Posts tagged ‘clanuri’

Atavism cultural

De-a lungul vremii, destui concetățeni și-au croit destinul în alte părți devenind recunoscuți pentru aportul lor la patrimoniul cultural al lumii. Am auzit nu odată afirmat acest lucru cu un fel de resemnare, parcă denunțând o fatalitate, atribuită axiomatic incapacității unei culturi mici, marginale, ca a noastră de a susține valori de anvergură internațională. La suprafață, așa stau lucrurile. Cauza profundă însă, a acestui „dat”, evitată sau mai puțin recunoscută, vine dintr-o mentalitate cu rădăcini adânci, în care funcționează criteriile de clan (politico ideologice, în forma cea mai dăunătoare) de multă vreme și în orice domeniu.

„Ne pleacă tinerii,  cei mai buni, mai performanți români ridică stacheta altor culturi în care se simt prețuiți și răsplătiți”. Credeți că alegerea lor e doar o chestiune de bani și de statut public? Că doar statul, amărâtul, în sărăcia lui, e vinovat că își lasă copiii să plece unde le-o fi mai bine? Puținii care au încercat să revină animați de dorința de a-și pune la dispoziție cunoștințele și experiența lor, acasă, cu rare excepții, au aflat cu amărăciune că mai bine ar fi primiți undeva prin lumea a treia, decât în una din „prestigioasele” instituții autohtone dominate de clanuri familiale, rețele de interese, de plagiatori și comercianți de doctorate.

Cineva, oricât de performant, care se aventurează într-un mușuroi de ăsta e din capul locului socotit un dușman care le pune în evidență, dacă nu coteriile, cel puțin mediocritatea. Dacă are și tupeul să fie un cercetător apreciat în mediile științifice internaționale, e grav de tot, e clar că analfabetul n-are bacalaureatul. trebuie huiduit!

De fapt, în toate domeniile, clanurile își păzesc cu cerbicie instituțiile-proprietăți „de ai noștri străini”…  Cu cât mai performanți acolo de unde vin, cu atât mai periculoși și mai nedoriți aici. Ce s-a întâmplat la ONB  demonstrează același atavism cultural care funcționează ca o santinelă de cazarmă mai peste tot. În timp, această axiologie denaturată a generat o tribalizare explicabilă doar la o periferie culturală propice corupției și zămislitoare, periodic, de naționalism extremist.

15 aprilie 2016 at 16:01 12 comentarii

Clanul piticilor

Funcţii înalte, pretenţii uriaşe, vorbe umflate, indivizi mărunţi!…  În cine să mai aibe societatea încredere? Cu cei trecuţi pe la cârma învăţământului de bună seamă s-a lămurit. Nu mai e un secret faptul că acordarea „autonomiei” universităţilor- societăţi comerciale de produs diplome, a avut ca obiectiv prioritar legalizarea de „sereleuri” sau „asociaţii familiale” sau grupuleţe de interese oculte sub acoperişul prestigiului universitar! Zone de protecţie generatoare de corupţie ocolite, desigur, de evaluatorii sistemului pregătiţi în cursuri de formare pe banii încrezătoarei UE.  Structuri bolnave prin care, din capul locului, era compromisă reformarea sistemului supus reformării. Ca să nu mai vorbim de ce s-a ales de prestigiu! Pe dl Marga, semnatarul primei reforme româneşti cu notă de trecere în U-E  l-am văzut mult timp o personalitate singulară cu statură înaltă în mulţimea mărunţeilor sistemului ex-comunist în goană capitalistă după profit personal, fie că era vorba de comercianţi de diplome, fie de sindicalişti agresivi şi rapace, străini de sensul termenului de „bine public” şi, mai ales, de „educaţie”. În articole mai vechi apreciam că dl rector a reuşit să aducă învăţământul românesc la stadiul de „construcţie la gri” urmând ca următorul guvern, al lui Năstase, să facă finisările… Oricine a lucrat în reforma Marga (şi mă număr printre aceştia) ştie, însă, că a urmat o vreme în care, dimpotrivă, în spatele afişului cu „cornul şi laptele” şi al celebrelor săli de sport, subiect de pariu al bombonelului, învăţământul a ajuns, dintr-un salt, înapoi, undeva în stepele Asiei. Recenta asociere a celor doi rectori, Andronescu şi Marga, împotriva pachetului reformator Miclea ar fi rămas o enigmă pentru mine dacă nu l-aş fi zărit pe rectorul UBB-Cluj, adversar al consilierului prezidenţial pentru învăţământ, pe lista slujitorilor de partid ai lui Crin, penelistul de familie pesedistă. Cum s-ar zice neamuri aflate la nevoie, adunate pentru a proiecta un viitor parastas al sistemului odată cu salvarea nevestelor, rudelor din subordine, afacerilor cu diplome, clanurilor. Pentru ei detronarea din „drepturile absolute” ale  feudalilor universitari care ar urma aplicării legii Funeriu pare mai cumplită decât detenţia în cazul voicu şi al clanului acestuia.  Gândiţi-vă numai ce jale va fi când va intra în funcţiune articolul următor: „Rectorul se stabileste pe baza unui concurs public, la care pot participa orice personalitati stiintifice sau academice din tara si strainatate. Comisie de selectie si recrutare a rectorului formata, in proportie de 50% din membrii ai universitatii si in proportie de 50% din personalitati stiintifice si academice din afara universitatii, din tara si strainatate”.

Mai mult aici:
http://www.campusnews.ro/stiri-opinii-7077160-resping-rectorii-proiectul-legii-educatiei-nationale.htmhttp://www.hotnews.ro/stiri-politic-7077614-traian-basescu-catre-rectori-nu-confundati-grupurile-interese-din-universitati-autonomia.htm


29 martie 2010 at 15:56 112 comentarii


noradamian

noradamian

Nora Damian, scriitor Sibiu, Romania

Vezi profil complet →

Arhive

Categorii

Protected by Copyscape Originality Checker

Blog Stats

  • 934.475 hits

Introdu adresa ta de email pentru a urmări acest blog și vei primi notificări despre noile articole pe email.

Alătură-te altor 1.454 de urmăritori

Follow Aventuri în grădina de hârtie on WordPress.com

Add to Google

all blogs

Urmărește-mă pe Twitter Follow @noradamian1

Statistici blog

  • 934.475 hits
Follow Aventuri în grădina de hârtie on WordPress.com

Feed-uri


%d blogeri au apreciat: