Posts tagged ‘capcana’
Apogeul
Revedeți parcursul politic, ca trasat, al celor 27 de ani. La suprafață, echipe partinice cu etichete, doar etichete, dreapta’ stânga, jucând non-stop în tot felul de variante, alba neagra. La fund, rădăcini adânci îmbârligate indestructibil de mangrove politico-mediatice pe cale de a înghiți orice fir de opoziție democrată, de civism, de rezistență.
Neîndoielnic că țara avea nevoie de politici alternative de dreapta și de stânga, cu accent pe cele inovatoare de dreapta, reparatoare de comunism. Dar de ce-am mai acoperi acum un artificiu politic programat? De ce să le validăm jocul? De ce mulți încă nu văd că, umplut cu minele prostiei&dezbinării de tehnicienii minciunii&corupției, recipientul ideologic s-a dovedit un izvor nesecat de „învrăjbește și stăpânește”?
Implementată în anii ’90 de nomenclaturiștii&serviciile defunctului dictator pentru a-și perpetua „victoria revoluționară”, polarizarea politică a funcționat, în fapt, ca anihilator al democrației reale și al pluripartitismului autentic; o farsă de care aveau nevoie cotropitorii statului, în noile condiții, ca să corupă, să stăpânească și să dicteze. A mai susține însă, o farsă cu farsorii activi la vedere, nici conformism nu se poate numi.
Departe de a dovedi viclenia perfecționată a stângii, strigătele elitist războinice ale dreptei, dornică de a-și clama supremația, n-au sensibilizat boborul. În schimb, n-a trecut mult timp și toată lumea a ajuns să dușmănească pe toată lumea. O lume războinică, bășcălioasă, sedusă de idoli de mucava, dependentă de justițiarisme extrase din teorii aeriene și-a găsit locul potrivit într-o capcană în care propagandiști de laborator extraterestru, din afara realității concrete, alimentează învrăjbirea pârjolind sistematic terenul politic de centru. inclusiv societatea civilă. Propagatorii urii&alienării par un fel de entități ectoplasmatice de judecată universală, veniți de niciunde să betoneze capcana fără a aduce câtuși de puțin ceva de Doamne Ajută…
Revedeți traseul presărat cu învrăjbiri nevindecabile, cu steagul aleșilor înfipt în cel mai înalt vârf al corupției, cu răul ajuns la apogeu și o să vă dați seama că am fost toți parte din spectacol. Mulți, doar ca figuranți. Deși târzie, trezirea uriașului adormit, solidarizarea de neoprit a străzii, ar putea fi unica șansă de intrare în normalitate…
Adunături cu ţipurituri.
De aşteptat ca anotimpul alegerilor să aducă viforniţă, polei, caniculă şi noroaie! Toate odată! Cum elementul răsculativ care a aruncat în aer tihna lipitorilor politichiei postdecembriste nu dă semne că s-ar fi plictisit, săgeţile fulgerelor au prins a ţâşni prin târguri, săli de conferinţe, sticla televiziilor. Sub comanda la unison a experţilor în acţiuni de suspendare a gânditului, canonada continuă! Cu aceeaşi obsedantă, singură ţintă, la unison, clamată acustic pe tonuri răguşite, tot mai stridente pe măsură ce se goleşte de substanţă, nici nu poate fi numită campanie! De fapt nici nu e! Nici nu e de aşteptat, în sensul electoral al termenului!… Un bâlci belicos şi monoton în care doar masca triumfalistă pare a fi soluţia! Soluţie? Mai bine zis capcană pentru strategii huiduielilor monobloc. O capcană să-şi prindă-n ea norocul, la care trudesc, bieţii, de ani de zile! Un soi de mecanici-torţionari, respectabili, apăsaţi de griji. Politice. Şi altele mai neliniştitoare. Dar de ce se agită, totuşi, dumnealor în halul ăsta? O fi surd electoratul care este? Scenele par luate din visele urâte ale abramburicii cu dascăli neputincioşi repetând exasperaţi la nesfîrşit aceleaşi ameninţări neluate-n seamă de derbedei. Din spaimele multor şefi cu secretară care se ambalează tot mai tare pe măsură ce simt că pierd controlul asupra subalternilor! Din amneziile unor directori de „concentrate”, foşti sergenţi în tinereţe, care logoreau atât de superior-inteligent încât generaţii de soldaţi aveau cu ce să-şi înveselească amicii la chefuri. Cel mai mare neajuns e de departe, însă, monotonia. Odată cu îmbăţoşarea stupidă, cu zloata verbală întinsă cât ţara, plictiseala va lua locul gripei! Asta dacă nu se vor delimita lucrurile cât de cât: deoparte campanie, cine mai poate s-o facă, de cealaltă ţipuriturile! Cu variaţiuni, cu figuri, cu fente şi fiţe!… Cu slogane scoase din arhivă şi clovnării anacronice.
„Dom’ vanghelie, acu c-ai furat şi startul la lansare(care avem tot respectul pentru asta) ai pe mână şi sabia şi pe geoană, taiaţi-l, domne, odată, pe Băsescu. Jos canceru de la cotroceni! Azi in Ferentar mîine-n Kolosvar! Nu vă fie fri-că!… Da’ de cine? Cine să ne stea în drum? Ăia care i-am ţinut cu umbrela lor albastră cu tot, sub steagul nostru parpaliu? Dreapta care am dat cu stânga?…Că din cauza lor ne-a scăpat dictatoru’ atunci!”
„Antonescu! Unde umbli, băieţică? Lasă figurile de salon şi treci la acţiune! Uiuiuiuiu, ai hai, cu Norica n-ai… N-ai imaginaţie crinule, ne-am aşteptat la mai mult! Noroc cu adina-motorina! Energie! Marfă pentru bruxeles! ! Chiulangiule, fustangiule! Mai bagă de-alea cu naţia! Cu grija pentru amărâţi, că odată te trezeşti dat jos din copac de vanghelie, filfizonule. Poate te bărbiereşte şi frizerul duda! Şi nu-ţi mai flendura aroganţele prin partid, vai de capul tău cu vorbitor cu tot, că alta le era destinaţia! Megafon cu breton! Treci la muncă, fandositule, te-ai şi văzut la cotroceni, repetentule! Că şi ludovic e mai harnic şi tăriceanu mai cinstit decât tine…. Şi tu te crezi obama? Aerianule!… Mă aduceţi la sondă de lemn!… Alo! De ce plecaţi? Aţi luat-o în serios?… Păi nu voiam decât să spargem monotonia… Puţină variaţie… Alo, alo, rămâneţi pe loc că mai este! Mai avem şi Băsescu…”
Aventuri în grădina de hârtie 
ultimele comentarii