Aventuri în grădina de hârtie

Dacă-n  precedenta postare am „personalizat” oarecum, situaţia, focalizând-o pe Băsescu, eroul negativ al zilei, „coabitantul” care plăteşte pentru toţi şi toate, acum revin cu precizarea că persoana preşedintelui nu e importantă decât în măsura în care poate fi de folos „persoanei” ţării. Ăsta-i rostul lui şi pentru asta e acum judecat. Însă o judecată care nu ia în seamă avantajele, dezavantajele, riscurile ca şi alternativele, restricţiile, condiţionările unei alegeri şi nu calculează, la milimetru, posibilele efecte ale unei decizii asupra ţării, şi nu numai pe termen scurt, pe lângă că e inutilă, îi aduce prejudicii. Ţării, în primul rând, nu preşedintelui! Cred că asta s-a analizat la Cotroceni în zilele trecute legat de  validarea procurorilor propuşi de Ponta. Din păcate, n-am văzut nici o analiză a ce s-ar fi întâmplat dacă Băsescu s-ar fi pus de-a curmezisul în chestiune. Toate opiniile anti, ori că-s lamentări indignate ori huiduieli de galerie, se opresc în acelaşi punct: putea, dar n-a vrut.

 *

Cel puţin două categorii de analişti-jurnalişti pot fi uşor identificate prin acest filtru:

1-  categoria celor cu carenţe în materie de analiză profesionistă sau incapabili de a face  diagnoza riguroasă a unei situaţii complexe, prognoza realistă- urmată de alegerea variantei celei mai puţin dezavantajoase conform rezultatelor analizei.

2-  categoria celor cu scopuri divergente şi agendă secretă care le dictează comportamente conform acestor interese. Aici se vântură şi diverşi acţionari politici în căutare de un mărunt capital de imagine şi chibiţii din raza lor de influenţă.

 *

În fine, pe lângă astea două mai funcţionează şi diversele „combinate”. La cei de categoria a doua, mai frecvent, deşi nu exclusiv, îşi găsesc locul idiosincraziile viscerale, politica denigrării şi a bârfelor. Adică jurnalismul de tip varanic.

*
Aduc doar câteva elemente care n-ar putea lipsi dintr-o analiză raţională:
a-  Situaţia politică e decisă de relaţia între un premier cu susţinere uriaşă parlamentară şi un preşedinte, practic, fără susţinere. Declanşarea unui conflict ar fi cea mai păguboasă iniţiativă posibilă, cu consecinţe greu de evaluat, oricât de mult li se-ntind venele de la gât huiduitorilor de la galerie.

b- Pârghiile legale la care-l trimit pe preşedinte cei mai sus menţionaţi ca să-şi înfrunte opozantul sunt de fapt, tot în mâna opozantului. Care, la puterea lui, sau, mai curând, a celor din spatele lui, le foloseşte după bunul lui plac. E destul să ne amintim cum s-au declanşat şi la ce-au dus crizele instituţionale ale ultimului an.
c- Mult hulita coabitare îi dă preşedintelui, în schimb, o oarecare marjă de mişcare  pe care, cu abilitate, a reuşit s-o folosească astfel încât să evite nouă criză.
d- În plus, coabitarea îi conferă şi premierului o oarecare libertate în raport cu cei care, se presupune, îl şantajează. Fără-ndoială, cu peneleul şi cu voiculescu.
*

Spre deosebire de cea din vara trecută, o nouă criză constituţională ar avea acum efecte incomparabil mai devastatoare pentru că:
1-  suntem în alt moment politic, fără o forţă politică pe partea dreaptă.
2-  suntem în alt moment economic, mult mai critic decât cu un an în urmă iar prognoza nu pare deloc încurajatoare. Mă-ntreb cât de iresponsabil pot gândi cei care vor demisie ori provocarea unei noi suspendări, a interimatului lui crin, etc.
3-  UE n-ar mai sări să stopeze un scandal, nu ştiu cine poate crede altceva.
4-  recesiunea e mult mai avansată în vestul Europei decât era cu un an în urmă.
5- totuşi, UE n-a pierdut vremea, în mai puţin de un an şi-a revizuit rapid politica comunitară în urma şocului pe care l-au avut vara trecută cu democraţia originală de aici, aşa că politicienii patriei nu vor mai dispune de atâta libertate nelegiuită. „Dreptul de a fura” e în pericol de când cu intrarea pe rol a legii Macovei cu confiscarea averilor „de pradă”. Aspect cu care, îi place ori ba, e de acord şi Ponta, mai ales acum că are verde  să reprezinte ţara la Consiliul Europei…