Aventuri în grădina de hârtie

Miracole accesibile

„O oportunitate de a descoperi lumea şi, într-un fel, chiar pe noi înşine”, am răspuns  (cam „standard”,  mi se păruse) unei reporteriţe de la radio care ne chestiona ce anume ne atrage la AFF  (Asta se-ntâmpla miercuri, în pauza dintre două documentare – „Un film fain” şi „Nebunia Facebook”.) Ajuns la a douăzecea ediţie, AstraFilmFest cu cele 150 de pelicule selecţionate din 70 de ţări, pune „sub lupă” nu numai România ci aspecte din cele mai semnificative ale lumii în care trăim. Structurat pe secţiuni, festivalul cuprinde filme realizate „pe viu”, cu tematică extrem de diversă. E aproape o regulă,  mai cu seamă la filmele de succes, ca autorii să transpună pe peliculă experienţe de viaţă urmărite pe parcursul a ani de zile din care, nu odată, fac parte şi ei înşişi. La actuala ediţie, de un interes uriaş, văd, se bucură segmentul filmelor „eco”. Pe fondul asaltului pentru resurse al giganţilor economici ai planetei, discuţiile spectatorilor cu autorii producţiilor „eco” stârnesc discuţii adesea mai lungi decât filmele! Admirând profesionismul dublat de pasiune, viziunea formativ-culturală a film-makerilor prezenţi la discuţii nu poţi, ca spectator român, să n-ai o strângere de inimă comparând atitudinea spectatorilor din sală cu îndoctrinarea politizată, cu „bigotismul” subcultural contaminat cu ură al unor beligeranţi „eco” şi „„anti-eco”.

Reușesc să văd şi câteva filme de răsunet care mi-au scăpat la ediţiile trecute, prezente-n festival la categoria retro. Documentarul „Bogota Change,  Astra Film Festival 2011”) povesteşte, în 53 de minute, istoria unui miracol: renaşterea capitalei Columbiei, un oraş cu 4 milioane de locuitori ajuns pe ultima treaptă de degradare, o capitală care figura pe primele locuri în toate topurile la criminalitate, trafic de droguri, corupţie generalizată. Asumându-şi misiunea de a transforma oraşul în momentul cel mai critic al existenţei lui, doi oameni, Antanas Mockus şi Enrique Penalosa, doi candidaţi independenţi ajunşi primari prin campanii nefinanţate, unul după celălalt, reuşesc în câţiva ani, începând din 1994, acest lucru (deja pare un miracol, nu-i aşa?) „Este povestea  a doua personaje, a doua viziuni si a unei spectaculoase renasteri urbane. Niciuna din parti nu ar fi putut exista fara cealalta. Este si povestea unei Cenusarese a capitalelor sudamericane, mutilata de violenta, saracie, trafic infernal si haos urbanistic, transformata, aproape peste noapte, intr-o Printesa, inca modesta, ce-i drept, a bicicletelor, a parcurilor, a bibliotecilor si, mai ales, a sperantei„.

Renaşterea unui oraş poluat moral şi fizic peste orice limite are farmecul neasemuit al unei poveşti reale. (chiar se poate aşa ceva?) Starea oraşului Bogota din 1993 te duce cu gândul la  Bucureşti, deşi lucrurile în capitala sud-americană stăteau mult mai rău. Despre cum au schimbat locul cei doi primari o idee vă puteți face și de aici:

19 octombrie 2013 at 17:40 noradamian 33 comentarii