Posts tagged ‘Cântarea României’
Populism ortodox
Cu toate că BOR s-a delimitat public formal, de asemenea devieri (după invazia Ucrainei cu binecuvântarea bisericii ortodoxe ruse a lui Kirill), slujbașii ei, cu unele excepții, continuă să propage, în biserici și în dezbateri televizate, etno/filetismul. Naționalist specific și altor biserici ortodoxe, cum e cea sârbă. Și nu doar detestabilul Teodosie Spagoveanu, cel prea îngăduit de Patriarhie, ci și apreciatul părinte Constantin Necula spunea recent la radio Trinitas: „Biserica ortodoxă a fost mare susținătoare a limbii române. Este limba în care Hristos a vorbit pentru sute de generații de români”. Afirmație cu priză populistă contrazisă de faptele reale consemnate în documente istorice.
Când o biserică autocefală locală își construiește religiozitatea pe fundamentul criteriului etno/filetist, național sau lingvistic, se îndepărtează de creștinism.
Ordinul caloriferului în republica lui mazăre
Fiecare sondaj de opinie mă duce cu gândul la cetele de nebuni şi de mişei– vorba Poetului- la întrebarea dacă au ajuns suficient de cuprinzătoare pentru ca, trecând de cei care încearcă să le ţină stavilă, vor reuşi să-mpingă ţara în mizerie şi haos. Cum numărul sifonatorilor de bani publici, al privilegiaţilor, al ţepuitorilor din aceeaşi zonă veşnic primăvăratecă, plus al asistaţilor s-a pornit a creşte năvalnic sub actuala putere, în timp ce al celor care care ţin statul scade, scadenţa nu e departe.
Îl văd într-una din serile trecute, tocşăind la Tv, pe Mădălin Voicu. Că fostul prieten de petreceri din curtea lui Ceauşescu ajuns parlamentar pe viaţă sub Iliescu – îşi ia în zeflemea interlocutorii nu mai e ceva care să mire pe nimeni. Dar să-i scuipe pe români, ca naţie- în direct, asta n-a mai făcut-o decât, înainte de Târgovişte, academiciana de renume mondial. Dar şi atunci, când aprecierile dumneaei (private, însă!) la adresa „viermilor” de la cozile de alimente, au răsuflat, indignarea a fost pe măsură. Revenind la tocşoul cu pricina, dacă o ispravă de asta s-ar fi produs pe un canal tv francez, de pildă, nu mă-ndoiesc că reacţiile, inclusiv cele oficiale, ar fi fost prompte şi supărate. Din partea oficialilor autohtoni şi a celor care-i susţin d-lui Mădălin huzurul odată cu obrăzniciile, nimic. Poate cine ştie, acest frate partinic al lui Cătălin Voicu câştigă astfel voturi. Şi-atunci trebuie susţinut. În spatele lui, spune, mărşăluieşte mulţime de bobor entuziast! Atât din naţia „trădătorilor şi a laşilor” cât şi a etniei sale de suflet, cea care se joacă de-a hoţii şi jandarmii prin toată Europa. Plus manechinele lui Mazăre. E normal deci ca partidul să-l vrea candidat. Peren. Şi la parlamentare şi la prezidenţiale.
E normal, zicem şi noi, ca în atmosfera tolerantă a unei asemenea frăţietăţi să reintre -pe rol şi pe roluri- „Cântarea României”. Premiile, în viziunea noului ICR, se vor duce la cei merituoşi care vor reinventa epoca de aur în varianta tinighericească a bacului Abramburicăi. Iar domnului Mădălin i s-ar cuveni, în lipsa medaliei „Capacul de canal” (şmanglit fiind, de cine şi cum, se ştie) Ordinul Cultural al Caloriferului. În iernile care vor veni le va ţine de cald celor laşi şi trădători.
Aventuri în grădina de hârtie 
ultimele comentarii