Posts tagged ‘Ceauşescu’

Oameni de ieri, oameni de azi

Imaginați-vă, dacă nu cumva ați și avut o experiență asemănătoare, nefiind ceva ieșit din comun pe vremea respectivă, o zi de vară, de concediu, așteptând, cu familia, cu prietenii din grup, la Sinaia, o ascensiune cu telefericul. Asta se petrecea cu puțină vreme înainte de revoluție. N-apucasem să ne bucurăm c-am ajuns la bilete după o coadă de mai bine de două ore, când am fost informați că telefericul nu plecase de sus și nici nu se știa când o să plece. Nimic mai mult. Fără explicații. După alte două ore de așteptat cu biletele-n mână, din om în om, pe șoptite, s-a aflat și motivul: fusese oprit sus pentru că însuși Ceaușescu împreună cu Tovarășa și curtenii lui, urmau să coboare cu telefericul. Nimeni nu știa când. Din motive de protecție asemenea chestii nu se comunicau. Trecuse o dimineață întreagă, altfel spus, o zi de concediu stricată, nemulțumirea creștea cu fiecare oră de așteptare, ținuți pe loc, copiii deveniseră agitați și flămânzi, nervoși, oamenii îl făceau troacă de porci pe marele conducător. bineînțeles, nu în gura mare. Sila era generală. Alte două ore tensionate și, pe neașteptate, se petrecu și evenimentul cosmic: Marele Conducător și Tovarășa își făcură zâmbitori apariția, salutând lumea adunată acolo cu ambele mâini, peste capetele securiștilor. Și atunci am văzut într-o clipă, o metamorfoză pe care n-o s-o uit niciodată: oameni normali, care-l înjuraseră furioși c-o clipă-n urmă, înghesuindu-se entuziasmați s-ajungă cât mai aproape de Zeități. Aplaudând. Strigând cu convingere lozinci fără să-i pună nimeni. Mulți cu copiii pe umeri. Exultând și ei, de fericire.

O dictatură nu apare oriunde și-n orice condiții. Sigur, e nevoie de factori favorizanți, de anume împrejurări și contexte geo- politice dar și de un anumit mediu.Fără un substrat uman cu un anumit specific caracterial- comportamental nu merge. Nu ține fără un mental colectiv ușor de topit și de modelat care, prelucrat prin tehnici speciale de experți în materie, să poată turna destinul și istoria unui popor în forme specifice.

19 mai 2015 at 08:40 99 comentarii

Ţara mistreţilor cu colţi de aur

A iubi natura si a o apăra, adică ecologia ca atitudine civică e cel mai firesc, mai necesar şi mai onorant lucru în orice comunitate liberă şi civilizată care-şi respectă valorile identitare, cetăţenii, drepturile şi proprietăţile lor. Atitudinea eco se formează prin educaţia permanentă a societăţii, fiind cu totul  altceva decât ecologia ideologizată, de interes pentru persoane şi grupuri politice, nu odată  împotriva binelui cetăţenilor. Am fost martori ai grijii ideologice pentru om şi natură în comunism: dispreţul faţă de proprietatea privată, exploatarea hei-rupist- distructivă a resurselor şi a mediului (natural şi uman). Am fost martori şi la efectele durabile-n timp: sărăcirea materială, morală şi spirituală a populaţiei. Politica ceauşistă de exterminare patrimonială a distrus nu numai Bucureştiul (mai mult decât cutremurele) şi satele României ci, în general, cele mai binecuvântate zone din ţară! De la sinistra Copşa Mică punctul întunecat vizibil din cosmos, „celebru” în toată lumea, până-n nordul otrăvit al Moldovei şi-n sud est, la Ciudanoviţa, ca şi la Năvodari, la Medgidia, la uzinele de clorosodice din Govora, peste tot. Ceauşescu a fost cel dintâi capitalist. Tata imperialiştilor de acum, dacă l-am evalua prin succesele urmaşilor. A intrat în capcana petrodolarilor cu care a înglodat ţara în datorii, a creat Vitrocinul şi l-a uns vătaf pe varanul noului regim capitalist, a pus pe roate exploatări ca-n Africa, întreprinderi de comerţ exterior prin care vindea la greu tot ce putea fi vândut. De la gazul ars pentru negru de fum până la aurul Apusenilor, tocmite pe o litră de dolari.

