Aventuri în grădina de hârtie

Martie în Israel (23)

Esther Internaţional

–  Ce ai pus în supa asta? Îl întreb pe Leon. Ce aromă!… E grozav de bună.
–  Asta e una din specialităţile la care se pricepe, îl laudă Miriam.
E bucuroasă că slăbănoaga de Yael a golit farfuria (nu de gura ei, ci de dragul lui taică-su). De felul doi oricum nu se va atinge. Numai la gândul că a fost tăiat ceva viu, o pasăre sau un animal, ca să ajungă un şniţel la ea în farfurie, i se face greaţă!
Leon îmi înşiră cu răbdare ingredientele în cantităţile şi ordinea în care trebuie puse la fiert, precizând şi durata de fierbere necesară pentru fiecare (ceva important!). În compoziţie, pe lângă porumb, cartofi, ceapă, condimente, lapte intră şi bulion de pasăre. (Bine că Yael nu ştie asta, şopteşte Miriam.) …Ceapa verde tăiată mărunt, verdeaţa, la urmă. Şi,  desigur dragoste, mai adaugă Leon. Asta-i esenţial.

O cină excelentă. Păcat că Yael nu pune gura pe carne. Nu, nu-i vorba de legile Kahshrut, îmi explică Miriam. Acolo interdicţia se referă doar la sânge şi la animalele carnivore. Şi la păsările cu gheare, fiindcă alea ucid. …Ierbivorele, rumegătoarele cu copite despicate, peştii cu solzi şi aripioare, astea sunt permise. Yael respinge însă, orice carne.  „Nu reuşesc nicicum  s-o  fac să mănânce”,  se plânge Miriam.
Într-un fel există şi o explicaţie. Ştiam că evreii nu iubesc vânătoarea. Resping cruzimea faţă de animale. Chiar şi sacrificarea pentru hrană se face evitând chinuirea lor. Aşa că pentru cineva foarte sensibil, cum pare a fi Yael… “Da, aşa e aici. Sunt protejaţi şi puii de păsări din cuiburi, iar castrarea animalelor este interzisă”, completează Leon.

Yael se pregăteşte să iasă cu prietenii. Îmbrăcată într-o rochie lungă de culoare închisă care o face şi mai subţire arată senzaţional. Cu o mână îşi trece pieptenul prin buclele abia spălate, lungi, ondulate, în timp ce cu cealaltă ţine la ureche telefonul.
–  Uite, zice Miriam, săraca, a-nceput să-i cadă şi părul. Yael se opreşte o clipă şi îşi aruncă ochii la pieptene. Continuă netulburată convorbirea la telefon.
–  Dacă nu mănâncă şi proteine o să rămână cheală, insistă Miriam. Eu i-am spus…
–  De asta a rămas tata chel, nu-i aşa? Sare Yael închizând telefonul, cu ochii numai fulgere. Cu privirea la televizor, Leon se amuză. Începuse un spectacol de divertisment inspirat de istoria Purimului. “Şi ăia se ciorovăiesc”, râde Leon.

Curios! Între ştirile permanente despre evenimente tragice devenite cotidiene şi dezbaterile dedicate acestui subiect permanent nu lipsesc emisiunile vesele, hazul din orice. Revistele în limba română sunt şi ele pline de glume şi istorisiri spumoase, scrise cu inspiraţie. Îmi părea surprinzătoare această latură la un popor atât de religios, marcat de o istorie tragică, aflat şi acum în ţinta numeroşilor duşmani de moarte. Să ieşi din suferinţă, din lacrimi, râzând, dăruind veselie, nu poate fi decât un dar divin. Iar dar din dar se face rai. Fără-ndoială că în rai veselia e la loc de cinste! Iar pe pământ, incontestabil, umorul evreiesc continuă şi acum să bucure lumea. Fără filmele lui Chaplin, ale fraţilor Marx, fără Seinfeld, fără scrierile lui Ilf şi Petrov am fi fost, cred, mai trişti…  „Mai sunt şi alţii”,  zâmbeşte Leon urmărind binedispus emisiunea. Duminică seara, 23 martie. Pe ecranul televizorului, regele Ahaşveroş, cu pipă şi în blugi, se certa straşnic cu Vashti, nevastă-sa, pe motive casnice, gospodăreşti. Un show de Purim, “Esther Internaţional”. În rolul regelui Ahaşveroş, un actor de origine română, acelaşi care prezintă în fiecare duminică un program de divertisment. Un canal popular pe care, îmi spune Miriam, mai apar şi alţi actori şi prezentatori de origine română.

Biblicul rege declară mâhnit publicului că el se-nţelege cu peste o sută de ţări numai cu Vashti, nevastă-sa, nu. Fiindcă, după ce că e certăreaţă, e şi prea pudică. Nicidecum nu acceptă să-l lase s-o vadă dezbrăcată. Drept pentru care, el, temutul rege, se va îndrăgosti de altcineva. Da, dar …de cine? …De dansatoarea dolofană în văluri transparente cu buricul gol care se unduie, pe muzică orientală, în faţa lui? … Sau, de “femeia gumă” în stare să facă nişte contorsiuni de şarpe care le taie răsuflarea curtenilor? …Ahaşveroş e tot mai posomorât. Nu-l atrage niciuna. Se-nfurie. Peţitoarea e disperată, nu mai ştie pe cine să-i prezinte. O paşte ştreangul ca şi pe Mordehai, evreul de la curtea regelui, ca şi pe toţi evreii din provinciile regatului. Totul fusese deja organizat de dregătorul Haman care era un foarte bun manager. Situaţia părea fără ieşire, noroc că Mordehai îşi aduce aminte de Esther, nepoată-sa. O fată plină de calităţi! Nu mănâncă, e supusă. Şi e virgină! Unde mai găseşti o virgină în ziua de azi?  …Neapărat  Ahaşveroş trebuie s-o vadă pe Esther! Subţirică, cu picioare lungi, graţioasă şi cu o voce excepţională, nepoata dregătorului evreu îi cade cu tronc regelui. Mordehai nu minţise: Esther era virgină. Superba dansatoare şi cântăreaţă din show-ul TV suferise de curând o operaţie de schimbare de sex.

Peste două luni, Esther (Yaron cum se numise ca băiat) adică Dana Internaţional îi căzu cu tronc şi Eurovizionului din 1998 de la Birmingham şi câştigă concursul.

din volumul “Martie în Israel”
Nora Damian, 2009

2 septembrie 2014 at 13:27 noradamian 11 comentarii