Posts tagged ‘Bodnariu’
Despre compasiune, empatie și alte nimicuri
O persoană care a suferit din cauza bătăilor încasate în familie mărturisește că aceeași educație a aplicat-o și copiilor ei; o anomalie care se transmite genetic sau ereditar, idee aprobată de likerii dumneaei. Aici e buba: probabil și copiii la rândul lor fac același lucru cu copiii lor. Convenabilă teorie: dintr-o familie de bețivi se nasc generații de bețivi, una de perverși devine fabrică de perverși, altele, de hoți, produc hoți (sau politicieni, cum vreți să le spuneți) Mai rămân destule categorii de tarați care combinându-se între ele dau noi hibrizi productivi și rezistenți. E și un dram de adevăr aici, nu putem nega. Ca un corolar, populațiile care au suferit din pricina nazismului, comunismului, islamului, războaielor, lagărelor de orice fel sunt conserve de bestialități prin care se perpetuează apucăturile samavolnice, dictatorial-totalitare. Asta dacă nu intervine statul să le refolosească. pozitiv! Studiu de caz, pe proiectul pilot Barnevern.
O căutare pe Google cu 2 sau 3 termeni („Barnevernet, Thiemann, Lebensborn, the child abuse and family destruction industry”) oferă suficiente informații despre un mecanism monstruos specializat în acțiuni samavolnice legale care practică un terorism legal într-o țară europeană. Orice subiect însă, în buna tradiție românească, e înșfăcat ca pretext pentru reproșuri și răfuieli intergrupuri. Chiar și o tragedie.
Unei familii mixte româno-norvegiene i se confiscă toți cei cinci copii. I se iau pur și simplu de la școală, de-acasă, ca mărfurile de pe o tarabă necorespunzătoare. fără proces verbal, fără explicații, fără judecată. O samavolnicie care nu pare posibilă decât în întunecatele regimuri totalitare. Reacțiile internaționale întrec previziunile, mai ales că multe familii de diverse naționalități au avut parte de experiențe similare.
Nu toată lumea are însă dreptul la revoltă și compasiune. Revolta instantanee legată de caz i-a scos din sărite pe mulți români a căror empatie nu trece de granițe, nu funcționează, s-ar zice, decât în cadru național, cu restricții sănătoase legate de apartenența religioasă a victimelor. Solidarizarea cu victimele i-a enervat în așa hal, încât au catalogat-o, instantaneu, ca pledoarie pentru bătaie și abuzuri. iar pe cei solidari cu familia, ipocriți și lipsiți de respect pentru legile unei țări civilizate.
Păi cum să pretindă returnarea copiilor răpiți, oameni din Cehia, Slovacia, India, Turcia? și mai ales, din România? Au comparat ei situația copiilor din țările lor cu cele din Norvegia? pe cifre? Au făcut ei ceva pentru copiii abuzați din țară? pentru cei sfâșiați de câini? pentru cei flămânzi? pentru cei care se sinucid? Familia aia și-o merită! Numai niște brute care-și terorizează copiii se pot solidariza cu ei.
„De ce n-au stat acasă”? Dovedită de cifre, de indicatori și statistici, calitatea superioară a vieții în Norvegia a atras multe familii acolo, cu gândul că le oferă un viitor fericit copiilor. Cu tot PIB-ul magnetic din țara nordică, din nefericire, Big Brother fiind acolo și arbitru și executor, cifrele fericirii sunt standardizate, planificate și depășite ca-n documentele PCR. Punea cineva cifrele fericirii naționale la-ndoială, înainte de 89? Păi nu se dădeau examene la fericire? Copiii erau ai statului încă din burta mamei. Cu arbitrariul legalizat, orice bestialitate s-ar petrece într-un stat e binefăcătoare.
Ps. Încă ceva care, poate, o să-i facă mai proactivi pe apărătorii ocazionali ai drepturilor copiilor români: Ruth și Marius Bodnariu s-au cunoscut în România, cu vreo zece ani în urmă, cu ocazia unei acțiuni umanitare de ajutorare a copiilor străzii.
Aventuri în grădina de hârtie 
ultimele comentarii