Aventuri în grădina de hârtie

De veghe în lanul de gargară

Când vedem o scenă cu o odraslă căreia babacii, proşti de făloşi, pe care-i face de râs în târg îi aplică prompt o corecţie publică brutală, îmi închipui că nu mai e nevoie de nici o altă dovadă ca să priceapă toţi cei care asistă, la cum stă treaba cu educaţia de acasă. Şi cam în ce fel pot evolua în continuare, lucrurile. Cam în acelaşi fel, nişte „corecţii” familiale contondente aplicate „părinteşte” şi la vedere, în timpul campaniilor de alegeri nu fac decât să scoată în evidenţă punctele lor slabe ca şi  efectele dezolante ale lipsei criticii normale, ale partizanatului prostesc, incapabil de a corecta şi preveni din timp derapajele jenante. Neputând înghiţi umilinţa produsă de prestaţia „odraslelor” în târg, plini de năduf, babacii le ard cu sete nişte scatoalce ori, mai rău, le iau apărarea acuzându-i pe alţii. Criticile responsabile la adresa celor pe care i-am vrea câştigători în bătălia cu banda mafioţilor politici sunt  eficiente doar dacă se petrec, la vreme, fără menajamente, în mediul familial, şi nu în  miezul alegerilor. Nici măcar, în ajun. Se poate spune că formatorii- chibiţi ai prea-umilitei drepte au avut partea lor de contribuţie la ceeace tot ei au deplâns ca fiind „dezastrul alegerilor”.  Inadecvarea ulterioară a liderilor (odrasle răzgâiate din cale afară şi asmuţite unele contra altora) a atins culmea imediat după consumarea dezastrului, catalogat (ce comedie!) de fiecare din ei, ca victorie.

Coagularea aproape instantanee a PNL-PDL, un efect pervers logic al modului  în care s-au derulat ostilităţile formative anterioare-  asta nu numai la recentul scrutin- devine, ca urmare, o stranie „oportunitate pozitivă” încărcată din plin de viitoarele ameninţări ale corupţiei, dovedite fără echivoc în toate fostele prestaţii, pe care-o poartă-n cocoaşă.

Mai puţin de cinci luni ne despart de viitoarea campanie, una de o importanţă decisivă pentru următorii ani. Asta-nseamnă patru luni în care orice tâmpenie de felul celor făcute de taberele de suporteri ai odraslelor certăreţe ale aşa-zisei drepte poate duce la efecte ireversibile. Un timp extrem de scurt  în care criticile proactive au câmp deschis pentru a-şi dovedi responsabilitatea. Cu un plus de atenţie la diversiunile din partea unor cârtiţe din media care mimează „obiectivitatea”, onest şi dur, fără strigături şi fără înjurături, gândind permanent nu la afectele proprii şi nici la „dreptatea” personală ci exclusiv la efecte. Altfel nu vom face decât să punem umărul la declinul definitiv.

4 iunie 2014 at 13:47 noradamian 249 comentarii