Posts tagged ‘discurs’
Peștele de sticlă
De câtva timp, președintele are o atitudine mult mai umană. Deși își apără cu consecvență guvernul (cu Predoiu, Alexe și Anisie cu tot) fără să pară deranjat de corupția la vedere a partidului său, dezlănțuită dezgustător pe fond de pandemie, ai putea crede c-a devenit apolitic. Că insul care-și azvârlea paltonul acum șase ani a fost altul. Sau n-a existat. Efectul fiind, aproape instant, aprecierea- nu a persoanei reale, ci a personajului forțat de o situație critică să intre într-un rol de om activ, responsabil. Ceva ce are efect la persoanele care reacționează la stimulii de moment (fie pozitivi, fie negativi) incapabili de evaluări de profunzime. A zis președintele ceva ce le-a plăcut? Pentru ei, câteva vorbe ajung pentru a șterge tot ce a făcut greșit, voit sau nu, și tot ce n-a făcut până acum și ar fi trebuit să facă.
Publicat în ediția aniversară a revistei Kamikaze nr.13-21(522-530)
-săptămâna 21-26 mai 2020
Discuţie cu un om serios
După mai multe încercări eşuate, Reprezentantul Asociaţiei de Cercetare a Misterelor Politice e primit, în fine, de premier, pentru o discuţie amicală.
RACMP ( în picioare, emoţionat) – Sunt bucuros, d-le premier că ne dăruiţi câteva minute din timpul d-tră atât de preţios. ( la semnul premierului, ia loc pe un scaun) Mulţumesc! (Deschide un blocnotes şi îşi drege vocea )
– … Sunt aproape trei ani de când, d-le premier, aţi început să urcaţi spectaculos pe firmamentul politicii autohtone şi de atunci nu v-aţi mai oprit. De aici aş începe discuţia noastră. De la memorabila zi de februarie 2010, când, cu mesajul de înnoire, dinamizare și regăsire a identității social-democrate a PSD, aţi convins partidul că doar un politician cu seriozitatea d-tră merită să le fie lider suprem fiindcă…
Pm. P ( îl întrerupe amuzat) – Da, a fost o bătălie strânsă cu colegul Geoană, un om politic de mare valoare, pesedist de al nostru, pe care l-am ajutat, dar l-am surclasat atunci prin forţa istorică a mesajului meu. Lucru recunoscut şi de susţinătorii lui.
RACMP (înviorat) – Între alţi admiratori, dl. Vanghelie îşi exprima, cu acea ocazie, speranţa că veţi rezolva problemele care apasă România: comunismul şi corupţia… …Greşesc?
Pm.P (râde) -Tare, domle! Eu mi-amintesc mai curând ce spunea atunci dl. Dâncu: „Sunt bucuros, pentru ca un prieten a ajuns sa fie din nou o speranta pentru mine, o speranta ca vom face ceva odata cu politica asta de carton din Romania. Cred ca este o victorie a Romaniei reale impotriva politicii de carton si victoria tarii, cred, care a infrant Bucurestiul cu subteranele lui politice”. Ha, ha! Ai fi zis că nimeni nu-i mai departe de modul de a fi şi de a gândi al lui Vanghelie! …Mare pişicher, Vasilică…
RACMP -Pentru cei care au uitat, îngăduiţi-mi să amintesc esenţa mesajului d-tră de atunci : „Trebuie sa oferim modele de lideri si oameni. Azi, tupeul, lacomia, banul necinstit sunt modele. Va promit ca voi fi aspru in aceasta evaluare.” Un mesaj de forţă, d-le premier, un mesaj care nu trebuie uitat, un mesaj care va învinge timpul!
Deşi sunt multe de discutat despre cei aproape trei ani care au trecut de atunci, ar fi de mare interes, cred, d-le premier, să trecem la problemele din prezent, să vedem, în mare, ce va rămâne din tot ce aţi realizat în ultimele 68 de săptămâni de când conduceţi guvernul- având, practic, susţinerea din partea întregii clase politice.
Pm.P ( bine dispus) – N-o să reuşiţi să mă atrageţi pe un teren alunecos, poate nu credeţi dar am rămas la fel de tare, chiar mai tare. …Mă ştiţi, eu spun doar adevărul.
RACMP ( profesionist) – Admirabil, dar mă gândesc totuşi, d-le premier, că e o premieră, ceva demn de Guiness book, ca 12 miniştri din guvernul pe care cu onoare-l conduceţi, să ajungă unul după altul, la DNA pentru corupţie, plagiate, incompatibilitate, incompetenţă, să fie măturaţi într-un an şi …
Pm.P (sarcastic) -…Şi patru luni trei săptămâni şi două zile!… Păi ce pot răspunde? Doar ştiţi deja: Boc, Udrea, Criza, Băsescu… Aş ţine-o tot aşa, da’ vine şi Antonescu…
RACMP (răbdător) – Da, ştim, astea-s obiecte de activitate pentru noi şi diverse alte oengeuri!… Mai greu e să asociem avalanşa de ratări, presiuni, distrugeri, eşecuri, pagube, absenţe în momentele dificile, cu obligaţia asumată public de a arăta electoratului ca sunteţi altfel. Citez tot din d-tră (şi tot cu ghilimele!) “nu voi promova nonvaloarea, primitivismul, chiar daca acestea aduc voturi. Cine seamana nonvaloare, asta va culege. () Nu voi confunda PSD cu o bursa in care totul se tranzactioneaza, nu voi face bisericute in partid. Sunt gata sa jur că…”
Mă opresc aici şi vă-ntreb, domnule premier, oare o să puteţi trece peste propriile d-tră spuse? În ce fel? Consideraţi c-ar ajuta să invocaţi iar chestii precum „flota”?
Pm.P – Cât timp trăim în regimul lui Băsescu n-ar trebui să vă miraţi. Asta-n primul rând. Şi, de fapt, în toate. În al doilea rând, să fim serioşi, mesajul din 2010 era unul de scenă, pentru partid! Cu poporul, e altceva. În al treilea rând, mai băgăm pe ici pe colo şi „flota”, c-am avut grijă să conservăm subiectu’, a mers bine mult timp, dar acum, strategic,nu prea mai ţine. Orice politician normal stie că e ceva epuizat, că nici un şurub nu i se va imputa, preşedintelui, că juridic n-au existat probe în afara celor fabricate de madam Stănoiu, demult demontate. Colegilor din penele, însă, unora de acolo cu simţ politic rudimentar şi imaginaţie redusă, le place. Tre’ să spună şi ei ceva.
Monarhia stă cu mitocănia la masă
În împrejurări istorice speciale, dată prin ipocrizie, până şi mitocănia devine agreabilă. Ca un poliţai corupt, grobian şi viclean, îmbrăcat în Armani şi învăţat să facă reverenţe. Ciudată premiera acestui sezon teatral cu o piesă prin care destinul unui rege socotit de un tragism shakespearean, până mai an, s-a transformat într-un vodevil de utilitate politică limitată! Telenovelă balcanică cu tentă carnavalescă, producţie USL-2011. Casa regală a României devine astfel, un exemplu perfect pentru declinul purtătorilor de valori umane în lumea de astăzi. După şaizeci şi patru de ani de la strania sa abdicare, ex-monarhul le face oficial încă un serviciu, benevol de data asta, urmaşilor celor pe mâna cărora a lăsat ţara! Celor care au exclus din start ideea că plebea ar avea dreptul, democratic normal, de a alege între două forme de guvernământ: republică sau monarhie. Aşadar, istoric, cercul se-nchide printr-o nouă acreditare a camarilei roşii la care au participat şi un număr remarcabil de capete încoronate. N-aş fi privit cu atâta blazare evenimentul (de altfel lipsit de importanţa cu care-l creditase media în ultimele săptămâni) dacă drumul până aici n-ar fi fost deschis de mariajul Margaretei cu un actor obscur, reactivat, scos din tenebrele serviciilor şi pus la muncă. Dacă reabilitarea de manual care a început din acel moment n-ar fi inclus re-înnobilarea spectaculoasă a regelui chiar de către tribul „Secera şi ciocanul”; dacă, în acest fel, familia regală n-ar fi fost scoasă din foame, cu vreo zece milioane de euro! O generozitate de invidiat, cred, pentru alte vlăstare regeşti europene care n-au avut bafta s-ajungă în topul Forbes. Istoria devine astfel o fabulă în care din acelaşi spirit de dreptate prin care griveii sunt excluşi din start, dulăii au întors armele oferind o ciosvârtă zdravănă şi exemplarului plin de cicatrici, muşcat de haită.
Totuşi discursul din parlament al regelui a fost bun. Nu ştiu dacă şi-o fi dat seama, sau nu, dar Camarila care se înghesuia să-l omagieze s-a dovedit a-i fi o muză perfectă.
Spovedanie electorală
Un preot se despartea de parohia sa dupa multi ani de slujire. Pe langa masa de adio, localnicii s-au gandit sa-i faca si un cadou. Ca peste tot, au invitat si un politician din partea locului sa spuna cateva cuvinte si sa-i inmaneze cadoul. Dar ca toti politicienii, a intarziat, si atunci parintele s-a gandit sa umple timpul cu un discurs. „Cea dintâi impresie despre parohia aceasta mi-am facut-o cu ocazia primei spovedanii”, îşi aminti părintele. „M-am gândit ca am fost trimis într-un loc teribil deoarece primul care s-a spovedit mi-a mărturisit că furase un televizor, că le-a furat banii părinţilor, că a mai furat şi la locul de muncă, pe lângă faptul că avea o aventură sexuală cu soţia şefului. Uneori mai făcea trafic si vânzare de droguri. Şi la urmă a zis că i-a transmis o boală venerică sorei sale. Am rămas înmărmurit… stupefiat… şi foarte speriat! Dar după aceea am cunoscut oamenii, care nu semănau deloc cu acest individ. Mai mult, pot să spun că a fost o parohie de oameni responsabili, cu valori morale, credincioşi, şi că am trăit aici ani minunaţi!” In acest moment soseşte politicianul, aşa că l-au chemat repede să ia cuvântul. După ce s-a scuzat pentru întârziere, omul spuse: ” Niciodata n-am să uit când a venit părintele în parohie… De fapt, am avut onoarea să fiu primul care s-a spovedit la el…” Politicianul continuă să-l omagieze pe preot şi să le aducă laude sătenilor, într-o tăcere totală. La sfârşit, când bucatele şi vinul îi mai înviorară pe localnici, omul politic îşi drese glasul şi le cântă un cântec de petrecere; iar la plecare nu uită să le amintească că-i ştie oameni vrednici, dar să aibe grijă cu cine votează ca nu cumva să fie consideraţi „ţigani, alcoolici, drogaţi, iar femeile lor, prostituate”
Aventuri în grădina de hârtie 
ultimele comentarii