Posts filed under ‘7301634’

Vremuri cu porci

Tata a absolvit facultatea de mine și metalurgie a politehnicii București în plină rebeliune legionară. Îl deprima euforia sinistră a colegilor purtători de cămăși verzi și nu era dispus, ca etnic grec, să se plece în fața sumbrilor comisari ai guvernului Goga. Proaspăt însurat, luase calea munților Apuseni unde era nevoie de ingineri la minele de aur. Acolo sus, pe culmile domoale și liniștite de la exploatarea Gura Barza, nu ajunsese încă zgomotul și furia. Locuiau într-o căsuță pe un deal de unde coborau în vale, iarna cu schiurile și vara cu caii. Nu scăpase însă de front. După doi ani în prima linie, regimentul lui fiind decimat, se întorsese pe jos, bâjbâind pe drumuri necunoscute, mâncând verdețuri pe lângă garduri, orientându-se după soare și steaua polară. Se ferea de soldații nemți care se retrăgeau în devălmășie, trăgând și-n umbra lor de frică. Scăpase de unul ca prin minune. Un schelet în zdrențe, plin de păduchi, așa arăta când dăduse ochii cu mama. Da’ ajunsese acasă, în locul acela binecuvântat. Și-a revenit repede și a reînceput munca, intrând, ca mai-nainte, zi de zi, în mină. N-ar mai fi plecat de la Gura Barza deși într-o dimineață o bucată prăbușită din peretele minei îi sechestrase înăuntru. Până la căderea nopții, din fericire, ieșirea a fost deblocată. În trecutul minei se întâmplaseră și alte evenimente, unele cu adevărat grave.
Lângă căsuța de pe munte își încropiseră o mică gospodărie unde cultivau verdețuri. Creșteau și câteva păsări și animale. Pe neașteptate a intervenit însă ceva care le-a spulberat liniștea. Cu rănile încă nevindecate după război, România intrase în alt regim sumbru. În socialismul diriguit de sovietici. Unde se înstăpânește dictatura, apar delatorii. Iar unde-s delatori, se isprăvește libertatea. Se face praf solidaritatea, dispare încrederea în comunitate. Creșteau doi porci în gospodărie. Unuia îi spuneau Hitler, celuilalt, Stalin. Cineva reclamase delictul. Viitorii mei părinți n-au așteptat să fie luați la întrebări. Și-au strâns în grabă câteva lucruri, au părăsit gospodăria și s-au mutat în centrul țării. La Sibiu. Dar nici n-au ajuns bine, că tata a și fost încartiruit, pentru încă doi ani, la o unitate militară din proximitatea orașului.

Găsiseră o locuință convenabilă într-o casă îngrijită, pe o alee liniștită, nu departe de centrul orașului. Frau Zimmermann, proprietăreasa, le închiriase un mic apartament la parter. Era văduvă de război. Gospodină harnică și pricepută. Războiul se îndepărtase. Treptat, devenea amintire. Frau ținea în fiecare joi a săptămânii tradiționalul Krantz, cu prietenele, în salonul de la etaj. Invitatele savurau dulciuri, lăudau gazda și-l slăveau cu voci guturale pe neînvinsul Fuhrer. 

În absența tatei, mama învățase să se descurce cu foarte puțin. Plătea chiria, își drămuia mâncarea, își repara hainele. Îi plăcea să brodeze bucăți de material rămase din rochiile vechi. Îi plăceau și lui Frau Zimmermann șervețelele acelea brodate. Mama îi dăruise un set și primise în schimb un cupon vechi de stofă de lână. Ajungea pentru un taior. I-l cususe  o croitoreasă din cartier. În timp ce-i retușa costumul nu-și putea desprinde privirea de la portretul care domina peretele din fața ei: generalisimul Stalin- cu mustață, în uniformă.

18 noiembrie 2021 at 14:15 Lasă un comentariu

KWI

Prizonier al nefericitului său complex de superioritate, KWI a crezut în egolatria lui că ne face o mare onoare acceptând să fie președinte. A demonstrat asta pe tot parcursul celor șapte ani în care a funcționat ca o hologramă creată de servicii, nu ca lider ales conștient de obligațiile de președinte de țară. Suspiciunile privind legalitatea manevrelor sale în cele trei mandate de primar și de șef al FDGR pentru retrocedarea unor importante clădiri de instituții și imobile locative din Sibiu n-au stârnit până acum interesul forurilor abilitate. Prin media au mai răzbătut informații dar nu știu să existe o investigație oficială. Sub protecția corupției transpartinice se pot aranja multe lucruri bine făcute și la nivel local. Și aici ar fi de căutat un motiv al nevoii sale obsesive de a a controla justiția.

E normal ca grija asta veche să-l sâcâie ca o durere de măsea, mai ales din momentul anulării în instanță a actelor de proprietate considerate frauduloase prin care a pierdut și a doua casă din centrul istoric al Sibiului (proces declanșat de reclamația unui chiriaș sas!) Preocuparea excesivă pentru loisir și bunăstare personală nu l-a eliberat. Și nici manevrele prin care, ajuns președinte, a făcut din ANI o instituție aproape lipsită de relevanță. Doar jongleriile prin care a salvat legile justiției mutilate de PSD și eliminarea lui Kovesi și Lazăr înlocuiți cu Licu, Scutea, Hossu să-i fi adus un pic de liniște.

Dezinteresul constant față de problemele interne ale țării n-aveau cum fi compensate de preferința vădită pentru amicii lui de afară din Austria, Luxemburg, Germania. Oare cât de benefice pentru țară și cât de profitabile pentru el și ai lui?

Și ce ar putea consilierii să-i spună unui asemenea om? Că e inacceptabil să nu acorde atenția cuvenită valorilor culturale ale poporului care l-a ales președinte? Că un președinte navetist care-și face program de lucru maxim trei zile pe săptămână, de marți până joi, s-a pus din capul locului în imposibilitatea de a face lucruri (bune) necesare pentru țară.
Această ”altfel de politică” nu putea avea alt traseu și alt deznodământ. Dar putea stârni mai din vreme îngrijorările (ca să cităm din refrenele președintelui) și luările de poziție ale celor care se vor reperele nației. Ați văzut, cumva, așa ceva?

În schimb, apologiile infantile și loialismul ridicol (din lipsă de stimă de sine, din interes sau din snobism) își făcuseră loc până și în repertoriul unor protestatari. Scena civică e demult ocupată de cafteli politice, abureli ideologico-religioase, de servilism grețos, de acceptări tăcute conforme cu obediența tradițională. inclusiv din partea unor personaje respectabile.

Așa ne-am trezit buimaci nu între două rele ci între două catastrofe, una căreia îi vedem mult prea târziu, efectele dezastruoase, cealaltă gata de a pune capăt destinului nostru de țară europeană. Prima, salvarea de suspendare/demitere a generatorului de crize de la Cotroceni, a doua, pro-demitere, inițiată AUR, victoriosul gropar al României civilizate. Adulată până de curând, holograma prezidențială nu e doar opera serviciilor ci și capodopera celor două guverne peneliste, Orban și Cîțu. Orban, care i-a clădit soclul, Cîțu, care i-a făcut statuie. Din lut mocirlos. Capodopera lor căzută, odată cu statul eșuat și cu reformele, în războiul glorios contra țării, pentru recucerirea pozițiilor de putere în mafia transpartinică.

3 noiembrie 2021 at 13:16 Lasă un comentariu

Neîntrerupta ofensivă asupra justiției

Ce nevoie l-a determinat pe președinte să-și pună în joc statutul, și bruma de autoritate cu care mai ținea proștii în bănci? Să declanșeze o criză în care rezultatul e lose-lose pentru toate părțile implicate? Pentru actanți ca și pentru victime? Oamenii au nevoie rapidă de răspunsuri.  În memoria colectivă refrenul „STAȚI LA LOCURILE VOASTRE” e declanșator de tsunami. Indiferent de forma în care e livrat. 

