Posts tagged ‘Dragnea’

Noi pagini de curaj

Să nu ne îngrijorăm c-a dispărut curajul din țara asta! Nu doar că s-a înmulțit (de cel puțin de 7,4 milioane ori, după cifrele dintr-un dosar al d-lui Dragnea) dar pe zi ce trece îmbracă forme noi și mai ales, originale. Ce să apreciezi mai întâi: curajul nebunesc al d-lui premier Ponta de a lăsa guvernarea în izmene și țara sub praporele animat al d-nei Cristianei Anghel? ori curajul d-lui procuror Nițu de a ancheta magistrații  incomozi ai CCR? curajul d-lui Tăriceanu care a depășit și curajul istoric al neuitatului domn Crin Antonescu, ambii foste embleme glorioase ale prestigiosului PNL? ori al d-lui Chiliman, eroul zilei? neasemuitul curaj al parlamentarilor care-și votează pensii de Ali-Baba, ori al legiuitorilor care aprobă hăcuirea a ce-a mai rămas din păduri și din patrimoniul natural al țării? sau al d-lui Bombonel care-și flutură fularul ca să insufle curaj adulatorilor copilotului de formula zero barat?

Curajul tăcerii prezidențiale instalată la Cotroceni pare a fi elementul cheie de retrezire a curajului național. Boborul e din nou fericit. Cu ochii lipiți de viața de lux a cuplului prezidențial nu-l mai doare nimic. Curajul președintelui de a-și urca consoarta pe podiumul revistelor glossy a făcut din presa tabloidă o instituție atât de serioasă, încât și presa zis serioasă a devenit tabloidă! Ca urmare, veșnicii oameni de bine din boborul- de jos ori de sus, ganz egal- au curajul să-i huiduie pe domnii contra ale căror gânduri îi supără. Sincerele sentimente pentru cuplul cu cel mai mare dormitor din Europa par a fi cel mai mare câștig pentru sufletul nației devastat de deceniul băsist. În acest ocean al iubirii patriotice încap laolaltă toate personajele care i-au arătat dosul ex-președintelui. Până și d-l MRU, fost lider de partid plin de curaj devenit cariatidă a tronului cotrocenist. În fine, în fața curajului fustiței cu paiete aurii a d-nei președinte, chiar și josbăsismul devine istorie.

21 iunie 2015 at 14:55 49 comentarii

Şşşşşt!…

Organizatorul întrunirii era pachet de nervi!! Partea americană sosise şi premierul ia-l de unde nu-i! Îl trecură toate năduşelile. „Just a moment, please”.  Se retrase într-un colţ şi puse mâna pe telefon:
– Alo, bună ziua!
– Bună! Se auzi un şuşotit de la capătul firului.
– Domnul Sârbu, senatorul, e acolo?
– Da, răspunse abia auzit vocea.
– Pot vorbi cu el?
– Nu, se auzi şuşotitul.
– Dar domnul Palada?
– Domnul Palada e la Ghiţă…
– E vorba de dezbaterea programată cu oficialii americani, cu cine pot lua legătura?
– …..
– Doamna Daciana e acasă?
– Da!
– Poate vorbi cu mine?
– Nu, e ocupată!
– Bona e acasă?
– Nu, e la cursul de franceză!
– Mai este cineva pe acolo?
– Da, şopti vocea.
– Cine?
– Mai mulţi… Şi un poliţist!
Surprins, organizatorul întreabă:
– Şi ce caută poliţistul acolo?
– Vorbeşte cu lumea. Cu Dragnea, cu Zgonea  … Cu ziarişti, cu popi… Cu pompieri… A venit şi Ghiţă delaVodafone…   Şi cineva de la NATO…
Auzind vacarmul la celălalt capăt al firului organizatorul se sperie de-a binelea:
– Pompieri?… NATO?  …Şi ce-i cu zgomotele alea?
– Un elicopter!…
– Un elicopter??
– Da. Face parte din echipa de căutare! Sunt şi unii de la Armată…
Organizatorul e din ce în ce mai speriat:
– Dar ce se-ntâmplă acolo?
–  …..
– Alo,  da’ cu cine vorbesc?… Victor, tu eşti?
– Nu-s io, e Viorel  …Şşşşşşt!…  Ne caută!

12 ianuarie 2014 at 07:03 17 comentarii

Nevoile şi neamurile

Organismul societăţii noastre suferă de tulburări temporale. Ceeace era uşor de constatat şi de tratat cu vreo douăzeci, zece ani, cinci ani, poate chiar mai puţin a proliferat în ticăloşie şi huzureală  de o neruşinare fără seamăn. Dacă după ’89 s-a înţeles relativ repede că pesede, udemere şi, parţial, pedele -ca descendente ale nomenclaturii peceriste- au pus ghearele pe zestrea boborului, au hăcuit-o, au vândut ce era de preţ (pe nimic pentru ţară, pe milioane şi averi uriaşe pentru ei)  grosul împărţindu-l la câteva sute ori mii de buzunare politice, a fost, însă, greu să se-priceapă că nimic nu putea proteja mai hoţeşte sinistra garnitură de securişti ceauşişti decât emblema de partid istoric (cu moţ democratic perfect, cum e cel liberal). O  păcăleală istorică menită să dea iluzia de opoziţie la cele mai sus amintite ca şi la sateliţii infecţioşi de tipul PUNR, România Mare şi PC-ul solzos al varanului.

Am  scris atâta despre astea, de câţiva ani,  încât îmi e lehamite! Te saturi să tot vorbeşti de acţiunile anti-naţionale la care recurg grotaşii când simt un pericol, de energia irosită aiurea a societăţii, de costurile demente ale întreţinerii unei situaţii absurde, de confuzie, de degringolada morală, de evadarea valorilor umane.

Dinspre politicieni, deci, slabă nădejde! …Societatea? Victime ale urii varanice în stare de inconştienţă încă mai sunt destule. Unele nu se vor trezi nicicând mai ales că, anume pentru ei, grotaşii recurg în caz de pericol şi la alte tehnici garantate: pâine cu bănuţ şi naţionalism extremist de avarie. Totuşi, nu prea mai ţine cu asemenea abureli. Şi nici cu altele. E clar, prin urmare, cine e, şi de aici încolo, duşmanul lor de moarte. Al lor şi al celor din remorca lor! Şi că bau-baul de la Cotroceni, pe care n-au reuşit să-l alunge, doar prin simpla lui prezenţă le ameninţă şi acum „nevoile şi neamurile”!
***
…Un troglodit, o bestie din tagma celor răsplătiţi generos după revoluţia lui Ilici, se dă deodată-n stambă jucând public o scenă antologică din cariera sa de criminal în serviciul fostei securităţi. Revelaţie! Uite ce timpuri am trăit! Şi uite cu cine e peste măsură de generos statul postdecembrist! De 23 de ani, vasăzică, ne scăldăm în minciunile care-ntreţin paradisul şobolănimii. Ăsta da, civism! Da’ de ce taman acum şi-au găsit să facă tam-tam? Că lumea-i antenizată, manipulată şi zevzeacă se ştie, dar pentru ce şi pentru cine au funcţionat atâta amar de ani organismele statului înfiinţate anume pentru curăţenie? …Dacă aruncăm o privire peste rezultate, CNSAS pare a fi fost de mare folos torţionarilor partinici. La vremuri de primejdie pentru toxinele ceauşiste încuibărite în paradisul noului regim, şefii politici CNSAS au scos iute, pe post de scuturi umane, o Mona Muscă, un Paleologu, un Carol Sebastian… Perfect!

După ce i-au azvârlit însetaţilor de sânge, garniturile comunisto-securiste, inclusiv torţionarii criminali au răsuflat uşuraţi: puteau să-şi molfăie în siguranţă pensiile sfidătoare, să ocupe în continuare posturi cheie în presă, cultură şi în structurile statului, să facă afaceri oneroase cu statul. Cu statul lui Voiculescu, Vântu, Pleşiţă, Vişinescu şi atâţia alţii, ştiuţi şi neştiuţi. Iar acum, ce să vezi: un incident produs de un bătrân torţionar provocat de presă scoate şi IICCMER-ul la rampă! Funcţionarii politici de acolo au găsit că, după aproape un sfert de secol, bătrânii criminali în serie trebuie cercetaţi de justiţie înainte să dea ortu’ popii şi ultimul dintre ei. Oricum, şi-au mâncat mălaiul! Pentru memorie, pentru scoaterea din ignoranţă a naţiei, însă, e cât se poate de important! Totuşi, de ce acum? Să se anunţe iar pericole pentru şobolănime? Să se fi dat undă verde judecării crimelor imprescriptibile? Să-şi fi găsit curajul civic unii de acolo? Ori o fi încă un lest de aruncat care să le readucă liniştea celor din reţea? …Vişinescu vs. Varanu’? Dragnea? Torţionari vs. “amicii” lui Hayssam? Cine ştie?

1 august 2013 at 12:28 19 comentarii

Legea grajdanismului

Om politic, rector şi profesor universitar plagiator, abramburica învăţământului românesc respectă legea şi de-aia refuză să recunoască plagiatul strigător la cer, al şefului. Pe Constituţia pe care a juruit şi ea şi şefu’! Iar şeful nici nu se mai oboseşte (şi nici nu mai poate) să dea o aparenţă de respect, măcar, legiuirii ca necesitate socială: rânjind sfidător (sau disperat) o înlocuieşte făr-a clipi cu cea a voilor şi trebuinţelor indivizilor care-l ţin la respect. Că de-aia l-au pus acolo! Să le ducă la-ndeplinire uneltirile. Unealtă de unică folosinţă ca şi tot mai somnolentul crin (odihnească-se-n lupte, c-a ruginit ca frunza-n vii)! Grăjdănica Abramburescu, o unealtă care a rezistat mult mai multor folosinţe, dovadă învăţământul pe care-l sapă sistematic- a ajuns şi ea la exitus ca ministru. Şi-a făcut treaba şi va ieşi din uz. Complet deteriorată moral. I-a expirat şi garanţia pe durată nedeterminată a lui Vanghelie. După legea grajdanismului înlocuitoare de toate celelalte-  şi de Constituţie-  doamna Cati nu mai pare refolosibilă. Nici dacă scuipă pe juruinţe.

Neîndoielnic că era greu, dacă nu imposibil, de găsit un mitoman mai şantajabil pentru scaunul de premier şi un chuky, mai sinistru decât actualii prim-grajdani. Prin urmare, la ce să ne aşteptăm din partea premierului- marionetă a baronilor și unealtă de top a întregului echipament grajdanic de unelte, fie vizibile, fie mai discrete, la mesele din umbră? Probabil, de unele o să se mai folosească o vreme, de altele, pe măsură ce-și pierd valoarea de întrebuințare, o să se debaraseze. Iar după ce-şi va fi epuizat tot stocul de grajdani, ultimei garnituri, conform aceleiaşi legi, îi va reveni onoarea de a șterge masa și de a-l umple de acuze pe nedemn: ia uite ce-ai făcut cu ţara, soiosule, ai pus și mâna pe ea, mitomanule, i-ai lipit şi abţibildurile astea roșii…

29 noiembrie 2012 at 15:36 87 comentarii

Îngrijorările doamnei Cati

Doamna Cati mărturiseşte public că e îngrijorată. Se teme pentru soarta ţării pentru care ea personal a făcut şi face tot ce e omeneşte posibil şi poate chiar mai mult: ca rector, ca parlamentar, ca ministru, ca politician uselist invitat la tocşouri. Şi astea toate deodată- în ciuda beţelor în roate puse de sâcâitoarea ANI! Guvernanţii uselişti sunt cei mai cinstiţi politicieni, zice. Sunt asemenea ei, care n-a furat nici măcar un capăt de aţă! Şi asemenea lui Ponta care nici nu minte şi nici n-a plagiat. Democratic vorbind, Cati socoate că nu e firesc ca dictatorul din garaj să insiste atâta cu referendumul, enervând la culme guvernul uselist şi milioanele de români care-l consideră demis încă din ianuarie! (Omu’ ăsta chiar nu pricepe? Păi mai clar decât i-a explicat Dogaru cum stă treaba cu democraţia şi cu statul de drept n-a reuşit nici Ciutacu!) După atâtea răscoale, boicoturi parlamentare plătite de tot electoratul nu numai de cele opt milioane care şi-au făcut datoria de votanţi, de ce afurisitul de dictator nu-i lasă acum pe colegii ei să lucreze fără frică de justiţie în ţara unde sunt stăpâni? Cum să permită ca ţara pentru care  ei se sacrifică de atâta timp s-ajungă stat poliţienesc? Păi n-au dreptate să se plângă şi românilor şi Bruxelles-ului, Fenechiu, Chiuariu, Frunză Verde, Dragnea şi mulţi alţii? Cine nu ştie ce vrea poporul n-are decât să se ducă-n (scuze) în Teleorman, Dolj, Gorj, Olt, în Mehedinţi şi încă în nişte locuri unde locuitorii, morţi şi vii, căsătoriţi ori divorţaţi, plecaţi ori veniţi ştiu perfect ce înseamnă stat de drept, opinie publică,  societate civilă, drepturi şi obligaţii cetăţeneşti. Fiindcă acolo se obişnuieşte să se doarmă cu Constituţia sub pernă. Când primarii le explică care-s nevoile patriei, supuşii pricep instantaneu-  în spiritul anarhiei dogăreşti din ianuarie ajunse acum la apogeu. Ăsta da, model democratic! I-ar alunga îngrijorările lui Cati. Şi nu numai ei.

13 august 2012 at 19:49 83 comentarii

Articole mai vechi Articole mai noi


noradamian

noradamian

Nora Damian, scriitor Sibiu, Romania

Vezi profil complet →

Arhive

Categorii

Protected by Copyscape Originality Checker

Blog Stats

  • 932.952 hits

Introdu adresa ta de email pentru a urmări acest blog și vei primi notificări despre noile articole pe email.

Alătură-te altor 1.449 de urmăritori

Follow Aventuri în grădina de hârtie on WordPress.com

Add to Google

all blogs

Urmărește-mă pe Twitter Follow @noradamian1

Statistici blog

  • 932.952 hits
Follow Aventuri în grădina de hârtie on WordPress.com

Feed-uri


%d blogeri au apreciat: