Posts filed under ‘Grădina de Hârtie’
Grâul nu se mai vede de neghină
Avântul din urmă cu trei decenii, explozia de energie colectivă la prăbușirea dictaturii, s-au topit cu fiecare comemorare devalorizată de ipocrizia celor ajunși în funcții de decizie în loc să fie judecați pentru mistificarea criminală din decembrie ’89, ca și a profitorilor din preajma lor. Reluăm la nesfârșit, ca la șezătoare, istoria trecerii noastre prin răscrucea de atunci, reușind tot mai puțin să regăsim starea aceea indescriptibilă de incertitudine și teamă amestecată cu bucuria de a trăi dărâmarea sufocantului regim ceaușist. Cel mai trist lucru e că forța de atunci a fost anihilată chiar de poporul ieșit dintre ziduri în care credeam că avem o nesfârșită rezervă de solidaritate, imposibil de sfărâmat, cu care ne vom construi lumea. Confuzia, neîncrederea, deziluziile, apoi lehamitea, apatia, furia și dezbinarea au luat locul așteptărilor post decembriste. Un destin implacabil? Sau efectul imaturității unei societăți nevindecată de obediență, nepregătită să gestioneze libertatea venită peste noapte, pe de o parte, și al nemerniciei nomenclaturii comuniste și a juntei securiste pregătită să prade, pe de altă parte? Impostura regimului post decembrist fondat pe înșelăciuni și crime, culminând cu actul sinistru din Crăciunul ’89, a născut un stat malformat, corupt din start, destinat oligarhiei securist-postcomuniste. Energia însuflețitoare din ’89 s-a evaporat, a erupt, în schimb, corupția pârjolitoare, sub paza bine recompensată a comandamentelor puterii deloc dispuse să-și abandoneze prăzile securizate și să reformeze statul. Atitudinea noilor stăpâni față de viața cetățenilor nu s-a schimbat din decembrie 89 când victoria lor s-a măsurat în numărul uriaș de victime inocente. Au dovedit-o și la mineriada din 13-15 iunie 1990, ca și la mușamalizările din tragedia de la Colectiv, la represaliile asupra oamenilor pașnici din 10 august, 2018. Iar abandonarea cetățenilor în cei doi ani de pandemie, lăsați pradă morții din meschine motive politice a confirmat, dacă mai era nevoie, conduita lor iresponsabilă. Cele două părți n-au ieșit din paradigmele proprii. Societatea nu s-a înnoit, nici milițienii puterii. Atunci prădătorii s-au folosit de disperarea oamenilor și le-au luat țara, acum se folosesc de dezamăgirile și de ura cultivată în mințile lor, ca să nu le scape țara. Atunci credeam că suntem o mare de grâu în care câteva boabe de neghină nu contează. Acum grâul nu se mai vede de neghină.
Aprilie
Aprilie
pe deal
în grabă
urcă via
se-mpiedică
în poalele-i verzi
suspină
cu lacrimi de miere
din candelabrele
merilor
plouă lumină
N D
Când combați un rău cu alt rău, le amplifici pe amândouă
Prin extinderea mișcărilor anarhice, terorismul urban ia amploare peste ocean și în Europa. Cel puțin două surse ale actualelor mișcări anarhice în extindere, cunoscute nu de azi de ieri, continuă să contamineze lumea cu ură.
1. Anti-FA
Definindu-se inițial ca o mișcare opusă fascismului, Anti-FA i-a preluat treptat metodele devenind la rândul ei tot un fascism asociat stângii radicale. Transformarea, neluată în serios un timp, ține de reintroducerea de către protestatarii anti-fasciști, în societatea post război, a practicilor aplicate de grupările de forță care au contribuit la ascensiunea partidului nazist din Germania anilor ’30 și a partidului lui Mussolini în Italia de după primul război mondial.
Modelul german al acestei organizații a pătruns și în alte state europene, apoi și în SUA, dând tonul luptelor de stradă, vandalismului proprietăților private, demonstrațiilor neautorizate, baricadării&blocării arterelor stradale, atacării forțelor de ordine. În plus, rețelele se ocupă cu evadarea celor arestați solidarizându-se cu deținuții din închisori, cu realizarea de materiale necesare acțiunilor.
Prin recurgerea la acțiuni violente împotriva rasismului, sexismului, homofobiei și islamofobiei, având ca adversari politicieni cu vederi radicale de dreapta, instigând la revoltă salariații defavorizați de politica unor mari companii, Anti-FA a luat amploare odată cu instalarea președintelui Trump în ianuarie 2017. Intervențiile brutale ale statului fiind, de regulă, motivele căutate de activiștii mișcării pentru a declanșa acțiuni anti-sociale și anti-statale, prin distrugere și intimidare ca argumente politice de forță în extindere prin rețelele lor transfrontaliere. Uciderea bestială a lui George Floyd, nu de un oarecare ci de către un reprezentat al unei instituții de forță a statului funcționând în acest caz ca un declanșator al anarhiei.
