Posts tagged ‘curaţenie’
„I-am zis migdalului…”
Și a înflorit migdalul”
Când luminoasele precepte creștine se întâlnesc cu minciuna transpunerii lor în practică de către puzderia de ipocriți puși pe agoniseală (cu pofta lor insațiabilă de proprietăți, de bani, de privilegii, cu manevrele lor viclene pentru scutiri de impozit, cu ocuparea spațiului educațional și a celui mediatic, cu firme neînregistrate, concubinajul politic și abuzurile tolerate de preafericiți și de stat) are loc un fenomen de anihilare a încrederii în instituția bisericii ca la ciocnirea materiei de antimaterie având ca rezultat un gol numit ateism.
Golul atrage mai degrabă antiteismul decât credința. Dar asta nu vor recunoaște niciodată deturnatorii religioși și adepții lor care au ales să intre în slujba cezarilor, a lumescului. A răului.
Și atunci, degeaba vremea va-ncerca, de fiecare dată, „din goluri a se naște”, cum zicea poetul. În zadar biserica va căuta cu disperare vinovați în afara ei și nu în ea însăși.
Cât despre efectul educației religioase axată pe catehism ortodox și prozelitism bisericesc se vede după „roade”: corupție, minciună, derivă morală de la mic la mare.
Bine măcar că tot mai mulți tineri refuză în mod conștient politica de îndoctrinare promovată de ierarhii BOR în tandem cu șefii politici ai sistemului de educație.
BOR nu s-a dezis niciodată de turnătorii dinainte de 89, i-a acoperit. După 89 a luat sub umbrela ei, pe față, și legionarismul. A umplut țara de biserici și seminarii, posturile la parohii sunt date pe șpagă (e o regulă ) scandalurile la mitropolii se mușamalizează, și toate mizeriile (bine fac site-urile de investigații că scot la iveală ceea ce biserica bagă sub preș.) Pentru a-și îndeplini misiunea, biserica are nevoie de o curățenie fundamentală care nu s-a făcut niciodată. De depolitizare, deideologizare, deformalizare. Și nu cred că are cine s-o facă. Urmarea e că se adună tot mai multă murdărie peste cea veche.
Învățământul și educația ar trebui protejate de orice formă de ideologizare și politizare. De progresismul politic ca și de conservatorism, de ortodoxismul ideologizat (cel care se predă în școlile noastre) de ideologia de gen, de ecologismul politizat, și de toate formele de politizare directă și indirectă care pot interveni în formarea tinerei generații. Toate astea se cer însă introduse în educația civică dar pe nivelul cognitiv, nu pe cel formativ. Nu și toleranța care, indusă prin educație formativă, ar genera atitudini benefice societății.
În biserica ahtiată după bani și putere, harul piere. Rămân ritualurile, incantațiile, fumul de tămâie și pereții împodobiți. Când slujitorii se consideră dumnezei, EL nu mai e acolo.
Nevoie urgentă de dezordonanțe
Sub ochii noștri, demnitarii creditați pentru a construi țara sunt chiar cei care o mint și o fură. O deconstruiesc fără opoziție, contând fie pe corupție, fie pe ignoranță sau indiferență.
Purificarea e parte organică atât a sacrului cât şi a profanului din arhitectura civilizaţiei umane. Eliberarea de noxe a spiritului, a corpului, a locului de trai, a mediului, toate fac parte dintr-o lege obiectivă privind existenţa omului din toate timpurile. Ideologiile au pervertit acest dat folosindu-l ca argument justițiar al luptelor pentru putere, ca motor al revoluțiilor și războaielor; al epurărilor și distrugerilor ideologico-ritualice care se hrănesc cu extremism și produc totalitarism.
O comunitate malformată prin politizare, dominată de mentalități induse de regimuri corupte, nu are imunitate suficientă în cazul accidentării voite a libertăților democratice. Vorbind de casa noastră, am putea spune că, în multele încăperi, fiecare cu rostul ei, după atâta timp, încă nu s-a făcut, din interior, curățenie. Nu în sens represiv, ci mărturisitor- înnoitor. Pe zi ce trece, instituțiile creditate de cetățeni ca apărătoare ale societății (poliție, servicii, biserică s.a. ) se dovedesc a fi comandamentele unei false democrații. De pildă, ca protectoare de peste un sfert de veac a iudelor în sutană care au servit securitatea comunistă, parteneră a puterii, biserica nației a scăpat de primejdia purificării spirituale. Ipocrit-duplicitară, casta se absolvă cu de la sine putere de păcate și se auto-îndreptățește pentru altele, sfințindu-și lăcomia fără leac în rând cu mai marii ei stăpâni pământeni pe care-i slujește cu zel religios. Model „spiritual” perfect pentru auto-absolvirea de „păcate” a instituțiilor de forță&politicienilor de sub umbrela lor.
