Posts tagged ‘daci’
Atitudini tulburătoare
15-21 Octombrie, 2012. Ca de obicei, multă lume la Astra Film, festivalul filmului documentar de la Sibiu. Şi ca de obicei, maxima înghesuială, mai spre sfârşit. Pân-atunci, însă, era vreme destulă să răsfoieşti ghidul, să mai consulţi păreri. Oricum, nu pot fi văzute toate filmele. Penultima zi, le iau la rând. Toată dupămasa. În sala cea mai aglomerată, documentare recente pe tema dacilor. Urmăresc „Dacii- adevăruri tulburătoare” (unul din cele trei prezente-n festival) şi, când să plec, aflu că după următorul film care era şi ultimul pe temă, va urma o dezbatere interesantă. Trebuie să spun că subiectul nu e din sfera mea de interese, eram doar curioasă să văd prin ce anume a ajuns să devină o sursă de controverse pătimaşe. Aşa că mai rămân şi la „Descifrând Dacia, moştenirea pierdută a României„, ăsta fiind un film făcut de nişte americani de origine română. Aşteptăm dezbaterea. În sală, plin de tineri. Mulţi comunică-n engleză. Sunt, mă gândesc, din echipele de cineaşti documentarişti prezente la festival. Văd şi studenţi de la „Blaga”. Şi câţiva universitari. În fine, nu s-ar spune deloc că subiectul nu era unul de interes şi nici că n-avea cine să-l dezbată serios. Primul film, mai ales, părea interesant de pus în discuţie, al doilea, turistic-comercial, mai puţin. Spectatori inteligenţi, întrebări pertinente. Atitudini diferite. Parcă mai interesate de primul film dar nici un pic de genul „înghiţitului pe nemestecate„. Atitudinea miştocărească a unui invitat (director al unui muzeu de istorie din capitală) intimidă puţin sala, fără ca asta să-l facă mai politicos. Dimpotrivă! Nici pe el nici pe oficialul Mircea Toma. Pentru ei era clar: o sală plină de idioţi. „Dacii ăştia nu se trăgeau din maimuţe„? Intervenţie intempestivă a d-lui Toma! Rumoare şi atitudine ostilă-n public. Cu asta se puse capăt oricărei tentative civilizate de a se discuta pe date şi argumente. Dezbatere compromisă. Nu ştiu câţi erau la curent cu istoria, dar ştiu precis că se aşteptau la o dezbatere adevărată. Nu agreez protocronismul, evident că s-a ajuns la un soi de patologie daco-ficţională dar n-am observat nici o intenţie provocatoare din partea celor care au pus întrebări. O aducere a subiectului strict în realitatea documentară e cea mai inteligentă conduită. N-a fost cazul acolo şi asta nu din pricina spectatorilor care s-au văzut luaţi de proşti. Mă-ndoiesc că ei erau proştii.
Mă-ntreb ce efecte au asemenea atitudini şi-n alte medii, adesea culturale, în zona de expunere? Credeţi că doar useliştii suferă de aroganţă şi suficienţă? …Eşecul câtor politici se trage din astfel de atitudini? Nu-i vorba de subiect aici, nici de ştiinţa comunicării, ci doar de minimă politeţe şi respect pentru public. Băi, sunteţi toţi nişte dobitoci dacă veniţi la filme de astea! O atitudine absolut tulburătoare!
PS. Nu e o postare despre daci 🙂
Aventuri în grădina de hârtie 
ultimele comentarii