Aventuri în grădina de hârtie

Oamenii varanului

Reptilele mor greu. Până le vine rândul, îşi schimbă de mai multe ori, coada. Asimilate politicii gangstereşti a unui stat pot anihila orice oponent. După ’89, dictatura ceauşistă şi-a refăcut coada solzoasă în subteranele reţelelor de spălat bani şi de sifonat fonduri publice, a pus la punct sistemul legilor cu dedicaţie şi a numit toate astea „capitalism”. Jaful sălbatic al resurselor solului şi ale subsolului, dispariţia unor documente valoroase ale patrimoniului de inventică naţională din birouri de documente secrete, hoţiile dinainte de apariţia legii privatizării şi a protecţiei proprietăţii intelectuale dar şi cele de după, distrugerea unor zone turistice prospere, a întreprinderilor competitive dinainte de ’89, devalizarea băncilor şi multe altele au primit titlul de „economie de piaţă”.

Într-un astfel de climat politic, sigur că orice grup infracţional pus pe jaf năzuieşte la protecţia unor reptile blindate media.Dar nu orice putere are privilegiul de a se bucura de protecţia unui varan cu doi ficaţi şi un pastor al diavolului, blindat securistic, cu conturi manglite de la fostul regim şi investite în bună parte în tembelizarea românilor. O forţă care poate suspenda preşedinţi, schimba guverne pare a fi infailibilă. Faptul că fiecare tentativă de a răsturna ţara a dat greş până-n 2012 l-a înfuriat la culme! Probabil şi pe securiştii din umbră din secţiunea operativă a dosarului Dunărea mereu în pericol de desecretizare. Plus alţi amici penali din zona subterană cu vechi păcate care nu trebuie să iasă la iveală. Ghemul de interese şi motive care a generat useleul (cu sprijin discret din partea opoziţiei pedeliste) a reuşit să dea atacul decisiv abia în 2012. Toate astea se cunosc. Ce vreau să adaug sunt simple chestiuni legate de misiunile de taină pe care co-preşedinţii armatei sale par obligaţi să le ducă până la limita absurdului. Cu preţul punerii în paranteze a viitorului ţării. Cine din spate le-o fi scriind partiturile care s-ar zice că vin din bunkărul unor disperaţi în stare de orice? De pildă, cum se poate explica faptul că exact în momentul în care vieţuitoarea securistă cu doi ficaţi pare a se apropia de gratii, premierul renunţă la orice prudenţă, revine voios în hamul varanului, găseşte pretexte penibile ca să-l hărţuiască pe preşedinte, reia jalnic refrenul jos băsescu, joacă precum ursul cum i se cântă, ca-n vremea când bossul părea infailibil?

23 noiembrie 2013 at 11:05 noradamian 89 comentarii