Regresul politic, moral, cultural, degradarea vieții din ultimii șapte ani desfășurați sub lozinca prezidențială „altfel de politică”, toate astea au fost permanent acoperite, de  către scutierii înaltului personaj cu scuze hilare: 
– are consilieri slabi (de parcă i-ar fi impus cineva!)
– are un plan B, veți vedea (l-a văzut cineva?)
– e un om corect, respectă legea (fărădelegea!)
– vinovată de fraudă e nevastă-sa, el, săracu, n-a știut ce semnează. 
– și ce atâta vorbă, se compară căsuțele lui cu palatele lui Dragnea? 
– e prost (scuza asta duioasă a funcționat cel mai bine)
 
Felul brutal în care coaliția a fost făcută praf  și țara împinsă în criză nu-i ceva nou. Precedentul s-a petrecut în 2007 când premierul Tăriceanu s-a „răzgândeanu” și a exclus miniștrii PD spărgând coaliția pentru a scăpa de Monica Macovei, considerată persona non grata de mafioții politici. 

Rămas minoritar, executivul Tăriceanu a guvernat țara până-n 2009 cu sprijin la două capete, PNL și PSD (cum recunoscuse cu cinism, mentorul lui, Patriciu). În 2007, ca să vezi întâmplare, au intrat bani grămadă în primăria Sibiului, devenită, în tandem cu Luxemburgul, capitala culturală europeană. Premierul Tăriceanu a fost răsplătit cu titlul de cetățean de onoare al urbei. Cu trei luni înainte de încheierea mandatului, invincibilul Tăriceanu și-a mituit clienții din teritoriu cu niște milioane din vistieria guvernului. 

Și, ironie a destinului, azi, 7octombrie când scriu textul ăsta, Înalta Curte de Casație și Justiție a decis că fostul premier Călin Popescu Tăriceanu poate fi judecat în dosarul în care este acuzat c-ar fi primit 800.000 de dolari mită.

Criza din 2007 însă n-a fost girată de președintele în exercițiu. Asta e marea diferență față de ce se petrece acum. Că după al doilea mandat Băsescu s-a răzgândit și el intrând în plutonul anti-justiție (anti Macovei, anti Kovesi) nu era previzibil la data aceea și nici în următorii 5 ani. 

După mazilire, Monica Macovei a apărat  statul de drept din poziția de euro parlamentar, între anii 2009- 2013.

Iar L.C. Kovesi a reușit de una singură să parcurgă un drum extrem de dificil la capătul căruia, spre stupefacția faunei politice din țară, în 2019 a fost confirmată drept prima procuroare șefă europeană.

10 ani după scoaterea din cărți a Monicăi Macovei de Tăriceanu, 3 ani după demiterea d-nei Kovesi, președintele Iohannis l-a executat la fel de brutal și pe Stelian Ion, ministrul USR al justiției, adăugând încă un act de supunere mafiotă față de comandamentele corupției sistemice.

Elementul comun al acestor crize sistemice, limpede ca lumina zilei, e respingerea prin orice mijloace a reformei&reformatorilor Justiției.
 
Ca și pe vremea lui Ceaușescu, cu sau fără dosare, biata nomenklatură penelistă aplaudă în genunchi.
 
Până la urmă, vor ieși la lumină și motivele, pe persoană fizică, ale fricii de justiție, sursa răului provocat acestei țări.  
––––––––––––––-
https://www.reporteris.ro/iasi/justitie/item/109527-%C3%AEccj-c%C4%83lin-popescu-t%C4%83riceanu-poate-fi-judecat-%C3%AEn-dosarul-%C3%AEn-care-este-acuzat-c%C4%83-ar-fi-primit-800-000-de-dolari-mit%C4%83.html?fbclid=IwAR3aKUTBjljQ_ZPNlxAhzf7VbTjaECSX-M41bSgWQSvLwhkKiUJAjrfWs8I
 
 

8 octombrie 2021 at 15:19 Lasă un comentariu

Blazonul unui naș din est

În plină catastrofă pandemic-umanitară în statul pe care-l conduce, slujit de un partid (al lui), de un guvern (al lui) și de o echipă câștigătoare (tot a lui) Supremul a atins maximum de glorie. Cel puțin cât înălțimea statuii celebrului fost guvernator al Transilvaniei istorice. Cum tocmai i-a eșuat statul (ghinion!) avea nevoie de un premiu care să-l propulseze în galeria marilor oameni de stat europeni. L-a primit și pe ăsta. La țanc! Cu laude și aplauze. Cine a mai reușit așa performanță? Cu mărețul Brukenthal turnat în bronz onorându-l forever, cu sclipicioasa medalie Charlemagne la gât, și-a lustruit blazonul nobiliar (sau imobiliar?) Un naș din est, glorificat de neamuri din vest. În sfârșit, e momentul să scape și de brelocul Cîțu. Că un popor prost și needucat nu-l stimează la înalta lui valoare, nu mai  contează. Nu-l merită. Acum a aflat și Europa .

3 octombrie 2021 at 18:06 Lasă un comentariu

Laudele deșănțate produc monștri

După șapte ani, s-a petrecut, în sfârșit, demistificarea mega-succesului fabricat al alegerilor din noiembrie 2014, repetat în măsură mai mică în 2019. Un dezastru pentru o țară care avea nevoie ca de aer să scape de dinozaurii fesenisto-comuniști! Dar de unde atâta orbire? Faptul că am votat, într-un context restrictiv (dirijat astfel), un președinte, nu obliga să fie și preamărit! Reflexele totalitariste însă, imprimă și-acum multora o obediență dezgustătoare. Nu mă refer la cohorta de lingăi obișnuiți să-și găsească rostul în slugărirea tartorilor vremelnici ai societății. Ăștia-s nelipsiți ca omizile din livezi. Și nici la mărunții oportuniști, la vânătorii descurcăreți de relații profitabile! De la sterilul ăsta care parazitează endemic bunul simț civic, n-ai ce aștepta! Mai trist e că, ocupată cu ea însăși, mare parte din intelighentia societății nu s-a sinchisit că turma e împinsă în șanț. Asta nu e problema ei! N-a protestat față de derapajele anti-democratice ale mult lăudatului președinte instalat la Cotroceni la finalul anului 2014 și devenit iute discreționar. Dezinteresul față de țară, numirile scandaloase în justiție, deciziile favorabile corupților, trecerea cu vederea a sălbăticiilor petrecute în 10 august, sprijinul acordat marilor evazioniști etc n-a contat pentru lumea bună arondată diverselor centre instituționale de putere penelistă, inclusiv universitare. Puținii jurnaliști nealiniați, ca și alte câteva persoane publice, cu respect pentru societate și profesiunea lor, care au semnalat constant prejudiciile aduse statului de abuzurile camarilei conducătoare n-au avut ecou. Voci în pustiu! Și-atunci de ce ne mirăm că o societate întreagă, la dispoziția unui personaj recrutat pe criterii useliste, urcat în cea mai înaltă funcție în stat, împodobit ca un pom de crăciun, susținut de niște clovni politici siniștri, a dat cu capul în gard? 

27 septembrie 2021 at 18:27 Lasă un comentariu

Articole mai vechi Articole mai noi


noradamian

noradamian

Nora Damian, scriitor Sibiu, Romania

Vezi profil complet →

Arhive

Categorii

Protected by Copyscape Originality Checker

Blog Stats

  • 932.952 hits

Introdu adresa ta de email pentru a urmări acest blog și vei primi notificări despre noile articole pe email.

Alătură-te altor 1.449 de urmăritori

Follow Aventuri în grădina de hârtie on WordPress.com

Add to Google

all blogs

Urmărește-mă pe Twitter Follow @noradamian1

Statistici blog

  • 932.952 hits
Follow Aventuri în grădina de hârtie on WordPress.com

Feed-uri


%d blogeri au apreciat: