Posts tagged ‘aur’
Incendiatorii
Mișcările extremiste distrug, nu construiesc. Cum în peste trei decenii de la ieșirea din comunism sub lozinca reformării statului s-a construit puțin, scump și prost, buruienișul extremist a sufocat sistematic civismul. Neinteresați de realizarea unui sistem echilibrat dreapta-stânga autentic, diriguitorii politici post 89, secondați de o serie de intelectuali de vârf, profitând de o societate civilă anemică și divizată, au sărit direct la extreme, inducând din capul locului condiții favorabile nu reformării statului, ci declanșării unei corupții fără limite. Slăbiciunea statului, bucuria extremiștilor! Am fost martori la destule episoade explozive ca să știm că focul ăsta atinge un maxim după care se stinge relativ repede, lăsând însă distrugeri în urmă. PRM, UNPR au ars cu vâlvătăi câteva sezoane și s-au stins. Cât pe ce s-ajungă președinte al statului postcomunist fondat de Iliescu, Vadim a ieșit din istorie fără să lase nimic în urmă, în afara unor ieșiri zgomotos-caricaturale. Băncile vopsite de Funar s-au scorojit. Prelungirile extremiste de dreapta de la Budapesta, ale Jobbik și „Magyar Hajnal”, încă performează în secuime, pe la jumătatea lui Martie, în spectacole cu înghițitori de flăcări spre plăcerea unor tulburați. Și atât. Totuși, pericolul generat de alienații politici e de luat în seamă, mai ales când, sponsorizați de forțe ostile țării, reușesc să-și sporească semnificativ numărul adepților. Se întâmplă acum în România unde statul recent militarizat e atât de slab și de corupt încât pare întreținut din solda lui George Simion, a Șoșoacăi, a sateliților moscoviți ai lui Putin, cu ”binecuvântarea” unor prelați ortodocși, a potentaților din media, a interlopilor, infractorilor și mafioților politici autohtoni sub privirea părintească a serviciilor de forță. Un stat eșuat înseamnă chiar „aur” pentru piromanii din televiziuni și piețe! „Aurul” de care are nevoie AUR! Arafat a pierdut șirul morților de Covid. Puterea n-are timp să ia în serios pandemia. De jalnică notorietate, crizele Dianei Șoșoacă și vandalismele războiului cu „Certificatul verde”, acoperă valul de mânării ale coaliției. Derapajele extremiste din UE și SUA le dau curaj, autohtonilor. Pompierii par arși. Sau neputincioși. Uneori, se aude, chiar ei dau foc.
DRUM DEVIAT
Motto „Creștinismul este o afacere în mâinile acestor creștini profesioniști”
(umorist american)
Joi, 6 septembrie 2018, Sibiu. Din centrul urbei răzbat voci amestecate la megafoane. Nu știu despre ce e vorba, sunt curioasă. Ajung pe Bălcescu în plină paradă a grupurilor de tineri ortodocși în cămăși albe însoțiți de preoți, în sutane negre, cu pancarte numerotate, și date de identificare. Senzație de teatru popular. Mii de tineri entuziaști din toată țara și din lume cu steaguri. Chișinău, Europa de Nord, de Sud, Bulgaria, Africa, Cipru, SUA. Mărșăluind pe ritmul melodiei „Treceți batalioane române Carpații”, delegația ortodocșilor din Africa aduce o notă de exotism.
Plăcut! Ceva între defilările de1 Mai muncitoresc dinainte de 89 și spectacolele stradale colorate ale Festivalului Internațional de Teatru. Îmi trec prin cap vagi frânturi din istorisiri auzite și citite despre marșurile exaltate ale cămășilor verzi prin târgurile patriei acum o sută de ani, care au atras mii de tineri cu flamuri și cruci.
Organizare impecabilă. În Piața Mare își face apariția patriarhul Daniel în persoană. Urcă pe scenă împreună cu notabilități religioase și politice din capitală și din Sibiu. IPS Streza, primar Astrid Fodor, ambasador Emil Hurezeanu, reprezentanți ai armatei,Trinitas TV șa. Finanțare generoasă din bugetul local (aflu ceva mai târziu).