2. Ku Klux Klan
Apărută în 1865 în statul Tenessee, Ku Klux Klan, temuta rețea a organizațiilor extremiste din sudul SUA e încă activă pe ici pe colo deși a fost desființată de vreo două ori. Ca și la Anti-FA, scopurile inițiale ale organizației erau aparent nobile: „protejarea celor nevinovați și neajutorați” și „ajutorarea celor oprimați”. Organizația se intitula „Klanul invizibil” și considera incceptabil faptul că foștii sclavi dobândiseră drepturi egale cu ei. Ca urmare, membrii Klanului, au ocupat satele și orașele și au ucis în neștire negri, fără a fi pedepsiți. Oficial organizația s-a desființat în 1859, dar grupări locale au continuat să terorizeze populația de culoare, conservând segregaționismul și activându-l în momente prielnice.
În 1915 Klanul s-a reactivat în Georgia, victimele terorii fiind toți cei bănuiți de liberalism. Înainte de a fi sacrificați erau avertizați cu cruci în flăcări. Membrii Klanului își manifestă de altfel violent și antisemitismul, anti-catolicismul și homofobia. Multe din acțiunile lor s-au soldat cu crime. Deși în 1944 Klanul a mai fost dizolvat odată, în 1968 l-au asasinat pe Martin Luther King, pastor baptist și militant pentru drepturile negrilor. Pe capul lui, Klanul pusese o recompensă uriașă. Iar în anii 90 au incendiat bisericile. În statele din sudul SUA se mențin simbolurile confederației, figurile marcante de politicieni și generali sudiști fiind omagiate, iar atașamentul față de extrema dreaptă exprimat public.
Autorul atacului din 2015 asupra bisericii negre din Charleston s-a pozat în fața drapelului sudist înainte de a ucide nouă credincioși de culoare. Altă crimă s-a petrecut în 2017, Charlottesville, la manifestația Unite Right care cerea retragerea statuii generalului Robert Lee, șef al armatelor confederației în războiului civil.
În Europa occidentală, în rezonanță cu mișcările de peste ocean, terorismul urban practicat de organizațiile extremiste- de dreapta și de stânga- se raportează, specific, la divergențele legate de migranții mai vechi și mai noi.
Lumea noastră labilă și fragilă n-are nevoie de niciuna din excrescențele răului, cele menționate sau altele, și nici de simpatizanții lor. Are nevoie în schimb, de politicieni înțelepți, echilibrați și dedicați oamenilor. Iar cetățenii ar trebui ca în deplină cunoștință de cauză să denunțe urâciunile nu să le opună una alteia. Și, mai cu seamă, să fie mult mai atenți la starea morală&mintală, la competența și civismul celor pe care-i votează, dacă vor să trăiască în pace.
Anotimp
risipa luminii-i sporeşte belşugul
până târziu
adesea-
în lecţia de vară
ce desfide lanţul de ceţuri şi brume
pedeapsa-
extazul îngheţat
sub paza cătuşelor pufoase,
apoi
un exil boreal
„şi în a treia zi
evadarea”
povestește iarba,
fiarelor
Martie în Israel (18)
David. Un tânăr student american care-și petrecea vacanțele În Israel, nu ca turist, nu pentru a se distra, ci pentru a-și oferi nemijlocit ajutorul unor oameni defavorizați în țara de origine a părinților lui.
David
…Ce anume poate reface, reconstrui o naţiune? Doar calitatea umană şi competenţele structurilor de conducere? Înţelegerea şi respectarea principiilor democratice?… Să fie asta, destul? Dacă noi, românii, ne-am fi strâns din diverse locuri ale lumii, vorbind limbi diferite, purtând în noi culturi diferite, având culoarea pielii şi fizionomii diferite, am fi reuşit să ne (re)constituim ca popor? Şi nu doar noi, ci oricare alţii?…
– De zece minute vorbesc cu tine şi nu mă auzi, mă atenţionă Miriam.
– Te aud, cum să nu! Şi sunt absolut de aceeaşi părere… că e preferabil să plecăm mâine dimineaţă dacă tot e liberă camera încă o noapte.
Miriam e încântată. Îl sună pe Leon, apoi pe Yael. Acasă toate sunt bune. Asta înseamnă că mai avem o după amiază de hoinăreală. Ni se făcuse foame. “Fiecare evreu este responsabil pentru persoana de lângă el”, zâmbeşte Miriam scoţând cele două sandvişuri din…
Vezi articolul original 1.346 de cuvinte mai mult
Aventuri în grădina de hârtie 
ultimele comentarii