Posts filed under ‘7301634’

Ce şi cum

Peste fracturile între ce se gândeşte, ce se spune şi ce se face, singura punte pe care se circulă public pare a fi confuzia. Un substantiv extins pe orizontală devenit atributul relaţional al unei societăţi care se iroseşte în van într-un cerc al necontenitelor frustrări. Cu justificări anemice, adesea infirmate de realitate, induse politic şi internalizate psihic fără rezistenţă, confuzia, mama haosului şi nefăcutului, ţine societatea în derivă. Sub imperiul ei, scopurile tind să se transforme în mijloace şi invers. Un perpetuum al neputinţei în care constructivismul nu prea are cum să-şi facă loc. Spectatori ai propriei noastre vieţi jucate pe un maidan de câţiva derbedei pentru care-nsemnăm mai puţin decât recuzita, rămânem ca hipnotizaţi în tribune huiduindu-i şi huiduindu-ne în loc de altceva. Trăim cu iluzia că ştim CE trebuie făcut fără s-ajungem la realitatea a CUM trebuie făcut. Partea din creier dedicată lui CUM, din cauze istorice, poate, e mai modestă decât cea aplatizată a lui CE. De aici neînţelegerea şi sentimentul ratării. Povestim ce e rău şi ce e bine, cine e vinovat şi cine nu, ce ar trebui făcut, de către cine, şi gata. Rămânem cu mintea prinsă-n lanţul unui CE care în absenţa lui CUM nu ajută la nimic. Strigăm pe toate vocile că trebuie făcut şi ne mirăm că asta nu duce automat la rezolvare. Şi dacă lehamitea învârtitului pe loc îl scoate uneori pe CUM din umbră, e vorba doar de o impresie. Sub obrocul argumentaţiei facile, mărginirea lui CE se întinde nemărginită. Orice evaluare a CE-e-de-făcut ar părea că ascunde în sine şi pe CUM. Iluzie! Oricât de bună ar fi gândirea blocată în CE nu poate opera în lipsa lui CUM-se-face. Dialogul se sparge, cioburile se învârt într-un carusel al dezamăgirilor. În ăst timp confuzatorii de servici îşi marchează victoria, pun etichete, ştampile, fac socoteli. Ei ştiu exact CE vor şi perfect CUM să obţină.

 

30 ianuarie 2023 at 19:22 149 comentarii

Emanciparea, gloriosul drum înfundat?

În faza romantică (să spunem) venind în întâmpinarea unor nevoi, procesul de emancipare duce la transformări pozitive. Așa a fost când ideologiile au pus temelia societăților democratice, când a avut loc secularizarea, reforma unor religii, culte, biserici și când, prea mult disprețuite și ținute sub obroc, energiile feminine s-au pus în slujba societății fondând mișcările feministe. 

După faza ascendentă se instalează treptat, entropia. Asta înseamnă alterare, pervertire, deturnare a rosturilor inițiale. Declasare. Azi iluminismul a îmbătrânit, politicile s-au pus în slujba corupției, ideologiile întrețin conflicte primejdioase, bisericile s-au ideologizat, lumea bâjbâie confuză în post-adevăruri. Populismul a sălbăticit democrația, misoginismul și feminismul par gemeni.

Emanciparea femeilor, indispensabilă pentru civilizarea oricărei societăți, a adus  și promisiunea unei lumi înnoite care, promovând dreptatea, egalitatea de șanse și valorile fundamentale, e purtătoare de pace. Cu această idee nobilă, elita feminină a României din secolul XIX a pus temelia feminismului autohton. Mișcarea a progresat prin activitatea unor personalități din mediul  urban, în principal academic, reușind să schimbe multe din neajunsurile istorice ale țării noastre, dar prea puțin în zonele rurale și cele defavorizate. Comunismul a pus capăt emancipării sănătoase, iar regimul post 89 n-a schimbat mai nimic în această privință.

În Europa interbelică, feminismul a continuat lupta pentru drepturile femeilor, al doilea val generând însă și efecte politico-ideologice provocate de schimbarea standardelor de moralitate. Pentru că acest nou val s-a cuplat cu libertatea adusă de revoluția sexuală. În câteva decenii, lumea XX a trecut de la tabuuri absurde și interdicții mutilante pentru viața femeilor la libertatea clamată în „Al doilea sex”, cartea celebră a Simonei de Beauvoir.

Interzisă în Spania dictatorului Franco, inclusă pe lista neagră a Vaticanului (Index Librorum Prohibitorum) alături de alte lucrări socotite dăunătoare sau eretice, „Al doilea sex” a fost inclusă de ziarul Le Monde pe lista celor o sută de cărți fundamentale ale secolului XX.

„… Această carte, apelând la toate domeniile cunoașterii, era o adevărată mașină de război, o mașină menită să distrugă discursul construit de secole de dominație masculină.“ — Libération

„O anatomie a femeii care e un studiu de statură și proporții clasice, istoric, psihologic, fiziologic, social și sexual, precum și un comentariu cât se poate de pătrunzător asupra dualității rolului ei. Căci pe fundalul proiecției idealiste a femeii independente există realitatea conflictului «între revendicarea fundamentală a oricărui subiect care se afirmă întotdeauna ca element esențial și exigențele unei situații care o fac să fie un element neesențial».“ — Kirkus Reviews

Al doilea sex a fost un act de o îndrăzneală prometeică – un furt al focului olimpian – de la care nu mai exista cale de întoarcere.“ — The New York Times

Simone de Beauvoir scrie despre oprimarea masculină, discriminarea sexuală, inegalităţile din lumea muncii, hărţuielile, concedierile femeilor însărcinate,  abuzurile fizice şi morale la care erau supuse „tradițional”, femeile, cerându-le „să-și ia destinul în mâini”. Nimeni n-a mai făcut asta până atunci. Îndemnul ei depășește granițele suprapunându-se cu mişcările feministe americane.


Greu de acceptat decăderea evidentă a lumii noastre atât de repede și ireversibil emancipate!

Un fost coleg îmi povestea de curând că aproape toate fetele dintr-un sat amărât din zona Mediașului și-au început viața sexuală la 12,13 ani, multe din ele fiind deja mame, altele victime sigure ale traficului de carne vie. 

Promiscuitate, sărăcie, violență. Nicio rază din feminismul academic-filozofic nu ajunge în aceste locuri uitate în care dăscălimea e neputincioasă și popimea are alte treburi, după cum nici în multe alte periferii ale țării muribunde economic.
Iubire, responsabilitate, idealuri tinerești? De unde? De la anchilozații dreptei care cred că pot reimpune samavolnic o lume sectară, lipsită de libertate? De la șarlatanii stângii care mizează pe lipsa de educație a electoratului ca să-și mențină puterea? 

Fetițe mame, familii destrămate, copii fără căpătâi. Numai în 2022 în spitalele din România au fost abandonați sute de copii. Ce se va alege de ei? 

În „Cuvinte de dragoste”, tulburătorul documentar distribuit în toamnă de Astra fest, regizorul Nick Broomfield (unul din iubiții Mariannei) ne deschide fereastra în viața și povestea de dragoste a lui Leonard Cohen cu Marianne Ihlen, în oaza mirifică a artiștilor care era, în anii 70, insula Hydra. În insula paradisiacă, Leonard se dedică scrisului și compune muzică, iar Marianne i se dedică lui. În întregime. Grupul boem consumă mult alcool, se droghează și face sex. Fericirea dragostei complet libere și a consumului de substanțe tari le-a năruit viețile pe rând.  Axel, băiețelul Mariannei, sfârșește într-un ospiciu norvegian, Marianne, într-un spital, praful se alege și de viața familiei prietene cu ei în timpul petrecut la Hydra, și a frumoșilor lor copii. Leonard Cohen are tăria să lase-n urmă acest stil de viață, retrăgându-se în secret într-un exil purificator la o mânăstire budistă din Nepal. Complet transformat revine în muzică cu cele mai frumoase creații ale sale. Și nu prea târziu ca s-o mai vadă odată pe Marianne în ultimele ei clipe de viață. 

Dorința de libertate a omenirii a parcurs mileniile, dar abia în epoca modernă a devenit factor principal de accelerare a schimbărilor social-politice. Emanciparea, forța care învinge tabuurile și inerțiile istorice, a schimbat metabolismul politic și social în lumea democratică. În bine sau în rău? Și una și alta. Nevoia de a înlătura reguli anacronice, personaje malefice, obișnuințe împovărătoare a generat revoluțiile. A răsturnat regimuri politice, a schimbat instituții și relații sociale, a reformat biserici.

În câteva zeci de ani, ideologiile, emancipatoare cândva, au alunecat însă la extreme reînviind în viața planetei libere fantoma conflagrațiilor mondiale.
În același sens, libertatea sexuală câștigată în anii 70 a devenit un factor distructiv, pe fondul lipsei de educație sau a educației precare aproape generalizate.

Suferind din pricina dezumanizării accelerate a mediului în care trăim, uneori  simțim cu strângere de inimă că libertatea e o himeră, o pasăre care a zburat de mult din sufletele maculate ideologic, contaminate de obsesiile acestui timp. 

„Nimic nu e mai convingător decât decepția aceluia care a parcurs întregul drum și care, odată ajuns la capăt, depune mărturie că nu a găsit nimic.”

Libertate exterioară fără libertate interioară nu există.
Libertate fără adevăr nu se poate.

„Veţi cunoaşte adevărul, şi adevărul vă va face slobozi”

Surse

* Weil, Simone – situri in franceza despre Simone Weil si gandirea ei, in dmoz.org* Simone Weil: Facts | Spirit | Plato’s Cave | Weil’s Cave | Red Virgin
* The American Weil Society – The 2001 AMERICAN WEIL SOCIETY COLLOQUY
* https://www.goodreads.com/book/show/103717.A_Disgraceful_Affair
* https://historia.ro/sectiune/portret/simone-de-beauvoir-sex-si-filosofie-582810.html
* https://humanitas.ro/humanitas/carte/al-doilea-sex-1-2
* https://finesociety.ro/documentarul-despre-leonard-cohen-si-marianne-o-poveste-care-iti-frange-inima/
* ”Venus. Confesiuni fără haine”, Arte, 14 noiembrie 2017
* https://wordpress.com/post/noradamian.com/26050

26 ianuarie 2023 at 18:55 2 comentarii

Preacurata ocrotitoare a plagiatorilor

CV-ul de cinci pagini al Ligiei Deca lasă impresia că România are cea mai competentă ministră a educației din UE. Absolventă a unei facultăți de inginerie navală și navigație din Constanța, viitoarea ministră continuă studiile trecând în domeniul politicilor de educație în care își face și doctoratul la Luxemburg unde în 2016 premier era abilul Jean-Claude Juncker, prieten al președintelui Iohannis. Coincidență, desigur. Tema tezei „Internaționalizarea educației în Portugalia și România” anunța încă de atunci că ambițioasa Deca are anvergura necesară pentru a aduce educația din România la un prestigios nivel european. Mai ales că, în aceeași perioadă, ca doctorandă, a coordonat un proiect cu un titlu cât un referat: „Cercetare privind recunoașterea și utilizarea Registrului European privind Asigurarea Calității în Învățământul Superior (EQAR) de către guvernele celor 47 state membre ale Spațiului European al Învățământului Superior.” 
 
Anterior, coordonarea unui proiect pilot pentru evaluarea INTEGRITĂȚII institutiilor de invatamant superior din Romania – „Coalitia pentru Universitati Curate” (proiect sustinut prin MATRA-KAP) pentru Societatea Academica din Romania (www.sar.org.ro) o recomandase deja ca fiind persoana ideală pentru a asigura această indispensabilă condiție a unui învățământ superior de valoare.

Faptul că Ligia Deca a ajuns în acest moment unealta politică a protejării plagiatorilor de la vârful puterii și din  universități românești, că se dedică cu râvnă  devalorizării educației din România, nu e doar o tristă ironie. E o trădare a ei însăși, dacă nu cumva tot ce a făcut pe parcursul carierei până a obținut această funcție n-a fost decât drumul unei ariviste lipsite de scrupule care a păcălit până și cele „47 de structuri studentesti nationale din 37 de tari, cu o afiliere combinata a aproximativ 11 milioane de studenti, in relatie cu Uniunea Europeana, Consiliul Europei, UNESCO si alte structuri europene competente in domeniul politicilor educationale pentru invatamant tertiar” pe care le-a reprezentat în 2012-2013, așa cum se laudă în impecabilul ei CV.

19 ianuarie 2023 at 20:29 Un comentariu

Crăciunul președintelui

”…Meseria asta e un chin. Și mi se trage de mult. Când eram mic, mama îmi făcea cadou, la fiecare aniversare, un tort în formă de palat prezidențial. Asta nu avea cum să nu mă marcheze. Nu voiam s-o dezamăgesc, așa că m-am străduit din toate puterile să ajung președinte… Am câștigat alegerile fără probleme. Mi-am zdrobit contracandidații cu ușurință. Și asta după cum bine știi, cu toate că nu-s bun de nimic. Și tocmai de aia risc să fiu reales.” Președintele.

Comedie de Pascal Bruckner, unul dintre cei mai apreciați autori francezi din ultima jumătate de secol. Dacă dați de ea, n-o ratați. Umor spumos, inspirat de comicul absurd al lui Eugen Ionesco.

”Crăciunul Președintelui” de Pascal Bruckner a fost montat în premieră mondială, în mai 2019, de regizoarea și scriitoarea de avangardă Chris-Simion Mercurean la Teatrul Anton Pann din Râmnicu Vâlcea.”

Am văzut-o din pură întâmplare, la Teatrul Gong din Sibiu, jucată de admirabilii actori vâlceni.
Un eveniment organizat de banca Reiffeisen (sic!) strict pentru angajații lor care primiseră invitații la spectacolul din Sibiu.
Când am aflat că acolo se intra cu invitații și nu se vindeau bilete, am vrut să plecăm (eram cu o prietenă), dar cei de la ușă ne-au observat și ne-au întors din drum…

Surpriza a fost totală. O farsă scrisă parcă anume pentru publicul românesc.
Să mai spui că inspirația nu e călătoare.

 

16 decembrie 2022 at 17:10 Lasă un comentariu

La mulți ani, țară!

 
Cum ne-am obișnuit de zeci de ani, 1 decembrie e ziua națională e discursurilor patriotarde, a tancurilor, a tunurilor și mașinăriilor de război, a împăunării uniformelor cu steluțe de tinichea, a mega festivismului tradițional, a ciolanului cu fasole, a demonstrației ostentative de patriotism. 

Dincolo de astea există o țară adevărată care merită iubită.

O să iubesc parada de ziua națională când nu va fi o desfășurare militară în onoarea deținătorilor vremelnici ai puterii, când va fi o sărbătoare a bucuriei, când va cerebra dăruirea și sacrificiul fondatorilor României în deplinătatea adevărului istoric, când va fi dedicată viitorului țării, adică copiilor, împlinirii năzuințelor tinerilor, a celor ce o onorează prin responsabilitate, prin creații, ingeniozitate, efort și lucrări pentru binele public când va câștiga respectul lumii civilizate prin calitatea instituțiilor, a politicienilor și cetățenilor ei, a politicii ei interne mai presus de avantajele geostrategice și a împrejurărilor favorabile.

PS.1 decembrie 2022 ziua când ia românească a intrat în patrimoniul UNESCO

LA MULȚI ANI, ROMANIA

1 decembrie 2022 at 15:32 Lasă un comentariu

Articole mai vechi


noradamian

noradamian

Nora Damian, scriitor Sibiu, Romania

Vezi profil complet →

Arhive

Categorii

Protected by Copyscape Originality Checker

Blog Stats

  • 935.991 hits

Introdu adresa ta de email pentru a urmări acest blog și vei primi notificări despre noile articole pe email.

Alătură-te celorlalți 1.455 de abonați.
Follow Aventuri în grădina de hârtie on WordPress.com

Add to Google

all blogs

Urmărește-mă pe Twitter Follow @noradamian1

Statistici blog

  • 935.991 hits
Follow Aventuri în grădina de hârtie on WordPress.com

Fluxuri


%d blogeri au apreciat: