Arhivă autor

Echilibristică riscantă

Acum 2 decenii, Patriciu, Țiriac și alți „suveraniști” îmbogățiți peste noapte nu doreau să intrăm în UE. Și nu făceau din asta un secret îi auzeam insistând pe subiect seară de seară, în tocșourile televizate, poate v-amintiți. La câți bani învârteau și la câtă influență aveau în etajele puterii, mă temeam ca nu cumva să li se facă pe plac.

Oricum, pentru ei, la fel ca pentru oligarhii lui Putin, toate ușile din lume erau deschise. În cele din urmă opțiunea pro-UE a decidenților a avut câștig de cauză. Banii europeni tulburau deja visele grangurilor politici dâmbovițeni. Cum pe vremea aia nu exista OLAF și nici EPPO, n-aveau de ce să se teamă. Prin urmare, hai și noi în UE cu grăbire, cu bănetul la unire, cât e ușa larg deschisă.

Integrată în 2004, cu o poziție deja consolidată în UE, Ungaria se bucura de încredere și respect. Investise fonduri europene substanțiale în proiecte de utilitate publică, în autostrăzi, spitale, etc Cât despre cât au sifonat din bani Orban și camarila lui, încă nu se știa oficial nimic. Probabil Orban avea de atunci fularul cu harta, poate dormea cu el la gât așteptând un moment potrivit în conexiune cu prietenul lui mai mare și mai puternic de la Kremlin.

În 2007, de îndată ce a fost primită în clubul european, România a dispus și ea de programe de finanțare ca toate statele membre. Asta după ce beneficiase, timp de un deceniu, de fonduri de preaderare fără controlul cheltuirii banilor. Ca urmare, banii s-au dus în principal în reședințe de lux și-n diverse aranjamente, multe „turistice” și mult mai puțin în proiecte de utilitate publică. Trai, neneacă, pe banii contribuabilului european. Teldrum e doar un exemplu.

Devenit iliberal și potrivnic UE, regimul Orban nu și-a mai înfrânat obsesiile sale teritoriale, cultivate ani de zile în toată zona europeană în care locuiesc și etnici maghiari. Premierul maghiar nu și-a ascuns anti-europenismul, și-a manifestat fără reținere proputinismul. Cinic, lipsit de etică, contaminat de poftele expansioniste ale teroristului de la Kremlin, iliberalul Orban continuă și acum șantajul la UE, uitând că banii europeni impun condiționări etice, de loialitate și juridice.

În Romania iliberalismul puterii a găsit soluția: se complace de ani de zile într-un mizerabil joc dublu care abia acum se vede clar. Vizita politică a d-lui Ciolacu cu scopul susținerii primarului pro-PUTIN al Chișinăului, un gest total neprietenesc față de Maia Sandu, de trădare față de aspirațiile europene ale Moldovei. O dovadă a ambiguității dezonorante pentru Romania a coaliției PSD-PNL.
–––
Grăitoare e și lista întâlnirilor lui Ceban în România:
Marcel Ciolacu (președintele PSD), miniștrii Cseke Attila (Dezvoltare) și Alexandru Rafila (Sănătate), senatorul PSD Paul Stănescu, Hubert Thuma (președintele CJ Ilfov), Ionel Arsene (șeful CJ Neamț), Petre Neagu (președintele Consiliului Județean Buzău). Emil Boc (primar Cluj), Mihai Chirica (primar Iași), Radu Mihaiu (primarul Sectorului 2), Robert Negoiță (primarul Sectorului 3), Daniel Băluță (primarul Sectorului 4), Cristian Piedone (primarul Sectorului 5), Soós Zoltán (primarul Târgul Mureș). Gabriel Pleșa (Primarul municipiului Alba Iulia), Tiberiu Iacob-Ridzi (Primarul municipiului Petroşani), Laurențiu Nistor (Președintele Consiliului Județean Hunedoara), Florin Oancea (primarul Municipiului Deva).

23 noiembrie 2022 at 20:33 Lasă un comentariu

Malchimistul

De câțiva ani
toate zilele săptămânii sunt marți
malchimistului i-a reușit figura
pas după pas
minciună după minciună
în general toate au mers ceas
e mulțumit
merge bine și comerțul cu glod
vândut la preț de gold
îl îngrijorează însă
că și-a pierdut masca de protecție
și nu mai poate evita
autopsia preventivă
„în ziua de azi nu mai poți avea încredere nici în ai tăi”
colac peste pupăză
simte că
într-o marți
o să-i cadă și
cei doi dinți
din față
și va ajunge material de studiu în laboratorul
stârpiturilor politice

19 noiembrie 2022 at 20:20 Lasă un comentariu

O rază de soare la sfârșit de toamnă

Într-o lume globală, când două evenimente contribuie simultan la eliberarea din depresie a umanității, chiar temporară, bucuria e firească. Ca la apariția unei raze de soare prin norii întunecați de sfârșit de toamnă.
E firesc să le mulțumim ucrainenilor pentru că rezistă celei mai abominabile agresiuni de la cel de-al doilea război mondial. E normal să apreciem faptul că americanii au pus capăt nocivității trumpiste, cea mai rușinoasă decădere a politicii unui stat democrat din contemporaneitate. Și ar fi sănătos ca, măcar acum, să ignorăm șopârlele ideologice. Sau să râdem de ele.
Un pas înapoi al barbarilor lui Putin, ieșirea din cărți a ridicolului Trump (personaj predestinat umorului politic) ambele petrecute concomitent, au urmări benefice pentru reducerea tensiunii în lume
Totuși, în deceniile mileniului trei, cel puțin, lumea a trecut prin suficiente dezamăgiri ca să nu exulte în fața darurilor preparate de Moș Crăciun în noiembrie (ca Marea Revoluție din octombrie, sărbătorită în 7 noiembrie, cum scrie la cartea de istorie, v-amintiți)
Un răgaz de un respiro în care extremismul, asemenea unei fiare rănite, se retrage pentru a-și pregăti mai abitir ofensiva, în timp ce ideologii tricotează deja sofisticatele teorii conspiraționiste necesare pentru următoarea depresie generalizată.

13 noiembrie 2022 at 20:58 Lasă un comentariu

Globalizare occidentală vs globalizare euroasiatică

Oponența suveranism vs. globalizare continuă să sucească minți nevinovate. Cu contribuția uneltitorilor politico-ideologici de top care, știind că e vorba de o intoxicare de nivel planetar, își găsesc rost contribuind la marea înșelătorie în desfășurare a mega profitorilor lumii destinată prostimii de pe mapamond.

Globalizarea în viziune distopică pe axa russian imperialism and China everywhere, vs globalizarea „clasică” pe axa vestică, noul front pentru acapararea resurselor planetare e pregătit de ceva timp de propagandiștii putiniști în  lume.

Dacă vestul a creat civilizațiile superior valorice de tip european, fundamentate pe libertățile democratice, cu toate imperfecțiunile inerente, imperialismul asiatic va continua, ca-n toată istoria lui, politica expansionistă de restricționare brutală a drepturilor umane, religioase și sociale, perpetuarea regimurilor totalitare și invaziilor în vecinătăți și în lume.

Punctul de inflexiune în care echilibrul fragil al lumii în care trăim a cedat acestei nebunii a fost alegerea lui Trump ca președinte al celui mai puternic stat al lumii occidentale. Odată cu victoria lui, Putin și-a bifat un succes epocal obținut „științific” prin propagandă și amestec în alegerile americane.

Un trump  lacom și fanfaron într-o lume de nesătui.

Un megaloman obsedat de arme, un apostat religios militant pentru supremația stăpânilor albi care, după secole de formare a uniunii de state pe teritoriul american în spiritul patriotismului constituțional, a generat o stare asemănătoare celei dinaintea războiului civil provocând evenimente de o sălbăticie sinistră ca asaltul asupra Capitoliului.

Dacă în interior avea grijă de însămânțările interne de suveranism rasist, în exterior, președintele pactiza cu promotorii suveranismului asiatic făcând din țara lui un rai al tuturor posibilităților pentru propaganda putinistă și pentru copiuțele întreprinzătorului dragon chinezesc. Uniunea Europeană fiind și ea slăbită de războiul propagandistic dus de Rusia în chiar nucleul ei, cu un Trump reales la președinția SUA, globalizarea de tip asiatic ar avea drum liber.

Din fericire, rezultatul alegerilor preliminare demonstrează că americanii nu-l mai vor pe Trump.
”Expert electoral republican: Acesta e finalul erei Trump și începutul erei DeSantis.
Republicanul Ron DeSantis a câștigat la pas un nou mandat de guvernator al statului Florida și s-a poziționat ca principal favorit pentru nominalizarea la președinția SUA.
Mesajul alegătorilor americani pentru Vladimir Putin: Susținerea Ucrainei merge mai departe”

9 noiembrie 2022 at 11:36 Lasă un comentariu

Strălucitoarele femei iraniene

Am descoperit poeziile lui Forugh când aveam de două ori vârsta ei. Nu stilul m-a atras, ci acel ceva unic care ținea de forța și căldura spiritului ei, de universalitatea și autenticitatea mesajului lipsit de nombrilismul frecvent în poezia feminină, mai ales. 

Dacă trăia acum, poeta iraniană Forugh-e Farrokhzad ar fi fost azi în stradă, la Teheran, fericită să ia parte la revolta conaționalelor ei. Cu șase decenii în urmă, Forugh (care în persană înseamnă strălucire, lumină) publica „Captiv”, primul ei volum de versuri. Împlinise 17 ani. Patru ani mai târziu, cu al doilea volum de poezie, „Zidul”, stârnește în  continuare opoziția vehementă a tradiționaliștilor. Pentru că în poemele ei, Forugh ignora cu forța talentului și a convingerilor tabuurile poeziei persane clasice. Oricât de sublimă era dulceața ghazelurilor clasice, venise vremea ca poezia persană să renască în alt registru, să devină martorul vieții oamenilor și purtătorul viselor și dorințelor lor.

„Dacă la casa mea vei veni, tu, omule bun, lumină să-mi aduci
și o fereastră de la care
fericită să privesc
freamătul străzii”
 
Singură în disputa cu tradiționaliștii, în ciuda adversității lor neîmpăcate, poeta publică, studiază și își dedică talentul apărării celor vitregiți de soartă. Descoperind de timpuriu forța cuvântului, Forugh-e Farrokhzad mărturisește într-o scrisoare: „Ce bine era dacă muream și mă nășteam din nou găsind lumea total schimbată. O lume lipsită de atâta nedreptate, cu oameni care să-și fi uitat nimicnicia, cu oameni care să nu mai ridice ziduri în jurul caselor. A te lega de obiceiurile ridicole ale vieții, și a te pleca în fața limitelor și a zidurilor înseamnă a merge împotriva sensului naturii”.  

În 1956, la 22 de ani, apare „Revolta”, al treilea ei volum de versuri.

Extraordinara ei putere de luptă își găsește drum și în arta filmului. După un stagiu de studiu în Anglia, realizează filme documentare de mare impact, precum „Casa întunecată”, conceput într-o leprozerie, considerat „cel mai bun film despre leproși, la festivalul internațional de la Oberhausen”. 

 „O strigăt al prizonierului
oare măreția disperării tale
săpa-va vreodată prin această noapte dezgustătoare
săpa-va vreodată o galerie spre lumină?”

 Forugh traduce din limbile clasice, scrie, studiază arta teatrului, își asumă experiența,  câștigă admirația elitei artistice occidentale reușind să îmbine lirismul  tradiționalei poezii persane cu autenticitatea trăirii, trecând peste convenții. Forugh strălucește!

În 1964, apare ultimul ei volum de poezie: „O nouă naștere”.
În Februarie 1964, Forugh își pierde viața într-un accident. 
Avea 32 de ani.

Poezia lui Forugh-e Farrokhzad, forța ei spirituală, iubirea ei de oameni, de lumină și de dreptate, îi transcende scurta existență.

Emblematica „nouă naștere” irumpe azi în curajul strălucitoarelor femei iraniene care-și ard hijaburile în stradă, clamându-și drepturile la viață, educație și libertate. 

28 septembrie 2022 at 13:15 Lasă un comentariu

Articole mai vechi


noradamian

noradamian

Nora Damian, scriitor Sibiu, Romania

Vezi profil complet →

Arhive

Categorii

Protected by Copyscape Originality Checker

toateBlogurile.ro

Blog Stats

  • 935.445 hits

Introdu adresa ta de email pentru a urmări acest blog și vei primi notificări despre noile articole pe email.

Alătură-te altor 1.453 de urmăritori
Follow Aventuri în grădina de hârtie on WordPress.com

Add to Google

all blogs

Urmărește-mă pe Twitter Follow @noradamian1

Statistici blog

  • 935.445 hits
Follow Aventuri în grădina de hârtie on WordPress.com

Fluxuri


%d blogeri au apreciat: