Aventuri în grădina de hârtie

Scena, copiată parcă de la „mosfilm”, cu „învingătorii” din piesa care se  mutase din stradă în direct la TVR1 pentru posteritate din decembrie’89, rămâne o imagine semnificativă a comediei tragice care se  regizase atunci. Ei, actorii spectacolului inaugural al unui lung serial de manipulare a naţiei; noi, anonimii figuranţi ai unei ţări care ieşise dintr-un regim degradant pentru a intra într-altul dezolant, ambalat perfect democratic. Cum se vede acum privind în urmă istoria recentă „făcută” de un grup de diversionişti în cap cu emanaţia iliescu? Doar nişte perfecţionişti ai răului puteau să-i pună pe români să se-mpuşte între ei printr-un haos bine rânduit şi apoi să-şi instaleze caracatiţa în toate palierele puterii. Doar nişte specialişti în diversiuni ar fi  găsit pretextul ca după tragedia din Decembrie să organizeze un „Târgu Mureş” pentru a legitima reînfiinţarea securităţii şi să lichideze în acelaşi stil Piaţa Universităţii! Şi doar nişte abili vânzători de neam puteau să renunţe la Moldova de peste Prut exact când condiţiile permiteau reunificarea! Şi apoi să-şi croiască o constituţie pe măsura poftelor lor; să confecţioneze  instituţii „democratice”, „puteri separate ale statului” şi să le populeze cu oameni de ai casei şi  tagmei; să-şi clocească o castă de protecţie mai inamovibilă decât brahmanii indieni. Tristă deturnarea parcursului naţiei, trist şi ruşinos că atâta neam s-a lăsat prostit şi atâţia târgoveţi, cumpăraţi! Explicabil, pînă la un punct, cu atâţia „licenţiaţi” în manipulare şi corupere. Şi presa? Da, au existat conflicte cu nişte „elemente răsculative” cum le numise senatorul predescu al PSD devenit ulterior inamovibil al CCR. Dar odată cu mogulizarea şi cumpăratul de  jurnalişti la kilogram, lucrurile s-au rezolvat. Din acest moment armata de ocupaţie nu mai avea nici o îndoială că a pus definitiv stăpânire pe ţară. O încercare de a demonta toată această malefică lucrătură, ai fi zis, nu poate fi decât un eşec. Cum să ţii piept unui sistem care are toate cheile? Doar cu ANI, DNA, să poată fi stopată pofta de rapt a unei clase politico-economice  legate prin mii de fire nevăzute de interese  oculte, oneroase? Va mai veni timpul normalităţii? Agitaţia de acum, tâmpeniile „frăţiilor portofelului” şi „cumetriilor cartelului” anunţă însă, vreme în schimbare.