Posts tagged ‘„Chicago musical”’
Dreapta dansând pentru stânga
Fantezie lirică, horror-dansantă, ruptă din realitatea politică
Avem pluripartitism? Avem, dară! Dreapta, avem ? Avem, cum să nu! Da’ democraţie, democraţie este? Ohoho, esteee… de nici nu mai ştim de unde s-o luăm. Şi din cimitire! …Ori din „Chicago muzical”, dacă ne-am lua după succesul şlagărelor de intimidare a sistemului de justiție şi a apărătorilor lui în reprezentaţiile circului media.
Păi, atunci, nu mai bine din „turbinca lui Ivan”? De, nu-i rea ideea, da’ sursa principală de inspiraţie vine tot din ograda noastră! După un sfert de veac de democraţie autohtonă e timpul pentru un spectacol-jubileu unde să poată fi admirat baletul politic original de-a-lungul anilor susţinut de figurile acrobatice, uneori surprinzătoare ale dreptei, „ştiţi, balerinul ăla slăbănog da’ forţos care susţine stânga, grăsana aia cât un tanc cu oil de la gazprom pe care se căzneşte s-o urce în cerul roşu al lui „absolut” (vorba lui Ivan) …Să revedem deci, câteva momente antologice de suspans-dansant.
Nu-i nevoie de mers prea departe ci doar în vremea „Convenţiei democrate”, ultimii ani ai mileniului al doilea. Că-n pauzele muzic-halului politic cei doi balerini se pupau fără reţinere prin culise n-ar fi fost chiar o nenorocire, dar când Milică apăru în balcon cu declaraţia aia de macho care-şi face testamentul politic înaintea alegerilor, s-a şi aşternut covorul roşu pentru Ilici şi Vadim! Ca urmare, între 2001 -2005, slăbănăgul rămase prins de gard în curtea lui Ilici, ca decor, în timp ce grăsana, îndopându-se peste măsură cu bănci, acareturi şi alte alea, luase proporţii înfricoşătoare.
În 2005, când dădu ochii cu Băse la Cotroceni, grăsana făcu criză de colici biliare şi dădu în isterie. Noroc că manechinul cu harem de cancelarie făcu stânga-mprejur şi se-ntoarse la ea în genunchi, mai-nainte ca justiţia să se-ntremeze destul ca s-o bage în spital. Aşa că, din noaptea torenţială a răzgândeanului, orgiile culinar-financiare s-au ţinut lanţ la curtea cuplului dansant până-n 2009 când vizita nocturnă a prostănacului la spa le strică socotelile şi le tăie brusc pofta de ghiftuială. Pe moment. Turbaţi de furie s-au calmat abia când varanul îi băgă pe toţi în vagoanele sale, orient expres cu căptuşeală roşie de hallowen rusesc. Slăbănogul rămăsese pe peron cu ochii-n lacrimi după supergrăsană înjurându-l în gând pe marinar. Cât o să-l mai suportăm?
Asta până-n altă noapte, era prin 2012, când îi pică frunza verde. Dădu din coadă ca un buldog în călduri. Ha, de asta avea nevoie: de un semnal de amor de la Gresy! Show must go on! …El, slăbănog? El, care a trecut toate probele? Şi aia de integritate si aia cu blaturile? Plus muşcăturile turbate şi mârâielile necurmate la Băse? Păi cine ar fi putut s-o salte mai sus pe grăsună? …S-o facă divă? Oricum, de când Gresy îi şoptise fierbinte :”ce bine că exişti! Dacă nu, ar fi trebuit să te inventez„, ştiuse că spectacolul va avea succes şi-n următoarea stagiune electorală. C-o mai înjură, normal, da’ cu tandreţe, aşa ca să întreţină iluzia. Până se ridică cortina, fanii trebuie ţinuţi în priză.
Aventuri în grădina de hârtie 
ultimele comentarii