Aventuri în grădina de hârtie

Un viitor în umbra trecutului

18 mai 2023 at 20:51 noradamian Lasă un comentariu

ILARIE LA ORA DE ATEISM
În clasa zecea eram cred, când am avut parte de o experiență ciudată. În locul lecției de fizică, o tovarășă de la partid ne ținuse o lecție de ateism. Diriginta, cam stânjenită, ne-o prezentase și ieșise din clasă lăsând-o să-și îndeplinească „misiunea”. Cu catalogul în față, femeia ne întreba pe rând dacă credem în Dumnezeu. Colegii răspundeau evaziv, neplăcută chestie și pentru ea, mă gândeam, mai ales când Ilarie, colegul meu de bancă, îi spusese pe un ton ferm, „eu cred”. „Uite băiete, eu nu cred și încă nu m-a trăznit Dumnezeu”, îi replică enervată tovarășa. „Mai este timp”, o asigură Ilarie blocându-i misiunea în hohotul general de râs.

Dictatura a căzut în 89, numai că fundamentului noului regim, la fel de găunos, i s-au lipit în următorii ani și alte tare reciclate ideologic.
„Trecerea” de la un stăpân (diavolul comunist) la altul (un Dumnezeu croit după chipul și asemănarea noilor patroni)  a devenit o trăsătură tipică a societății actuale. Ateismul de partid și de stat pierzându-și rostul odată cu prăbușirea regimului comunist, popii au luat locul secretarilor de partid în spiritul unei supușenii înrădăcinată de secole. O credință inerțială, în virtutea unei obediențe structurale.

AȘA A FOST ATUNCI, 
spun împăcați susținătorii regimurilor trecute care au menținut țara într-o degradantă obediență. Așa spun comuniștii, naziștii, legionarii. Așa spun și popii care colaborau cu structurile conducătoare. Nici măcar de formă, nu-s în stare de un regret public, de un sentiment de culpabilitate, o schimbare convingătoare de atitudine.

Toți sunt la fel, toți am fost la fel. E suficient să apară o carte ca aceea a bizantinologului Oliver Jens Schmit despre relațiile instituționale BOR-stat din timpul dictaturii comuniste și a celor anterioare, ca să stârnească nesiguranță în stratosfera spirituală a teologilor. Simțindu-și pozițiile nesigure, ies din carapace vrând să pună stavilă ideii de dezbatere deși admit, de formă, că e nevoie.

Ocultarea trecutului arată că structurilor conducătoare actuale le displace profund eliberarea din confortabilul ermetism. Și cum altfel, din moment ce perpetuarea vechilor relații le asigură puterea. Consolidate în ultimul deceniu, corupția, duplicitatea și lașitatea socială suverană înseamnă stabilitate, cum ar spune un oberchef.

Entry filed under: 7301634. Tags: ermetism, obediența structurală, ocultarea trecutului, ora de ateism, perpetuarea vechilor relații, relațiile BOR-stat, stabilitatea corupției.