Pe temelia asta putregăită sprijinită de rețelele politico- jefuitoare, guvernarea a ajuns să se dedice sieși și acoliților atingând un maxim istoric de nerușinare&cinism prin ordonanțele de protecție urgentă a unor fărădelegi. Reglementările dedicate promovării unor potlogării, de subordonare a unor instituții și autorități ne dau dimensiunea unui rău evolutiv care, neoprit, tinde s-ajungă incontrolabil. În bătălia cu caracatița corupției-politice, justiția și societatea pot fi oricând reduse la tăcere de legiferările arbitrare în lipsa presiunii publice asupra instituțiilor care-și trădează rostul în societate
up-date
Octombrie 2015
1. decizie anti-democratică: adoptată din 14 octombrie spre folosul demnitarilor puterii, Ordonanța 43/2015 publicată în MO în 21 octombrie, a doua zi după moartea polițistului Gigină, face secret de stat din tot ce ar putea ajunge sub incidența justiției.
2. în plin scandal „Oprea”, comisia de cod electoral a ciuntat (prin eliminarea înscrierii on-line se complică procedura descurajând participarea) votul prin corespondență la alegerile parlamentare.
up-date
10 Mai, 2017
Rezistența civilă a împlinit 100 de zile de manifestări în stradă. Deși, ca urmare a protestelor, Ordonanța 13 a fost retrasă, puterea nu dă înapoi, continuă războiul cu DNA și nu renunță la legea grațierii- paravan al dezincriminării faptelor de corupție. În niciunul din sistemele juridice ale lumii civilizate (cel de tradiție romanică și cel anglo-saxon) nu există grațierea faptelor. Ar însemna anularea statului de drept.
Casa necurăţată
Curăţenia, purificarea constituie parte organică atât a sacrului cât şi a profanului din componenţa civilizaţiei umane. De la curăţenia spiritului, la cea a corpului, a locului de trai, toate fac parte dintr-o lege obiectivă privind existenţa omului din toate timpurile. Pervertită aproape tot timpul, altfel spus, folosită ideologic, distructiv, contrar sensului ei, mai cu seamă de regimurile totalitare, produce revoluţii, războaie, răsturnări sociale. Generează efecte catastrofice imediate şi, pe termen lung, dureroase, imposibil de ocolit. Social vorbind, orice comunitate în care nu se respectă sensul acestei legi este nereformabilă sau predispusă la noi răsturnări cu efecte şi mai tragice. Vorbind de casa noastră, am putea spune că, din mulţimea de camere, fiecare cu rostul său, biserică, justiţie, armată, etc. niciuna n-a găsit de cuviinţă să-şi facă ordine şi curăţenie. Nu în sens represiv, ci doar mărturisitor. Despre sănătatea şubrezită a unor instituţii care se bucură de credibilitatea boborului în vreme ce-şi ascund mizeria în uniforme şi alte însemne de apartenenţă, am văzut cum şi-au probat-o singuri: poliţie, armată, vameşi. În mare parte, slujitori devotați clanurilor politice. Și corolarul putregăit al statului, biserica necurățată, cea mai refractară la obligativitatea de a-și deconspira iudele. Casta care se absolvă cu de la sine putere de păcate și se auto îndreptățește pentru altele, sfințindu-și lăcomia fără leac în rând cu mai marii ei stăpâni pământeni pe care-i slujește cu zel religios. Doar în Justiţie se duce o bătălie dură cu corupția din grajdurile politice cu efecte benefice asupra însănătoșirii climatului social.
“Palatele” lui Augias din Ţăndărei
„Copii romani erau mutilati de traficantii din Tandarei, inainte de a fi trimisi la cersit in Marea Britanie, pentru a provoca mila si a castiga mai multi bani” scrie recent publicaţia Daily Mail. …Înainte de’89, ţin minte, apăruse un soi de „legendă” legată de cererea unui bulibaşă care trebuia să ajungă la un congres european al etniei! Evident nu orice muritor putea adresa, măcar, o asemenea cerere temutului partid! Ei bine, după câteva zile cererea bulibaşei a fost aprobată, numai că „măria sa” nu mai avea nevoie: deja se şi întorsese de la întrunirea continentală! Prezenţi prin reprezentanţi, în filiera structurilor comuniste în baza unui „algoritm” al corupţiei care funcţiona şi în subteran, şefii rromilor se bucurau şi atunci de un statut privilegiat. …Într-o ţară sufocată de corupţie, lipsa de civilizaţie, exhibarea bogăţiei (palate aurite, bijuterii, maşini luxoase ale „elitelor”, naţionale sau etnice, etc. deopotrivă) de la o extremă şi a mizeriei la extrema cealaltă, ajung obişnuinţe şi, ce e mai trist, acceptate cu resemnare ca o fatalitate. Mai grav, exportul de asemenea „valori” devine tot mai intens şi mai neruşinat, în ciuda „proiectelor de finanţare” cu bani de la buget şi din fonduri structurale din partea UE. În ciuda a tot soiul de ONG-uri, agenţii, funcţionari din guvern, planuri de măsuri, mese rotunde, dezbateri etc, copii-marfă din România ajung „să producă” averi fabuloase dosite în palate cu turnuleţe ale unor interlopi care par a avea un statut special, mai ceva ca al bulibaşei de pe vremuri. Corupţia nu s-a născut acum dar, evoluând în reţea, în forme tot mai deşănţate asociate cu crima organizată şi traficul de carne vie a devenit înfricoşătoare. Hercule, poliţist adjectiv, s-a învrednicit să „cureţe” palatele interlopilor din Ţăndărei abia cînd a venit europolul cu un grup de poliţiştii britanici.
„Gruparea de rromi din Tandarei fura sau cumpara copii ai familiilor sarace din Ialomita, pe care ii trimiteau apoi in Marea Britanie, unde erau pusi sa cerseasca, sa fure, sau erau inscrisi pentru ajutor social.(…)Politisti si jandarmi romani, insotiti de 26 de politisti britanici si doi analisti Europol, au descins in 38 de vile din Tandarei, unde au gasit aur si bani in valoare de cateva sute de mii de euro, masini de lux si bijuterii(…)pistoale-mitraliera AK-47, pusti de vanatoare, pistoale, cutite si munitie si cateva sute de pasapoarte britanice false si acte prin care parintii isi lasau copii in grija traficantilor” (ziare.com)
Solduri şi chilipiruri.
Ultimele zile din an şi ultimele cumpărături. La târguri şi bazare, în hipermarketuri si în pieţe, vânzoleala atinge paroxismul. Ca şi-n alte împrejurări de astea, înghesuială peste tot, de parcă s-ar isprăvi toate. De fapt se şi isprăvesc, pentru că se vând în câteva zile mai mult decât în tot sezonul. Sau în tot anul. Noi şi vechi, mai mult vechi, cu rost şi fără rost, mai mult fără rost. Inflaţie de lucruri. Bagaje, pungi, pachete. Stocuri de mărfuri prăfuite adunate de prin cotloane şi magazii. E perioada mult aşteptată de curăţenie în care comercianţii scapă de toate vechiturile. Shoping şi moping. Inclusiv la guvern. Unde s-a pus de o criză anticipată. Oricum de asta ştiam cu mult înainte de aceea oficială şi globală cu care suntem bătuţi nonstop la cap. Explicabilă după doi ani de creştere, nu a economiei, ci a deficitului bugetar. Deficit care anul trecut ajunsese la trei la sută. Shoping, nu glumă! Aşa că nu peste mult timp, după ce trece febra sărbătorilor, exact la momentul critic, va veni şi criza. Odată cu soldurile. Nici o problemă cât timp pentru bugetul devalizat criza globală va funcţiona ca un alibi perfect. Un ambalaj cum nu se putea mai potrivit. La teveuri criza s-a instalat deja. Inflaţie de vorbe. Stocuri de imagini fără imaginatie, vedete la kilogram si kilometri de tocşouri. Valul de solduri pare ca a ajuns aici din momentul în care s-a isprăvit sezonul alegerilor. Mărfuri uitate de prin depozitele politicii, şlefuite niţel si oferite cu largheţe şi insistenţă. Moping şi doping. Merge şi nu merge. Mai mult nu.Inflaţie de bălmăjeală. Nu se mai cumpără. Se poate ghici pe feţele obosite ale zilei, în zâmbetele ridate şi discuţiile amorţite. Bătutul apei în piuă nu mai are nici un ecou. Vechiturile nu mai au trecere. Şi nici achiziţiile politice ale noului guvern nu prea stârnesc entuziasm. Pahare de duzină lustruite în locul cristalelor dorite. Sub povara analiştilor vitrinele de sticlă stau să crape.
Dar de ce să ne întristăm câtă vreme mai găsim şi chilipiruri? Pentru ele nu e şi nu va fi nici o criză, nicicând. Dimpotrivă! Chilipiruri, adică filmele vechi şi cu suflet bun peste care dăm uneori, printre reclame. Dar şi cărţi regăsite, mai preţioase şi mai pline de viaţă decât toate comediile politice învechite ale zilei.
Aventuri în grădina de hârtie 
ultimele comentarii