de revoltă, au rezolvat problema. Astfel, într-un deceniu au îngenuncheat complet statul. Au reușit mai mult decât visa FSN-ul fondator în anii 90.

Prostirea ciclică a populației are un pattern de-acum. Înlăturarea vârfului! Ca și în cazul lui Ceaușescu, asta e calea directă pentru redistribuiriea puterii și resurselor între cei care s-au ocupat cu operația. Exact asta s-a petrecut și după mazilirea lui Dragnea.

Odată dispărut vârful, rezervațiile centrale și teritoriale ale corupției (consiliile județene, administrațiile, instituțiile de forță, presa, vechile universități și cele apărute ca ciupercile după ploaie prin târguri) se pot bucura în voie de toate cuceririle corupției lor atotstăpânitoare salvată de partidele diriguitoare. Proaspete și revirginizate, „fermele animalelor” își reiau treburile adaptându-se, cu plecăciuni, la noii tartori.

Știm bine că fauna de presă mainstream mituită de guvernele succesive din acest deceniu poartă o imensă vină privind decăderea statului (nu că le-ar păsa!)

Dar în teritoriu? De ce jurnaliștii din centrele universitare patronate de piloni ai USL, (Timișoara, Brașov, Arad, Tîrgu Mureș, Alba Iulia, Suceava, Brașov, UPB, Iași), de pildă, se fac că nu știu de promotorii plagiatului, șpăgilor și incompetenței din ceea ce ar trebui să fie exact spațiul lor de observație critică? Culmea e că unii dintre ei deplâng decăderea jurnalismului, ca și cum ei ar lucra în comerț!

Nu pot să nu văd cum diverși purtători de legitimații de presă preferă să facă un jurnalism second-hand, un jurnalism aniversar sau comemorativ (de genul referat la gazeta de perete), sau, cel mult, jurnalism de compilație. E loc și pentru ăsta dar nu pe prima pagină. Nu ca editorial. E drept că jurnalismul de umplutură place, mai ales când se dă curajos și ofensiv firește  având grijă să nu supere corupții de acasă. În fapt, ocolișurile astea astea nu ajută câtuși de puțin la ieșirea din starea precară a statului. Iar ce nu ajută, nu face bine.