Aventuri în grădina de hârtie

Proces în curs

Garnizoana cu supuși fideli, cuvântători prin procură ai noilor stăpâni post’ 89, a mers șnur până acum. cum? Prin tehnica clasică de ținut lucrurile sub control. Au poftit șefii să facă averi din aur și păduri? Niciun secret: i-au lăsat pe localnici la mila lor, fără alte mijloace de subzistență decât mineritul. Au poftit să aibă electorat ascultător în lesă? Au greblat tot ce le-a ieșit în cale din proprietatea publică într-a lor, au adus regiuni întregi sub pragul de sărăcie, făcându-i pe oameni dependenți de ei ca să supraviețuiască. A început să-i adune DNA-ul? bucată cu bucată și rețea cu rețea? Se declară victime ale justiției uitând de închisorile lăsate în condiții mizere, ca pretexte utile pentru salvarea fârtaților.

Din păcate, oricât de bine ar ști unii lideri de opinie CE ar trebui făcut pentru a stopa raptul necurmat asupra statului, în absența lui CUM, e greu de crezut că un popor prizonier al unor găști politice siameze care-și spun partide își poate depăși handicapul istoric. Partea din creier dedicată lui CUM fiind mai modestă decât cea aplatizată a lui CE, din cauze istorice, singura punte pe care circulă de trei decenii e confuzia. Orice evaluare a CE-e-de-făcut pare c-ascunde în sine şi pe CUM. Iluzie! Oricât de corectă ar fi gândirea blocată în CE, nu poate opera în lipsa lui CUM-se-face. Iar fără CUM, dialogul se sparge, cioburile se învârt în același cerc al dezamăgirilor și răfuielilor, în timp ce confuzatorii de servici ai caracatiței politice sunt pregătiți să-și marcheze victoria. Ei ştiu exact CE vor. şi, cu certitudine, CUM să obțină.

Și totuși, masa amorfă se trezește. Nu mai suportă impostura. Anonimii sunt deciși să rămână în scenă până decidenții schimbă termenii piesei. Scârbiți de jocurile politice, spectatorii captivi în țarcul lui „CE-ar-fi-de făcut” par să fi înțeles și „CUM-trebuie-făcut”. Asta se întâmplă acum.

16 martie 2017 at 20:32 noradamian 6 comentarii