Aventuri în grădina de hârtie

Cursa

La scara istoriei, represiunea protestului din 10 August și Referendumul din 6-7 octombrie par din același program. Două elemente le leagă: cel politic și cel religios. Politicul, reprezentat prin alianța partidelor roșii de la putere, cu alte cuvinte elementul executiv, se bucură de susținerea „spirituală” a bisericii strămoșești&a cultelor din spațiul național. Abia acum, văzând propaganda pro-referendum desfășurată de „binomul” politico-religios, sinistră prin primitivismul ei grotesc, se poate înțelege de ce reprezentanții bisericii n-au avut nici cea mai mică tresărire de indignare cu privire la reprimarea brutală a protestelor din 10 august!

Unde e grija față de oameni a duhovnicilor cetății? De ce n-au sărit din empatie &milă creștinească să apere victimele barbariei puterii politice? De ce, în goana lor după putere, avere și onoruri, inventează dușmani imaginari și pericole de care să ne salveze? …exact ca-n  filmele de duzină în care niște falși pompieri dau foc și tot ei sar eroic, să-l stingă? De ce învățătorii religioși, ca „oameni ai păcii”, întețesc focul vrajbei? Moralitatea bisericii nu poate fi pusă la îndoială nici când își bat joc de tot decalogul, când se lasă adorați în icoane pe pereții lăcașelor de cult, când pângăresc Biblia și învățăturile evanghelice. Cu cât biserica e mai tolerantă cu păcatele ei, inclusiv cele sexuale, cu atât e mai dornică să pună în jug lumea liberă.

Isus n-a venit să impună legi în cetate. N-a dărâmat rânduielile statale și bisericești. Nu ăsta era scopul misiunii sale. Nu s-a întovărășit cu mai-marii templului și nici cu dregătorii. nici cu fariseii, nici cu zeloții, nici cu ocupantul roman. Singurul lui gest de revoltă, izgonirea zarafilor, a tâlharilor care, cu voia înalților prelați, pângăriseră Casa lui Dumnezeu, s-a petrecut în incinta Templului. Isus a venit să schimbe inima oamenilor. prin iubire și sacrificiu. Ceva de neconceput pentru dregători&preoțimea vremii. Ca și pentru cei din vremea noastră.  

Nazismul și comunismul, regimurile totalitare generatoare de ură&distrugere, l-au exclus pe Dumnezeu ca să-și pună-n loc anticriștii. au dărâmat biserici, unii au făcut grajduri din ele, în trufia lor socotind că vor stăpâni veșnic lumea. până s-au prăbușit. Mai pragmatice, democrațiile post-comuniste s-au sulemenit religios întru beneficiul lor lumesc și al politicului cu care preacurvesc la vedere.

Asistăm la o cursă cu miză uriașă pentru viitorul nației, între doi competitori: susținută diabolic, dictatura, în echipament inscripționat parșiv cu „SOS valorile tradiționale”, pare a trece în frunte. Democrația, ușor dezavantajată de etichetele „sexomarsism”, „progresism” lipite cu scotch kaghebisto-putinist de conservatorii de stânga&de dreapta, e împinsă pe culoarul marginal prin strategii&diversiuni murdare spre „noi culmi de moralitate”. corect spus, culmile (de)căderii. Ca într-un bâlci al deșertăciunilor, galeria „SOS”  seamănă cu un bestiar dirijat de impostorul specializat în diversiuni&fraude electorale care a găsit în referendum mijlocul ideal pentru capturarea integrală a statului, securizarea mafiei politice, pentru a batjocori în continuare, fără opreliști, oameni, țară, legi. inclusiv cu sprijinul batjocoriților.

29 septembrie 2018 at 10:53 noradamian 2 comentarii