Posts tagged ‘Constituţie’
Ce i s-a rupt d-lui Ponta în aplauzele useliştilor
Cuprins de o mânie măreaţă, cam de acelaşi gen cu cea care l-a făcut să-l execute pe Geoană care se aventurase-n SUA provocându-i o gravă criză de autoritate, dl. Ponta a făcut din nou un gest care va umple de avânt tagma jefuitorilor politici. Ar fi, totodată, şi un prilej de apreciat, suplimentar, temenelele televizate adică afinitatea declarată public, pe B1tv, zilele trecute, de d-na Pippidi, pentru cei doi ghenerali, Ponta şi Crin, ai lui Voiculescu în care a găsit, însfârşit, nişte vrednici fii ai naţiei şi ai „României curate„. Dinspre partea d-lui Ponta, de altfel, răspunsul era previzibil. Chiar gestul cu care şi-a-nsoţit refuzul îi e tipic d-lui, acest sindicalist de onoare care dirija, mai an, incendierea unor manechine reprezentând miniştrii, la poarta palatului Victoria, sau ca animator politic al revoluţiei din ianuarie, a.c.
Să recapitulăm: politica „Jos Băsescu” a Useleului, isterizantă şi fără pauze, singura, de fapt, de la înfiinţarea sa, are, pe neaşteptate, şansa, să fie pusă-n fapt, de către „dictatorul” însuşi, care ar fi urmat să demisioneze peste câteva luni. Condiţionările demisiei fiind legate, exclusiv, de respectarea unor cerinţe populare votate de marea majoritate a electoratului în noiembrie 2009. De ce îl refuză atât de jignit, dl Ponta, atunci? Dorinţa lui, asta se ştie, ar fi ca demisia să fie urmarea unei acţiuni în forţă din seria „Ieşi afară, javră ordinară„. Dar, totuşi, să respingi şansa de a scăpa de jugul dictaturii depăşeşte explicaţia cu orgoliul! Orice s-ar spune, gestul lui Ponta oferă dovada cea mai grăitoare că, în afară de războiul cu Traian cel Groaznic, politica lor e la fel de consistentă ca şi prezenţa lui Crin la parlament. (mai mult…)
Un punct de neocolit pe agenda publică
O voce publică, de jurnalist de opinie ori analist, îşi păstrează credibilitatea atâta timp cât vorbeşte despre problemă şi nu devine o parte a problemei. Excepţie, momentele de dezechilibru primejdios pentru o societate, când „angajarea” are un scop temporar corectiv. Suspendarea lui Traian Basescu în 2007 a fost un astfel de moment de angajare voluntară, ca „parte a problemei”, adică solidară cu preşedintele, a multor personalităţi conştiente că prin abuzul legislativului era pus în pericol chiar statul de drept. „Un episod negru in istoria democratiei romanesti” pe care l-am trăit ca pe o „lovitura de stat„, cum amintea într-o emisiune recentă pe B1 Tv, Teodor Baconschi. „…Un abuz de interpretare – nimeni nu incalcase de fapt Constitutia – care m-a lovit personal (…) atât drama unui om, cât si nedreptatea acelui „act unilateral si abuziv al Parlamentului suspendat impotriva legitimitatii pe care ti-o da votul”
Încercarea extremă din 2007 de folosire abuzivă a Constituţiei pentru a alunga „duşmanul” nefiind sancţionată, parlamentul, în marea lui parte, susţinut de acoliţii din media dar şi din alte structuri instituţionale ale statului alergice la reforme, a continuat prin tot felul de manevre, războiul, adică acelaşi dezolant boicot „în folosul societăţii” cu efecte dramatic-regresive, atenuate, din fericire, de unele conştiinţe responsabile din palierul puterii. Atât cât a fost posibil în condiţiile unor structuri politice instabile.
Blocajele şi manipulările politico-mediatice, din ultima perioadă, mai ales, şi de slalom guvernamental cu criza &recesiunea printre bolovanii aleşilor certaţi cu morala şi statul de drept, au uzat atât politicul cât şi instituţiile statului. Progresul justiţiei, atâta cât s-a produs, în aceste condiţii, e încurajator. Totuşi, societatea dă semne de uzură nervoasă ceea ce e o mare problemă, cu atât mai mult cu cât, deşi au depăşit orice limită-n materie de grotesc, unele televizii ţin încă-n gheare, un public prizonier.
Atingerea unui maxim al abuzurilor din frontul politic-media din aceste prime două luni ale anului electoral aduce pe agenda publică o problemă de uriaşă însemnătate: „instaurarea responsabilizării şi transformarea mass-media într-o oglindă reală a societăţii româneşti (cu părţile sale bune şi rele)” fără care „nici multe dintre celelalte drepturi şi libertăţi consacrate de Constituţie nu vor putea fi respectate – sau nu vom putea evalua cât mai corect dacă acestea sunt sau nu respectate”. (Cel mai încălcat articol din Constituţia României, Valentin Mircea februarie 27, 2012, Contributors, HN)
Aventuri în grădina de hârtie 
ultimele comentarii