Posts tagged ‘ANI’
Alege, Mann…
Curentul de aer, cam rece democratic vorbind, din west, identificat de altfel ca atare acolo, ajunge şi la noi, deasupra cuibului nostru de mameluken. Suntem în criză, normal. Fenomenul, bine venit în ajun de alegeri cocoţaţilor din capul trebii, se cere explicat cu răbdare însă, să priceapă tot prostul. Ca-ntr-un banc cu miliţieni, urmează să ne intre bine-n cap că fără comasarea alegerilor, fără o garnitură şi mai numeroasă de parlamentari şi, mai cu seamă, fără vechiul vot unipârvulescian serie nouă, scoasă de la coşul de gunoi, o ia Vântu‘ mamii ei de democraţie. Înţelegi, Mann? Tu eşti beneficiarul democraţiei! Vezi că te-ai prins? Ein, zwei polizei, Mann, şi nu vorbi în plus. Bucură-te că n-ai mare lucru de făcut, urmezi, ca şi pân-acum, da’ fără gălăgie, traseul cu săgeată, trandafiri şi coroana maghiară, ori ăla cu trandafiri, coroana maghiară şi săgeată. Alege Mann! Calm, Mann, că tot acolo ajungi. De restul ne ocupăm NOI. Nu uita deci, să te laşi implicat Mann, să respecţi neabătut, indicaţiile domnului Felix-Motanu. Bagă-le-n oala cu ciorbă, în plăcinta cu răvaşe, în reclama la colebil, peste tot! Urmează firul roşu al împletiturii de partide, vezi liniile directoare trasate de părintele luminat al social-liberalismului românesc şi global şi aplaudă programul său de temelie,”suspendaţi-l”! Şi nu uita: eşti om cu mine, sunt om cu dumneata! Asta-nseamnă democraţie, tovarăşe! Să moară ANI, dacă te mint! Şi DNA! La naiba şi cu Shengenu’! Referendumul mamii ei de libertate, doar nu v-aţi imaginat că o să vi-l luăm în serios!? …Întrebări?
Gaudeamus
Postat de Bsk. în „Grădina publică”
Se discută în dispută despre soarta a patru rectori-parlamentari. Ba comisiile juridice ale parlamentului au sărit să le apere incompatibilitatea nereperată după noua lege a educaţiei, ba se apelează la bunul-simţ prin demisie la alegere, din părţi 🙂 – din două, una! (asta după ce a intrat pe rol şi ANI, denunţându-le cu incompatibilitatea cu o motivare artistică în piaţa publică). Mi-am propus să argumentez de ce ambele versiuni interpretative sunt piste false, mai ales scamatoriile comisiilor juridice şi ameninţările ANI de adormit copiii educaţi. Soluţiile legale, directe şi eficiente sunt ignorate, dacă nu din neştiinţă aiuritoare, cu intenţie revelatoare pentru domnia ipocriziei dispreţuitoare.
1. Pistele false îi ajută pe toţi-hoţi să-şi menţină funcţiile dosite în ambele luntri şi în special locul în parlament, pierdut de peste 2 ani prin efectul legii.
Toţi cei patru rectori (doi senatori şi doi deputaţi), înainte de a-şi câştiga mandatele de parlamentar prin alegerile din noiembrie 2008, fură realeşi şi confirmaţi prin ordin al ministrului în martie 2008, pe 4 ani, la conducerea următoarelor instituţii publice: Universitatea Politehnică Bucureşti (Ecaterina Andronescu, sen. PSD), Universitatea Politehnică Timisoara (Nicolae Robu, sen. PNL), Universitatea de Medicină şi Farmacie „Victor Babes” Timisoara (Ştefan Iosif Drăgulescu, dep. PDL) şi Universitatea de Medicină şi Farmacie „Carol Davila” Bucuresti (Florian Popa, dep. PSD). Pentru că încă din prima zi de lucru în parlament legea le interzicea cumulul cu funcţia de conducere în instituţii publice, li s-a acordat un termen de opţiune pentru unul din cele două mandate în vederea eliminării incompatibilităţii. Neîndeplinirea acestei obligaţii conduce la pierderea mandatului de senator sau deputat. Depăşirea termenului înseamnă decăderea din dreptul de opţiune, adică nu mai au de ales, iar în locul lor dispune legea. De la momentul decăderii au trecut mai mult de 2 ani, dar circul penibilului continuă şi azi prin ignorarea dispoziţiilor imperative ale legii. Fără efect, apelurile în sine la obrazul grosolan al acestor rectori-parlamentari reprezintă o sfidare a justiţiei, din moment ce legea nu le mai permite să aleagă deja de peste 25 de luni! După lege, rectorii nu mai pot alege decât un igitur de fugă. Ori în jurul Casei Poporului înainte de despărţire, ori de-a dreptul un tur de forţă cu fuga la casa lor, Casa Universitarilor Impostori.
a) Pentru că ANI nu decide, nu sancţionează, doar umblă cu şopârlica incompatibilităţii, respectivilor demnitari le face un serviciu în situaţia dată. În cazul când ANI, după 2-3 luni de „studiu”, va constata o situaţie de incompatibilitate rector-parlamentar, va întocmi doar un raport de evaluare- de largă respiraţie naţională- ce devine mai târziu un simplu act de sesizare (fie a instanţei de judecată, când raportul este contestat de deputat/senator, fie a camerei din care face parte parlamentarul vizat, când raportul nu-i contestat). Sesizarea altora -abilitaţi să hotărască- nu are niciun efect imediat, dar, până la trimiterea sesizării, ANI, pârâcioasa, desfăşoară operaţiuni de pază şi protecţie prin tergiversare: termene de anunţare a suspectului de incompatibilitate (5 zile), de eventuală contestare a raportului (15 zile), iar dacă nu-i contestat, încă 6 luni pentru ca ANI să se scarpine, să cugete şi să catadicsească să facă anunţul matrimonial: după caz, senatul sau camera deputatului depistat pozitiv, cum că ar avea un instrus incompatibil. Alte câteva luni de gâdilat timpul şi banii contribuabilului privitor la spectacolul „Boala lungă mult aduce, dar până când?”. Până când aceleaşi comisii juridice (din senat sau camera deputaţilor, după provenienţa suspectului) găsesc de cuviinţă să-şi ia de la capăt cercul vicios, scăpat o dată din mână, de când şi-au dat deja cu părerea fâlfâită despre inexistenţa incompatibilităţii în proba de perechi garduri: cei doi nominalizaţi pentru „Hoţcar, da’ nu mă car din senat”, în sincron cu celalţi doi din camera deputaţilor. Nu uitaţi, acum mă refer doar la cazul fericit de improbabil, când raportul de evaluare al ANI nu ar fi contestat de parlamentarul vizat. Pot să spun mai exact „până când” se vor codi comisiile: până după Anul Nou, luna februarie. Până se agită pista falsă ANI vine vacanţa de vară iar tergiversarea necesară şi suficientă se reduce la circa 4 luni din sezonul toamnă-iarnă (în ianuarie din nou vacanţă)
b) În martie 2012 încheindu-se mandatele rectorilor, sesizările îşi pierd obiectul. Aşa că atâta timp cât se merge pe pista falsă ANI, singura grijă a parlamentarului-rector este să tragă de timp până în martie anul viitor, indiferent dacă sesizarea va ajunge să fie prelucrată în instanţă sau într-o cameră (în instanţă se tergiversează mai uşor, are şi calea eventuală a recursului). Cu mandatul de rector încheiat, nu va mai avea nicio importanţă dacă anterior a fost sau nu incompatibil ani la rând, întrucât din martie 2012 nu mai are cum să fie pus în situaţia de a alege una din două funcţii, nu are cu ce funcţie să mai fie incompatibil; rămâne senator sau deputat ca şi cum nu s-a întâmplat nimic. În lipsa unui efect juridic al hotărârii ce ar urma să se dea, fie instanţa, fie camera sesizată vor constata subit că dosarul a rămas fără obiect, iar circul pistei false se va închide fără repercusiuni (ca şi cum ar fi demisionat azi din funcţia de rector). De observat, parlamentarii-fraudatori de lege mai au o scăpare de rezervă: să demisioneze din funcţia de rector într-un târziu, dacă, prin absurd, se vor apropia de momentul finalizării cauzei lor mai devreme de martie 2012; vor pierde poate o lună-două din funcţia de conducere, dar vor avea conştiinţa curată că au mai tras nişte bani necuveniţi, au sfidat legea şi prostimea până la limita posibilităţilor. Tupeul de a persista pentru un ciolan în plus, în ciuda imposibilităţii fizice de a fi simultan în două locuri de muncă invizibilă, tot pe drum şi nicăieri, arată ce caractere le bubuie existenţa şi prestanţa de rector universitar.