IPS Streza e și cel care a inițiat campania de susținere a referendumului pentru familie. Preoții plasați de el în structurile politice locale au pus în practică propaganda, conform indicațiilor, în toate bisericile. Mantra cu „homosexualii care ne vor fura copiii”, adaptată după cea dinainte de 89, cu „pocăiții care fură copii” fiind, pe perioada campaniei, inclusă în predici. Din grijă pentru familie, Înalt PreaSfinția Sa și-a plantat și copiii în funcții la Facultatea teologică.
Cuvântări gonflate, discursuri caragialești. Nu lipsește nimic. Întrunire pioasă la Sala Transilvania. Conferințe, Laudatio în cerc, recitări din poeți legionari. Plus corolarul, spectacolul magnet pentru tineret (Dan Negru, Andra, Junii Sibiului). Câteva sutane se furișează la păcănele. Presa e la datorie. Prin ganguri, se fumează și se bea.
Mai mult despre Întâlnirea Tinerilor Ortodocși la Sibiu, în 2018, aici:
Te pui cu popii? | Să Fie Lumină (safielumina.ro)
UNDE DAI ȘI UNDE CRAPĂ
IESE AUR.
Sub impresia festivalului ortodox, recitesc articolul „ Cum au ajuns prietenii lui Putin și fondatorul Noua Dreaptă să formeze Coaliția pentru Familie (vice.com), publicat în noiembrie 2016, despre convergența acțiunilor bisericii ortodoxe ruse încurajate de Putin, și a celor evanghelice americane din sfera lui Trump, pentru (re)încreștinarea politică a planetei sub pretextul salvării familiei. Inclusiv în România.
„Kremlinul luptă să își recupereze zonele de influență și chiar teritorii asupra cărora emit pretenții pseudo-istorice. Unele fronturi sunt reale, cum a fost Crimeea sau cum sunt cele din Ucraina, Transnistria, Georgia, iar mai nou Siria. Altele sunt mai degrabă abstracte, iar atacurile nu sunt armate, ci de natură cvasi-spirituală și pretins-culturală. Paleo-conservatorii din SUA vor reinstaurarea unei ordini vechi, fără un stat angajat social și fără emigranți. Un model pe care vor să-l exporte în lume, nu prin război, ci sub pretextul tradiției și al religiei creștine”.
„Congresul Mondial al Familiilor (WCF) este o organizație care a preluat rolul de punte între propaganda rusească și cea fundamentalist-religioasă din SUA. Organizația asta strânge sub egida sa cam tot ce reprezintă forțele antiliberale din lume, de la pastori, preoți, avocați și activiști anti-LGBT până la politicieni ai extremei drepte. Aici se întâlnesc fundamentaliști religioși și politici din SUA și din Rusia, din Europa de Est și Europa de Vest, din Africa, America Latină sau Asia.
Peter Costea, român american, omul de legătură cu Noua Dreaptă, promotor al valorilor creștine filtrate de fundamentalismul evanghelic din SUA, este cel care a realizat încrucișarea între fundamentalismul religios de sorginte americană și extremismul politic românesc cu binecuvântarea Rusiei. „Costea este apropiat de ultra-conservatorii americani, de congresmanul republican Steve Stockman, unul dintre cei mai aprigi susținători ai dreptului de port-armă din SUA și unul dintre parlamentarii care s-au opus legii care încriminează violența împotriva femeii. Stockman, susținător al Brexit-ului și al lui Donald Trump, face parte și din grupul de congresmani republicani ultra-conservatori apărători ai lui Putin în SUA. Două asociații sunt vârful de lance al Coaliției în România: Pro-VITA, condusă de Bogdan Stanciu, din sfera de influență rusească și Alianța Familiilor din România (AFR), condusă de Peter Costea, din sfera care gravitează în jurul lui Trump. Ambele militează împotriva Europei Unite, liberale și progresiste. Ambele servesc lipsei de scrupule și oportunismului politrucilor post comuniști în lupta pentru putere.
Propaganda urii prinde la românii conservatori de bună credință, afectați de lipsa de solidaritate socială, de lipsa cronică de încredere în clasa politică, complexați adesea și de problemele existențiale personale.
În perioada campaniei pentru referendumul CPF, câțiva intelectuali de dreapta, Mihai Neamțu, Adrian Papahagi, cu concursul preotului sibian Constantin Necula, susținuți de Prodocens media, au lansat ideea necesității unui partid politico-religios, pe modelul celor din Vechiul Testament. (Numai asta mai lipsea!)
N-au reușit, cum n-a reușit nici referendumul învins de bunul simț al majorității concetățenilor. Susținut de PSD și PNL, de prelații BOR și ai celorlalte culte, de asociațiile CPF, atât a celor legate de Kremlin cât și a celor din sfera evanghelică americană, sprijinit și de unii intelectuali de dreapta, referendumul a fost un eșec răsunător.
Dar ideile au rămas! Pe platforma Facebook colcăie paginile de propagandă ale acestor curente, fie că vin din est, fie de peste ocean. Și pe pe platforma WordPress își fac veacul atât bloguri ultra-naționalist ortodoxe, cât și religios-evanghelice dedicate „domnului” Trump. Nici unele nu-s departe spiritul celor islamist radicale. Din urâciunile astea își iau ideile propagandiștii formațiunii AUR.
(Re)încreștinarea ca ideologie globală prin asocierea cultelor creștine din sfera de influență a Kremlinului (Putin) și a SUA (Trump) este drumul deviat și deviant al bisericilor actuale de toate soiurile care slujesc Cezarilor, nu lui Dumnezeu.
Toate aceste observații, culese în diferite situații și momente, pot da o imagine a drumului religios/politic deturnat chiar de către cei care se pretind călăuze. Creștinii adevărați, atât din biserici cât și dinafara zidurilor ei (mai numeroși și mai deschiși realității decât primii) cei care și-au dat seama că referendumul e o capcană nu se vor lăsa păcăliți nici de alte forme deviante politic- religioase. Ca de pildă, AUR.
Proces în curs
Garnizoana cu supuși fideli, cuvântători prin procură ai noilor stăpâni post’ 89, a mers șnur până acum. cum? Prin tehnica clasică de ținut lucrurile sub control. Au poftit șefii să facă averi din aur și păduri? Niciun secret: i-au lăsat pe localnici la mila lor, fără alte mijloace de subzistență decât mineritul. Au poftit să aibă electorat ascultător în lesă? Au greblat tot ce le-a ieșit în cale din proprietatea publică într-a lor, au adus regiuni întregi sub pragul de sărăcie, făcându-i pe oameni dependenți de ei ca să supraviețuiască. A început să-i adune DNA-ul? bucată cu bucată și rețea cu rețea? Se declară victime ale justiției uitând de închisorile lăsate în condiții mizere, ca pretexte utile pentru salvarea fârtaților.
Din păcate, oricât de bine ar ști unii lideri de opinie CE ar trebui făcut pentru a stopa raptul necurmat asupra statului, în absența lui CUM, e greu de crezut că un popor prizonier al unor găști politice siameze care-și spun partide își poate depăși handicapul istoric. Partea din creier dedicată lui CUM fiind mai modestă decât cea aplatizată a lui CE, din cauze istorice, singura punte pe care circulă de trei decenii e confuzia. Orice evaluare a CE-e-de-făcut pare c-ascunde în sine şi pe CUM. Iluzie! Oricât de corectă ar fi gândirea blocată în CE, nu poate opera în lipsa lui CUM-se-face. Iar fără CUM, dialogul se sparge, cioburile se învârt în același cerc al dezamăgirilor și răfuielilor, în timp ce confuzatorii de servici ai caracatiței politice sunt pregătiți să-și marcheze victoria. Ei ştiu exact CE vor. şi, cu certitudine, CUM să obțină.
Și totuși, masa amorfă se trezește. Nu mai suportă impostura. Anonimii sunt deciși să rămână în scenă până decidenții schimbă termenii piesei. Scârbiți de jocurile politice, spectatorii captivi în țarcul lui „CE-ar-fi-de făcut” par să fi înțeles și „CUM-trebuie-făcut”. Asta se întâmplă acum.
Cui i-e frică de solidaritatea civică?
Rezistența civică din această lună februarie 2017 la malversațiunile guvernului („eveniment pus la cale de o mașinărie a unor forțe străine” care-l scoate din sărite pe șeful PSD) nu e un fenomen întâmplător, nici indus din afară, nici trecător. Nu e trecător pentru că s-a copt în timp, maturizându-se treptat cu fiecare eveniment reprobabil declanșat de politic sau legat de interese de grup contrare celor sociale. Poziționarea multor lideri de opinie din media și a comentatorilor din zona lor de influență însă, mai curând de partea intereselor politice, a dat de înțeles din capul locului că din partea lor nu e de așteptat un sprijin pentru solidarizarea civică. Primul test, revolta împotriva proiectului RMGC de devalizare a aurului de la Roșia Montana, și prima reușită. După o ofensivă de ani de zile, RMGC a fost nevoit să dea înapoi. O fază timpurie a procesului de solidarizare civică intens boicotată pusă, cum altfel, pe seama „agenturilor”, luată în râs de vânătorii de resurse strategice, de politruci cu interese în afacere și de ideologii de dreapta pentru care acapararea resurselor strategice prin politici de spoliere tipice țărilor africane înseamnă politică economică capitalistă. Fără rezistența tenace a tinerilor din stradă, probabil acum am fi asistat neputincioși la demolarea a patru munți, apariția unui sumbru lac de cianură în locul lor, încărcarea aurului în conturi grase din cele patru vânturi, plus bacșișurile cuvenite unor profitori autohtoni.
Din nefericire, ca și în cazul asaltului necontenit la justiție, pofta de resurse a rămas aceeași. Ajuns la butoane, PSD revine la legile de exploatare sălbatică a fondului forestier și, nerăbdător s-ajungă și la aur, își dă dă acordul pentru folosirea cianurilor.
Al doilea episod-reper al procesului de solidarizare&maturizare socială a fost, fără îndoială, reacția de revoltă în urma tragediei de la „Colectiv”. Stârnit de nesimțirea cruntă și corupția politică, evenimentul, fără conotații ideologice de data asta, a dus la căderea guvernului Ponta, a marcat puternic emoțional, societatea, unind categorii disparate, a responsabilizat-o, eliberând-o, în bună parte, de dependența de politic.
Manifestările anti-guvernamentale de acum pot fi socotite momentul definitoriu al solidarizării sociale. În ciuda unor bariere ideologice, a dezagreabilelor frecușuri inter-instituționale, a dependenței unora de lideri politici cu probleme (vizibil în scădere de influență) și a mediei servile față de patronatul obedient politic eșuate în misiuni penibile de propagandă, societatea, mai independentă și mai sigură pe ea pe zi ce trece, a trecut examenul de maturitate civică. Pe cei indignați de unele exprimări mai colorate, uneori dure, din stradă, îi asigur că spiritul acestor manifestări n-are nimic cu violența și ura. Cei care au făcut sport, obișnuiți cu modul de manifestare al tribunelor în timpul unor întreceri sportive, știu că astea țin de firescul exprimării nemulțumirii în stradă.
În fine, este uimitor că acest proces responsabil de agregare socială are loc rapid, într-o atmosferă deloc încurajatoare, într-un spațiu geografic neprielnic, bântuit de trolii de la est ca și de cei autohtoni, de anti-rezistența marii părți din media, de segmentele captive ideologic, cu precădere prizonierii din zona roșie, de neliniștile în creștere de la vest.
Aventuri în grădina de hârtie 
ultimele comentarii