Aventuri în grădina de hârtie

Căţeaua Griveille

Deşi s-ar zice că-s de o mamă şi de un tată, specia canină care veghează mogulocraţia e total diferită  de „câinele de pază al democraţiei”. Rezultat al unor numeroase selecţii, încrucişări şi tranzacţionări, Canis  Mogulensis, înainte de toate, e o căţea. Numele de  „Griveille” i s-ar potrivi numai bine pentru că Grivei de dincolo de sticlă auzindu-se apelat, nu sesizează diferenţa de gen şi-i răspunde, lătrând, în  acelaşi ton. O rezonanţă pe care stăpânii căţelei contează, ăsta fiind, de fapt, rostul ei. Aşadar, pentru percepţia publicului, confuzia e genială din perspectiva efectului. Cum nişte discuţii de alcov politic, Griveille-patronat, tocmai au devenit publice, putem constata că zoopolitika creatură care a umplut spaţiul public naţional cu tot felul de varietăţi şi subspecii  se gudură ceva de speriat încă din momentul în care i se dă drumul din laborator. Promptitudinea cu care se prezintă la „aport”,  mulţumirea pe care o manifestă când i se înşiră colacii pe coadă, fericirea pe care i-o stârnesc invectivele ori diminutivele (de fapt cam acelaşi lucru) demonstrează o iubire de cuşcă şi de lanţ demnă de o carte a recordurilor în materie de Mondo Cane. Totuşi, Griveille mai face şi greşeli ceea ce-i aduce la turbare pe patroni. Un „marş potaie” mârâit, însă, cu tandreţe de mogul, într-o asemenea situaţie, poate suna pentru căţeaua lui ca o dulce iertare, un princiar semn de restabilire a amorului financiar. Drept dovadă, la dezvăluirile despre porcăriile patronului, căţelei Griveille îi clănţăne firfiricii din zgardă, de furie. Ar sfâşia orice justiţie care ar pune zăbrele între ea şi mogulul huzurului ei. Ar face praf până şi umbra democraţiei pentru patronul libertăţii ei de căţea.

24 octombrie 2010 at 21:31 noradamian 17 comentarii