*****
2. Regulamentele senatului şi al camerei dep, idem Legea 161/2003 şi Constituţia, au prevăzut deja incompatibilitatea rectorilor-parlamentari.
Cei interesaţi le ignoră şi, în locul lor, le convine să invoce articole din noua lege a educaţiei, nr.1/2011, pentru a se eschiva de la aplicarea normelor prin care se poate constata direct pierderea imediată a mandatului de parlamentar. Asta este miza majoră a jocului de-a educaţia. Nu legea educaţiei le afectează acum mandatele de rector şi/sau senator (deputat), aflate în desfăşurare (începute în acelaşi an, 2008) ci sunt afectate de mult timp în urmă de legile în vigoare la momentul primirii ambelor mandate, în vigoare şi în prezent. Astfel, regulamentele senatului (Rs) şi al camerei deputaţilor (Rcd) au putere de lege, dispun identic la art. 177 alin 1, respectiv 196 alin. 1: „Calitatea de senator (deputat) este incompatibilă cu exercitarea oricărei funcţii publice de autoritate, cu excepţia celei de membru al Guvernului”. Acelaşi art. 177 (Rs) prevede la alin 2: „Prin funcţiile publice de autoritate incompatibile cu calitatea de senator se înţelege funcţii de conducere specifice ministerelor, celorlalte autorităţi şi instituţii publice”
Legea nr. 161/2003 (privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea coruptiei) conţine la art. 81 alin 1 şi 2 aceleaşi prevederi menţionate din Rs şi Rcd: funcţiile de conducere în instituţiile publice (cum este şi aceea de rector al unei universităţi, intituţie publică de învăţământ superior) sunt funcţii publice de autoritate şi incompatibile cu cea de senator sau deputat. De altfel, în aceste articole s-a preluat textul constituţional prevăzut în art. 71 alin 2: „Calitatea de deputat sau de senator este incompatibilă cu exercitarea oricărei funcţii publice de autoritate, cu excepţia celei de membru al Guvernului”. Nimic nu-i opreşte pe mitomanii dispreţuitori din comisiile juridice să înţeleagă că se aplică textele de mai sus, iar a fi rectorul unei universităţi însemană a exercita o funcţie publică de autoritate şi incompatibilă cu una de senator sau deputat. Fuga de lege în haită i-a determinat să se privească intenţionat pe unde nu se află adevărul juridic şi util. Le-a convenit să discute despre unele articole din legea educaţiei, pentru a face trimitere la plimbare pe pista falsă, via ANI şi instanţe, când de fapt problema şi soluţia se află în ograda parlamentului.
Recunoaşterea normelor aplicabile din Rs, Rcd, Legea 161/2003 şi Constituţie înseamnă că toţi rectorii pierd automat mandatul de parlamentar.
3. La 20 februarie 2009, parlamentarii-rectori au decăzut din dreptul de a opta pentru una din cele 2 funcţii şi sunt consideraţi demisionaţi din Parlament. Senatorii şi deputaţii aleşi în nov. 2008 şi-au început mandatele din momentul validării, la 19.12.2008, or, tot de la această dată a început să curgă şi termenul de 15 de zile (4.01.2009) până la care rectorii au avut obligaţia să anunţe Biroul Permanent al camerei din care fac parte că deţin această funcţie. Sub sancţiunea decăderii din dreptul de a-şi alege una din funcţii într-un nou termen (60 de zile), depăşirea datei de 06.03.2009 (75 zile de la validare; termenele cele mai lejere) a făcut ca prin efectul legii să se considere că au optat deja pentru funcţia de conducere a universităţii şi au demisionat tacit din cea de senator sau deputat. Astea sunt dispoziţiile imperative ale art. 83 alin 1,2,3 din Legea 161/2003, idem 179 alin 1şi 2 din Rs, idem art. 200 alin. 1 şi 2.Alineatul 2: „După expirarea termenului prevăzut la alin.(1), senatorul (deputatul) care continuă să se afle într-un caz de incompatibilitate este considerat demisionat din funcţia de senator (deputat). Demisia se aduce la cunoştinţa plenului Senatului (Camerei Deputaţilor) şi se publică în M. O. al României, Partea I.”
În concluzie: eventuala demisie din funcţia de rector nu schimbă cu nimic normele aplicabile şi efectul lor, în sensul pierderii mandatului de parlamentar, considerat demisionat, urmare a neîndeplinirii obligaţiilor în termenul acordat.
Hai, că se poate!
Dai în Marica, Petcu etc, dai în sindicate! Dai în sindicate, dai în Ponta şi ai lui. Dai în Ponta şi ai lui (Nastase, Antonescu, Voiculescu, ai Vântului) dai în ai poporului. Cam aşa ar fi vrut apărătorii celor sărăciţi de dictatura lui Băsescu să fie percepute verificările de către inspectorii ANI, ale fabuloaselor lor averi făcute din rapt. Demarată în februarie, verificarea acestor drogaţi ai banului, începe să-i scoată la iveală pe rozalii cu îmbârligătura aferentă de cozi politice&media cu tot. Marius Petcu, seful CNSLR Fratia este finul lui Miron Mitrea, fost lider sindical care, cu ani în urmă, mărşăluia vitejeşte în fruntea sindicaliştilor înfăşurat în tricolor, strigând „Hoţii” (o avant la lettre la revoluţiile crino-pontice împotriva „javrei ordinare”). Marius Petcu a fost, pâna în mai 2010, şi administrator al companiei Global Video Media SA, care deţinea 1,2% din acţiunile societăţii care opera Realitatea TV.
*******
Nu cu mult timp în urmă, Octavian Costache (vivi.ro) un român care lucrează la Google a realizat un instrument simplu de folosit prin care se pot obţine pe loc toate informaţiile de interes pentru un politician în exerciţiu sau care candidează la un loc eligibil în politică. Cu “HartaPoliticii.ro” orice alegător poate afla în orice moment ce au făcut şi ce au votat (their track record, cum spun americanii, ceva mai rutinaţi decât noi cu ale democraţiei) diversele personaje politice şi nu numai. „Am construit un simulator de alegeri, spune Vivi, şi am văzut exact cât contează fiecare vot. Aşa am aflat că 36 de locuri din Camera Deputaţilor au fost decise cu mai puţin de 500 de voturi, iar zece dintre ele cu mai puţin de 100 de voturi.”
ps „daca asta e dictatura lui Basescu, de care se plang atat Ponta si Antonescu, mie imi place” (Mircea, comentator anonim pe Hot News) Tot de acolo şi apelul-titlu
Vulcanii aroganţei
Politic vorbind, în România vulcanilor e tare greu să se cultive ceva bun şi sănătos. O mulţime de guri din care ies flăcări şi pulberi în valuri cenuşii ne acoperă orizontul. Vulcani dintr-aceia de neatins, scuipând aroganţe ucigătoare se perindă de ani de zile prin faţa noastră. Ne aruncă şuvoaie de glumiţe acide şi pârjolesc cât vezi cu ochii orice încredere în responsabilitate şi bun simţ. Oricât s-o fi obosit nepoţelul mătuşii tamara, de pildă, să impresioneze prostimea prin alte mijloace, va rămâne în mentalul colectiv doar cu aroganţele lui antologice în contrast cu frica jalnică de lege şi dreptate. Erupţiile micului ponta, de aceeaşi compoziţie, nu fac decât să-i submineze şi bravului învăţăcel, efortul de a trece drept personaj cu greutate deşi acum încearcă să-şi acopere coşurile de puber politic. Mai agresivă, activitatea vulcanică a conului costache şi a gurilor sale cu miros de sulf, mai ales a celui ce vrea să treacă drept crin imaculat pare fi intrat în remisie forţată de oarece alte presiuni. Nici în partea opusă nu se vede o natură mai sănătoasă. Alte guri de vulcan, destul de discrete până mai an, aruncă