A continua susţinerea  jecmănelilor comuniste de pe poziţii capitaliste e tot ce poate decredibiliza mai  serios liberalismul în percepţia electoratului. Din calcule deliberate sau din pură prostie dogmatică, asta nu face decât să compromită orice exploatare necesară de resurse. Negoţul de tip african în domeniu practicat de post-comuniştii care au operat rocada doctrinară la fel de iute cum ar face-o şi în sens invers e în topul topului surselor capitalismului autohton de carton. Iar scuza cu câştigarea bunăvoinţei occidentale prin concesii oneroase pentru a ne pune la adăpost de expansionismul economic rusesc e o prosteală pe faţă. Bechtel, OMV, Lukoil etc. Mari investitori, ţepe cât cuprinde. Şi europenii şi ruşii şi americanii au cale liberă la exploatări de ani de zile, fără să dea socoteală cuiva. La bursa corupţiei s-a născut capitalismul românesc şi de corupţie are nevoie, ca de aur, ca să crească. Cât timp îl tolerăm, nici o putere a lumii nu ne va respecta şi nici nu vom fi mai bogaţi.  În privinţa asta n-a existat, în genere, opoziţie. Fiecare nou guvern a preluat treburile statului acuzând „greaua moştenire” pe care a avut grijă s-o facă şi mai grea (excepţia Boc confirmă regula!)  O cutumă corupţională, ca să zic aşa, care a mers ca unsă. Grajdanismul, adică delegarea treburilor murdare liotei de funcţionari şi consilieri fidelizaţi (bine unşi) de la curtea oricărui ministru şi, nu mai puţin, unor oengeuri, le-a fost pavăză. La fel şi clauzele securizate cu trei lacăte ale contractelor. Unii investitori străini au dat bir cu fugiţii din pricina corupţiei, alţii au venit atraşi de corupţie! În schimb, la proiectele cu bani europeni sub control UE, cutuma corupţională anexă a programelor politice a dat chix, ca urmare suntem pe ultimul loc în Europa la absorbţia fondurilor la care aveam tot dreptul. Clasa de mijloc a rămas la fel de subţire, şomerii se milogesc la uşa capitalismului de carton, binefăcătorul care oferă generos locuri de muncă. Noroc cu subsolul, aici n-ajunge Olaf! Poate fi răscolit la discreţie în dispreţul total al proprietăţii private, transparenţei clauzelor şi grijei pentru mediu. No man’s land!  Încuiaţi în boxe politic-ideologice, soldăţeii dogmatici sunt în stare să apere până şi raptul -„legalizat” pe şest şi armat cu clauze secrete, în numele capitalismului!

De ce politicienii de dreapta şi oengeurile specializate nu propun o lege de stopare a clauzelor secrete prin care se protejează legal furtul în cazul marilor privatizări? De ce nu cer transparentizarea legilor şi contractelor de interes naţional? A exploatărilor autorizate pe şest? Schimbarea legii minelor? De ce în loc să acuze manevrele abuzive menite să inducă confuzie şi ostilitate populaţiei în folosul unora ori a altora dintre căutătorii de resurse, mulţi aleg să trateze în batjocură, protestatarii ? Cu ce efect? De ce statul şi nu micii proprietari de terenuri n-ar fi şi proprietarii subsolului? (Stop, asta-i culmea! Ce suntem în America? Indignat, aici liberalismul de dreapta o dă-n stânga socialistă. „Ceauşescu n-a murit”, vorba Adei Milea) …Dacă acapararea politică a ecologismului civic duce inevitabil la pierderea valorii şi sensului lui, îl transformă  într-un simplu abţibild ideologic, în mod straniu la asta contribuie şi dogmatismul gărzilor dreptei. De vreme ce susţine un capitalism corupt, adică un extras de socialism ceauşist cu etichetă schimbată (un strâmbă -lume pus în operă  de moştenitorii lui care l-au întrecut de mult în rapacitate) nu poate fi decât o pseudo-dreaptă utilă milionarilor socialişti. Una care sabotează, inconştient, poate, liberalismul generator de prosperitate socială. De folos, în schimb, stângismului pro-moscovit.

28 octombrie 2013 at 14:34 14 comentarii

Klanul din fortăreaţa poporului

În vremurile când dădeau năvală turcii ori tătarii, toată suflarea locurilor  era pe un gând şi o nelinişte.  Cine putea atunci, să nu se gândească imediat  că vor urma zile de cumplită restrişte şi de mari necazuri? De cum suna apelul, tinerii lăsau plugul, gospodăria, negoţul, îşi luau rămas bun de la neveste şi prunci, îşi legau opincile şi, cu flinte şi traiste-n spinare, plecau la Vaslui, la Podul Înalt, la Rovine….  Târgoveţii adunau merinde şi le depozitau în magazii, închideau şi baricadau porţile cetăţii, duceau tunurile, muniţia la ferestruicile  fortăreţelor, vegheau pe metereze. Iar cei de prin sate şi aşezări izolate luau calea înălţimilor şi a codrilor.

Dacă tot a scăpat ţara de-alungul frământatei ei istorii, de jumuleală totală, de pustiirea năvălitorilor, de sub robia imperiilor, ba încă i-au mai rămas cât de cât, ceva resurse, proastei, de ce să n-o invadeze chiar patrioţii ei? Democratic, legal? Cei care l-au slujit cu devotament bine răsplătit pe Ceauşescu, asteptând momentul prielnic să-l lichideze fără riscuri ca să-şi instaleze-n loc, klanul ?

Îi vedem acum la împărţeală, pe toţi, un klan plenipotenţial intrat democratic şi legal în fortăreaţă. Sunt atât de mulţi încât se-ncurcă şi ei între ei. Şi-i mai încurcă şi oamenii de jos , cei prin care au ajuns sus. Au cam multe nevoi de acoperit. Dar insignifianţi şi inconştienţi, fiind, nu mai prezintă o ameninţare. Practic, naţia nu mai are nici o fortăreaţă civică, politică, în interior în care să se adăpostească. Şi nu cred c-o află în lăcaşurile Domnului păstorite de lupi îmbrăcaţi în haine de oaie. A  intrat în noapte şi-n viscol cu picioarele goale, fără, în general, să-nţeleagă ce i se-ntâmplă, fără măcar să  se dumirească cu ce a contribuit la propriul necaz.

13 decembrie 2012 at 18:00 18 comentarii

Faceţi loc,să sune goarna, trec cavalerii de carton…

Aţi observat cu cât curaj atacă dl. Crin Antonescu pe oricine-i trece pe dinainte? Ce directe fulgerătoare de stânga le trage din dreapta oricăror  persoane imprudente care-şi permit să nu umble cu poza lui în buletin? Acum, mai mult ca oricând, putem admira în domnul acesta semeţ şi preaplin de bun simţ,  virilitatea şi politeţea aristocratică a neamului uselisto- securist refăcută miraculos prin chiul şi somnoterapie.  Numai că, hârşit în lupte pe mare şi pe uscat, plin de cicatrici politice, ciuruit ca steagu’, la nevoie gardându-se cu sfinţi şi moaşte, inamicul public de la Cotroceni îşi plimbă şi acum, muşteriii prin cucuruz. Evident, pentru alde crin,  ca şi pentru-ntreaga serie de confecţii de sezon nu-i uşor să-şi  schimbe dintr-odată direcţiile şi planurile de atac. Mai ales că unităţile de credit împărţite odată cu găletuşele şi  telefoanele, oamenilor de bine, încă înainte de îngheţarea pensiilor, au rămas tot pe frecvenţa anti Băsescu. Asta nu-nseamnă că-n cabinele de manevre nu se studiază deja, multe alte ţinte: şi vechi şi noi. Vremurile se schimbă, apar noi duşmani, mulţi câţi iarba verde de acasă, prin urmare strategiile de manipulare-denigrare se cer reinventate.  Între timp cavalerii de carton vopsit exersează adică trag la nimereală în oricine-i enervează. Un lucru e limpede: vremea cu un vinovat unic la ghişeul căruia să se  direcţioneze  toate necazurile oamenilor muncii s-a cam dus.  Iar în a patra putere-n stat se simte deja o sfârşeală. Dar când viaţa-i plină de neprevăzut pentru viitor, nu se pot găsi resurse formidabile şi-n  trecut?  Nu l-au reabilitat ei deunăzi, şi pe Ceauşescu? Nu l-au repus pe soclu, ieri, şi pe Majestatea Sa ? Nu aruncă şi  DD, noapte de noapte,  din elicopterul propriu cu ciocoi în popor? Nu-i clar că, dacă interesele le-o cer, oricui, viu sau mort, i se poate găsi o valoare de întrebuinţare? Totuşi, în atmosfera politică bate alt vântu. Şi nici măcar domnul Ciorbea nu mai crede acum că Băsescu a fost principalul vinovat pentru evenimentele de acum cinsprezece ani care au dus la demiterea sa. Evident, nici un moment n-a crezut altfel, dar dacă ăsta era trendu’…

30 octombrie 2011 at 14:26 93 comentarii


noradamian

noradamian

Nora Damian, scriitor Sibiu, Romania

Vezi profil complet →

Arhive

Categorii

Protected by Copyscape Originality Checker

Blog Stats

  • 936.327 hits

Introdu adresa ta de email pentru a urmări acest blog și vei primi notificări despre noile articole pe email.

Alătură-te celorlalți 1.456 de abonați.
Follow Aventuri în grădina de hârtie on WordPress.com

Add to Google

all blogs

Urmărește-mă pe Twitter Follow @noradamian1

Statistici blog

  • 936.327 hits
Follow Aventuri în grădina de hârtie on WordPress.com

Fluxuri


%d blogeri au apreciat: