Posts tagged ‘avertisment’
Vanități titanice
Ce ar fi răspuns magnații (și lumea bună din preajma lor) ajunși stăpânii primei nave nescufundabile din lume, dacă un expert le-ar fi atras atenția pe la începutul lui aprilie 1912, să zicem, că Titanicul nu e întrutotul invincibil, că are vulnerabilități serioase? Că luxosul transatlantic are în structura sa și materiale inadecvate și că, mai grav, compartimentele nu sunt perfect etanșate între ele? În fine, că e imprudent să fie condus cu o viteză extremă într-o zonă cu aisberguri?
10 aprilie 1912. Dana portului britanic Southampton, clocotește de lume. Un urias si luxuriant vapor va pleca intr-o calatorie pe ocean, intr-un voiaj pana in Lumea Noua. Cel mai mare pachebot din lume, RMS Titanic, avand la bord peste 2200 de pasageri, pleca cu destinatia New York. La trei zile dupa desprinderea de tarm, in largul oceanului Atlantic, invincibilul pachebot, triumf al ingineriei navale, cum era prezentat în presa vremii, se izbeste de-un aisberg si se scufunda in adancuri.
…Avertismentul, de altfel, apăruse cu 14 ani în urmă în romanul „Futility” (inutilitate, trufie, vanitate) publicat în 1898 în care scriitorul american Morgan Robertson descrie in detaliu un vas de croaziera care loveste un aisberg in mijlocul Atlanticului de Nord, chiar in calatoria inaugurala spre New York si se scufunda. Iar numele vasului era… Titan! Dar coincidentele nu se opresc aici: Titan avea 800 de picioare lungime, Titanic 882; Titan era considerat „indestructibil”, la fel si Titanic; Titan avea o viteza maxima de 25 de noduri, Titanic, 24; impactul cu aisbergul a avut loc la tribord in ambele cazuri; ciocnirea a avut loc, in ambele cazuri, aproximativ la miezul noptii; luna ambelor dezastre, aprilie; Titan avea 2.000 de pasageri, Titanicul, 2200; ambele vase aveau un numar insuficient de barci de salvare.(coincidență stranie speculată după scufundarea Titanicului într-un scenariu conspiraționist)
Probabil că alta ar fi fost soarta lui dacă analizele de risc s-ar fi făcut la timp pentru a preveni dezastrul de către tehnicienii responsabili cu construirea navei și de cei cu atribuții de control și evaluare din companiile respective. Pachebotul se bucura însă de o apreciere enormă și de o publicitate pe măsură. Nimeni n-ar fi îndrăznit să pună la îndoială invincibilitatea sa. Nici măcar în orele dinaintea ciocnirii fatale.
Testul trandafirului
Văzută ca o dovadă de superficialitate şi imaturitate partinică, de stratagemă ieftină, vânarea de vedete din showbizz n-a prea adus succese niciunui partid. Şi n-a priit nici celor racolaţi politic de către partide pentru notorietatea lor artistică, sportivă etc. Ba dimpotrivă, dacă ne amintim fie şi numai de refrenele pop „of,of şi măi măi” şi de zăvoranismele pe care spuma într-o vreme vadim; sau de jalnica prestaţie a lui brânzovenescu-diaconu, devenit actor penelist. Dând arta (mai multă sau mai puţină) de pe scenă, pe politica de pe gardul parlamentului, aceşti liber-schimbişti nu şi-au convertit nici „iubirea publicului”, nici notorietatea, în popularitatea partidului. În schimb, şi-au terminat-o pe a lor. Mai mult, percepţia negativă a unor astfel de figuri (devenită aproape o regulă) se repercutează asupra partidului respectiv, uneori foarte neplăcut; şi, nu mai puţin, asupra celor care au găsit de bune astfel de personaje şi le-au susţinut. Acum se-nţelege mai bine poziţia precaută a d-lui Lăzăroiu faţă de victoria lui Teo. Văzută, atunci, mai mult ca o atenţionare pentru PDL a cărui popularitate era în scădere vizibilă, controversata declaraţie a consilierului avea şi alt scop. Domnul Lăzăroiu încerca nu numai să domolească bucuria produsă multora de succesul lui Teo, dar şi să se delimiteze de afinităţile, încă nedefinite, ale proaspetei deputate. Chestiune de diplomaţie; şi de onestitate, aş zice. Într-o situaţie comparabilă, în cazul junelui Prigoană („artist” al volanului şi săriturilor peste obstacole şcolare şi, în general, ocolitor al unei cariere serioase, bazate pe valoare umană şi profesională) dl Sever Voinescu a demonstrat mult mai puţină prudenţă. Prin urmare, ar fi normal ca eşecurile „artistice” ale PDL, partid încă purtător de speranţele redresării statale, să fie privite ca un semnal; ca un dublu avertisment necesar pentru a ieşi din inacceptabila frivolitate şi obtuzitate a nucleului său decizional în politica de resurse umane.
Aventuri în grădina de hârtie 
ultimele comentarii