iresponsabil, vălătuci de fum înecăcios. Societatea civilă nici nu se mai vede de atâta praf. „ANI a devenit o justiţie paralelă care dădea verdicte” declara deunăzi dl. berceanu, acest greuceanu al guvernului. Sună cunoscut: erupţie din seria vulcanilor prăfoşi- noroioşi ai televiziilor, emisii din categoria reacţiilor de personaje care-ncearcă spre paguba lor, până la urmă, să-şi acopere „nedeclaratele” sub nori groşi de pulberi. Funingine, mizerie, nepăsare. Aroganţe. Oricum, naţia rezistă, are „antrenament”, zice cu cinism ministrul berceanu plictisit de atâta muncă în folosul obştii. Declaraţie care trimite fix la bancul în care un cizmăraş arogant era sfătuit să-ncerce să-i vie da hac plebei şi cu cianură. Greu să-şi mai ia zborul ţara asta!… Dar ce vorbesc, măcar pe sol de ar avea drumuri! Cât despre „filozofia” berceanului, acest nelipsit „special guest star” din distribuţia puterii PDL-iste, dacă tăcea, inginer de avioane rămânea. Fie ele şi din hârtie.
Spaime roşii cusute cu aţă albă
De câtva timp, orice proiect de bârlog pus în practică devine proiectil cu efect invers. Fonfleul cu proiectul iohannis a marcat începutul sfârşitului. Devenită moşia unei falange de derbedei care au apucat şobolăneşte la putere şi resurse, România iese treptat, din anestezie. Plebea, în mare parte, s-a săturat de făcături, de încâlciturile „legale” ale fărădelegii, de rolul pe care e silită să-l joace în acest spectacol dezolant. Mai ales de când, oroare, asasinul care defilează, sfidător, cu capul tăiat al dreptăţii pe tavă, se vede a fi chiar Justiţia! Cinismul protectoarei în robă a corupţiei n-are limite. După eşecul prostănakului&crinului chucky&comp, vulnerabilităţile apărute produc îngrijorări tot mai serioase în reţea. Din decembrie anul trecut pocinoagele se ţin lanţ! …Precum vieţuitoarele care presimt cutremurul, încă din întâi februarie a.c. dl.voiculescu, fost şef şi client al avocatei alice cea care a pus cenesasul la podea pentru a-şi salva muşteriul, dăduse alarma! Odată cu apelul la unitatea de acţiune a pesede-penele-pece lansase şi avertismentul: „dacă acest lucru nu se va întâmpla si Opozitia va rămâne ezitantă si relativ divizată, nimic nu va putea opri diviziile ANI, CNSAS si DNA să transforme România într-un viguros si vajnic regim monopartidist. Că prea vorbim multi neîntrebaţi în tara asta…”E adevărat, cenesasul dinescului şi al altora de aceeaşi „probitate politico-morală” de acolo îşi depăşise rolul de deconspirare făcând posibil acest atac şi creind precedentul de care se abuzează acum! Fila de carneţel roşu cusut cu aţă albă al bloggerului felix, însă, părea să anunţe un nou seism generator de spaime. Curată premoniţie motănească, dacă socotim că abia în martie antologicele conversaţii ale „neîntrebaţilor” din stenograme cu don voicu aveau să ajungă la cunoştinţa prostimii („ce necaz”)! După CNSAS, cu acelaşi „brevet” al „genialei alice” această zeiţă a săndeilor oropsiţi, urmează „divizia ANI”; o lovitură, indirectă dată şi temutei divizii DNA. De fapt, o mişcare proastă, forţată de teamă. Sub imperiul fricii, „aliaţii” fac greşeală după greşeală. Cusute cu aţă albă, spaimele din carneţelul roşu nu mai produc „proiecte”, ci, cel mult, proiectile cu efect invers.
Aventuri în grădina de hârtie 
ultimele comentarii