Aventuri în grădina de hârtie

Cum „regimul Băsescu” a intrat pe ultima turnantă, preşedintele mai are încă de rezolvat una- alta. Deocamdată Mişcarea Populară e în formare iar până la formaţiunea politică care ar deriva de aici, mai e niţel de aşteptat. Pe lângă iniţierea acestei viitoare formaţiuni într-o viziune a cooperării şi competiţiei democratice libere indispensabile schimbării unei societăţi, mai sunt şi chestiuni stringente care nu pot fi lăsate de izbelişte. Întoarsă pe toate feţele, ultima sa declaraţie arată, de fapt,  logica unui om responsabil care nu-şi lasă agoniseala politică fără o minimă garanţie că nu va fi risipită. Păi să ne gândim: ce soluţii ar fi avut în situaţia politică existentă? …Să declanşeze o nouă fază în războiul cu mamutul uselist? Să-i resolidarizeze în antibăsescism? Cu ce şanse de victorie? …Pentru cine? Ar fi avut de câştigat justiţia? …Economia? Învăţământul şi sănătatea? Societatea?…

*******

Garanţia coabitării, unica soluţie fezabilă în conjunctura politică post-alegeri (o hârtiuţă fără valoare juridică) nu poate valora ca mijloc de a forţa lucrurile decât pentru nişte minţi teribil de înfierbântate (dacă n-au cumva şi alt motiv!)  Poate fi, cel mult, un paleativ pentru a păstra un minimum de echilibru. Echilibru de care are nevoie şi premierul acum. Ca să facă faţă enormei presiuni politice din partea aliaţilor (care numa’ la echilibru nu se gândesc!) are nevoie, chiar mârâind, şi de preşedinte. Dacă preşedintele nu merge pe ideea moralizării premierului (să nu exagerăm!) cu siguranţă mizează pe cea a responsabilizării. Iar a-l responsabiliza pe Ponta, cât de puţin, părea de necrezut doar cu câteva luni în urmă. Dar nevoia-l învaţă şi pe un mitoman dacă nu e idiot (şi Ponta nu e!) cum să se descurce. Fiindcă abia de-acum vor da belelele economice plus efectele sociale peste el şi guvernul lui. Solitar ca un rege pe o tablă de şah, preşedintele a găsit totuşi, o ieşire, în coabitarea cu regina adversă. Mizând şi pe faptul că e niţel curvă. Deh!…

*******

Ca puncte relativ tari, pe lângă efectele -oarecum- responsabilizatoare ale coabitării, se observă că sistemul juridic se ţine tare, parcă şi societatea, care, preluând rolul opoziţiei-  demonstrează c-a dobândit o uşoară imunitate la manipulare. În privinţa mediei însă, lucrurile stau mai prost. Şi nu e vorba doar de mercenarii politici ci şi de cei „încremeniţi în proiect”. La fel şi cu pseudo-opoziţia unde se observă lipsă mărită de scrupule şi porniri de-a dreptul canibalice.